ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1820/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

3046/2007 din 22 iunie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de către reclamanta SC O.V. SRL Luna de Sus împotriva

pârâtului S.G., având ca obiect anularea Contractului de Cesiune și Actului

Adițional la Contractul și Statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004.

Instanța de fond a reținut,

pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:

Reclamanta, în calitate de

cesionar, a încheiat cu pârâtul, în calitate de cedent, contractul de cesiune

și actul adițional la contractul și statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004,

prin care i-au fost cesionate toate părțile sociale deținute de către cedent în

SC I. SRL.

La data încheierii

contractului de cesiune, așa cum rezultă din extrasele O.R.C. Cluj anexate la

dosar, G.G. care era asociat și administrator al SC O.V. SRL alături de S.C.,

deținea și calitatea de administrator al SC A. SA Gherla, precum și calitatea

de administrator și asociat al SC I. SRL alături de pârât.

Pornind de la această stare

de fapt, coroborat cu faptul că atât contractul de cesiune de părți sociale,

cât și actul adițional au fost însușite și semnate de către reprezentantul

reclamantei (G.G.), instanța de fond a concluzionat că reclamanta putea să aibă

cunoștință cu privire la situația financiar contabilă a SC A. SA Gherla, precum

și cu privire la convenția încheiată între SC I. SRL și B.M., reprezentând o

promisiune de vânzare – cumpărare a majorității activelor SC A. SA Gherla sub

condiția câștigării licitației organizată de A.D.S.

De asemenea, a apreciat

instanța fondului ca fiind fondată apărarea pârâtului în sensul că nu există

nici o legătură intrinsecă între părțile sociale ale SC I. SRL și activele S.A.

SA Gherla, astfel că se reține că în lipsa unei informări exprese din partea

reclamantei în sensul că aceste active sunt cauza determinantă la încheierea

contractului de cesiune, pârâtul nu putea să cunoască acest aspect. Prezumția

de bună credință a pârâtului nu a fost răsturnată, respectiv reclamanta nu a

făcut dovada că a adus la cunoștința acestuia aspectul esențial determinant la

încheierea contractului și nici dovada că ar fi solicitat o informare asupra

situației financiare a SC A. SA Gherla.

Față de acestea, a constatat

instanța de fond că în speță nu sunt întrunite elementele erorii, viciu de

consimțământ și nici ale dolului sau ale cauzei false, care să poată atrage

nulitatea contractului de cesiune.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 266/2007

din 03 decembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC O.V. SRL

împotriva sentinței de fond, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis

acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus anularea contractului ce

concesiune și actului adițional la contractul și statutul SC I. SRL din data de

30 septembrie 2004; a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 30,45

RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă din

ședința camerei de consiliu din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

îndreptare a erorii materiale, formulată de apelanta SC O.V. SRL și a dispus

îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 266 din 3

decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1.7341.285/2007, în sensul că se va

scrie „contractul de cesiune” și nu „contractul de concesiune”, cum din eroare

s-a menționat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că la dosar nu există nici un înscris

sau altă probă care să ateste că la momentul la care reclamanta și-a manifestat

voința pentru încheierea contractului de cesiune și a actului adițional la

contractul și statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004, convenția încheiată în

numele acestei societăți a fost făcută publică, încheierea acesteia nefiind

evidențiată în vreun document apt să îi asigure o dată certă.

De asemenea, G.G. nu a avut

calitatea de reprezentat al reclamantei, ci aceea de reprezentat al SC I. SRL,

astfel că nu se poate reține că aceasta a avut cunoștință de situația SC A. SA

Gherla și SC I. SRL, pentru că G.G. care reprezenta voința și interesele

acestor societăți era și asociat în SC O.V. SRL, fără a reprezenta, însă,

societatea și a exprima voința acesteia.

În contra deciziei menționate

a declarat recurs pârâtul S.G., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și

7 C. proc. civ., arătând că:

- instanța de apel a aplicat

în mod greșit în speță regimul juridic al nulității relative, în sensul că în

mod nejustificat a considerat că sunt îndeplinite condițiile erorii, ca viciu

de consimțământ, iar, pe de altă parte, a răsturnat sarcina probei, încălcând

prin aceasta dispozițiile art. 1169 C. civ.;

- instanța de apel a făcut

din nou o greșită aplicare a legii, în sensul că a limitat aleatoriu sfera de

aplicare a dispozițiilor art. 70 – art. 73 din Legea nr. 31/1990, modificată;

- instanța de apel a aplicat

în mod greșit dispozițiile legale referitoare la data certă a înscrisurilor sub

semnătură privată;

- decizia recurată se

sprijină pe motive contradictorii, lipsite de orice logică juridică; deși,

aparent, instanța de apel își motivează soluția pe o pagină jumătate, în

realitate motivele expuse de instanța de apel sunt formale și nesusținute de

probele administrate.

Intimata – reclamantă SC O.V.

SRL Luna de Sus nu a depus întâmpinare la dosar.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează:

În mod greșit instanța de

apel a constatat că manifestarea de voință a reclamantei la data asumării

obligațiilor contractuale a fost viciată prin eroare care vizează însuși

obiectul convenției părților.

Potrivit art. 954 alin. (1) C.

civ.: „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului

convenției”.

Or, în speță, nu sunt

întrunite elementele erorii, viciu de consimțământ, instanța de apel reținând

în mod greșit existența acesteia constând în omisiunea de a informa cesionara

despre obligațiile asumate de către societate anterior încheierii convenției,

față de faptul că în chiar cuprinsul contractului de cesiune a cărui anulare se

solicită se menționează, la paragraful 3, că „Noua asociată declară că a luat

cunoștință de situația financiară a societății și de clauzele contractului și

statutului de societate, la care aderă cu următoarele modificări”, mențiune în

raport de care evident nu poate fi reținută o eroare asupra substanței

obiectului convenției.

Potrivit art. 1169

C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”,

iar

reclamanta

nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a arătat care au fost manoperele

dolosive, menite să ascundă această situație financiară a societății, în

cererea dedusă judecății, întemeiată în drept pe prevederile art. 953 C. civ.

Celelalte critici subsumate

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt relevante asupra

soluției pronunțate, examinarea lor nefiind deci necesară;

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nefiind dezvoltat în concret, nu

poate fi examinat.

Așa fiind, Înalta Curte va

admite recursul declarat și, în aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va

modifica decizia atacată și va respinge apelul reclamantei SC O.V. SRL Luna de

Sus.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va obliga intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către

recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul S.G. împotriva deciziei civile nr. 266/2007 din 03 decembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică decizia atacată.

Respinge apelul reclamantei

SC O.V. SRL Luna de Sus.

Obligă intimata la 400 lei

cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.