ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1820/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3046/2007 din 22 iunie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamanta SC O.V. SRL Luna de Sus împotriva pârâtului S.G., având ca obiect anularea Contractului de Cesiune și Actului Adițional la Contractul și Statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004. Instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt: Reclamanta, în calitate de cesionar, a încheiat cu pârâtul, în calitate de cedent, contractul de cesiune și actul adițional la contractul și statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004, prin care i-au fost cesionate toate părțile sociale deținute de către cedent în

SC I. SRL.

La data încheierii contractului de cesiune, așa cum rezultă din extrasele O.R.C. Cluj anexate la dosar, G.G. care era asociat și administrator al SC O.V. SRL alături de S.C., deținea și calitatea de administrator al SC A. SA Gherla, precum și calitatea de administrator și asociat al SC I. SRL alături de pârât. Pornind de la această stare de fapt, coroborat cu faptul că atât contractul de cesiune de părți sociale, cât și actul adițional au fost însușite și semnate de către reprezentantul reclamantei (G.G.), instanța de fond a concluzionat că reclamanta putea să aibă cunoștință cu privire la situația financiar contabilă a SC A. SA Gherla, precum și cu privire la convenția încheiată între SC I. SRL și B.M., reprezentând o promisiune de vânzare – cumpărare a majorității activelor SC A. SA Gherla sub condiția câștigării licitației organizată de A.D.S.

De asemenea, a apreciat instanța fondului ca fiind fondată apărarea pârâtului în sensul că nu există nici o legătură intrinsecă între părțile sociale ale SC I. SRL și activele S.A. SA Gherla, astfel că se reține că în lipsa unei informări exprese din partea reclamantei în sensul că aceste active sunt cauza determinantă la încheierea contractului de cesiune, pârâtul nu putea să cunoască acest aspect. Prezumția de bună credință a pârâtului nu a fost răsturnată, respectiv reclamanta nu a făcut dovada că a adus la cunoștința acestuia aspectul esențial determinant la încheierea contractului și nici dovada că ar fi solicitat o informare asupra situației financiare a SC A. SA Gherla. Față de acestea, a constatat instanța de fond că în speță nu sunt întrunite elementele erorii, viciu de consimțământ și nici ale dolului sau ale cauzei false, care să poată atrage nulitatea contractului de cesiune.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 266/2007 din 03 decembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC O.V. SRL împotriva sentinței de fond, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a dispus anularea contractului ce concesiune și actului adițional la contractul și statutul SC I. SRL din data de 30 septembrie 2004; a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 30,45 RON cheltuieli de judecată. Prin încheierea civilă din ședința camerei de consiliu din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de apelanta SC O.V.

SRL și a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 266 din 3 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1.7341.285/2007, în sensul că se va scrie „contractul de cesiune” și nu „contractul de concesiune”, cum din eroare s-a menționat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că la dosar nu există nici un înscris sau altă probă care să ateste că la momentul la care reclamanta și-a manifestat voința pentru încheierea contractului de cesiune și a actului adițional la contractul și statutul SC I. SRL din 30 septembrie 2004, convenția încheiată în numele acestei societăți a fost făcută publică, încheierea acesteia nefiind evidențiată în vreun document apt să îi asigure o dată certă.

De asemenea, G.G. nu a avut calitatea de reprezentat al reclamantei, ci aceea de reprezentat al SC I. SRL, astfel că nu se poate reține că aceasta a avut cunoștință de situația SC A. SA Gherla și SC I. SRL, pentru că G.G. care reprezenta voința și interesele acestor societăți era și asociat în SC O.V. SRL, fără a reprezenta, însă, societatea și a exprima voința acesteia. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâtul S.G., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc.

civ., arătând că: - instanța de apel a aplicat în mod greșit în speță regimul juridic al nulității relative, în sensul că în mod nejustificat a considerat că sunt îndeplinite condițiile erorii, ca viciu de consimțământ, iar, pe de altă parte, a răsturnat sarcina probei, încălcând prin aceasta dispozițiile art. 1169 C. civ.; - instanța de apel a făcut din nou o greșită aplicare a legii, în sensul că a limitat aleatoriu sfera de aplicare a dispozițiilor art. 70 – art. 73 din Legea nr. 31/1990, modificată; - instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la data certă a înscrisurilor sub semnătură privată; - decizia recurată se sprijină pe motive contradictorii, lipsite de orice logică juridică; deși, aparent, instanța de apel își motivează soluția pe o pagină jumătate, în realitate motivele expuse de instanța de apel sunt formale și nesusținute de probele administrate.

Intimata – reclamantă SC O.V. SRL Luna de Sus nu a depus întâmpinare la dosar. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: În mod greșit instanța de apel a constatat că manifestarea de voință a reclamantei la data asumării obligațiilor contractuale a fost viciată prin eroare care vizează însuși obiectul convenției părților. Potrivit art. 954 alin. (1) C. civ.: „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției”.

Or, în speță, nu sunt întrunite elementele erorii, viciu de consimțământ, instanța de apel reținând în mod greșit existența acesteia constând în omisiunea de a informa cesionara despre obligațiile asumate de către societate anterior încheierii convenției, față de faptul că în chiar cuprinsul contractului de cesiune a cărui anulare se solicită se menționează, la paragraful 3, că „Noua asociată declară că a luat cunoștință de situația financiară a societății și de clauzele contractului și statutului de societate, la care aderă cu următoarele modificări”, mențiune în raport de care evident nu poate fi reținută o eroare asupra substanței obiectului convenției.

Potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, iar reclamanta nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a arătat care au fost manoperele dolosive, menite să ascundă această situație financiară a societății, în cererea dedusă judecății, întemeiată în drept pe prevederile art. 953 C. civ. Celelalte critici subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt relevante asupra soluției pronunțate, examinarea lor nefiind deci necesară; Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nefiind dezvoltat în concret, nu poate fi examinat. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat și, în aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., va modifica decizia atacată și va respinge apelul reclamantei SC O.V. SRL Luna de Sus. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva deciziei civile nr. 266/2007 din 03 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia atacată. Respinge apelul reclamantei SC O.V. SRL Luna de Sus. Obligă intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurent. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.