ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 779/CA din 2 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a anulat hotărârea nr. 3063 din 12 iunie 2008, emisă de pârâtă și a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor existente la dosar, familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație stipulat prin Tratatul de la Craiova, încheiat între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 21 iunie 1943, în localitatea Cogealac, județul Constanța, respectiv în perioada și în localitatea de strămutare a familiei sale.

Cu privire la adresele Ministerului Justiției și C.N.P.A.D.A.S., invocate de pârâtă, instanța a reținut că acestea reprezintă corespondența administrativă purtată între organe ale administrației publice și considerarea lor ca o interpretare legală a dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, contravine prevederilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Pe cale de consecință, s-a apreciat, în raport de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 2 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, că beneficiază de aceste drepturi compensatorii nu numai persoanele care au suferit în mod direct persecuția etnică, dar și copiii născuți în perioada refugiului părinților, resimțind la rândul lor consecințele persecuției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta cu motivarea că, reclamanta fiind născută în anul 1943 nu poate susține că a fost strămutată în perioada reglementată prin lege, și prin urmare nici nu poate dovedi, cu actele depuse, faptul strămutării, cu atât mai mult cu cât, la data strămutării părinților săi, nici nu era concepută. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe, au fost suportate de toți membri familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Pe cale de consecință, intimata-reclamantă, născută la data de 21 iunie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr.189/2000, este îndreptățită, așa cum corect a reținut instanța de fond să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 779/CA din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.