ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 74/C din 24 mai 2007, Tribunalul
Comercial Mureș a respins acțiunea formulată de SC S. SRL în contradictor cu
pârâții Statul Român prin M.F.E. ca urmare a admiterii excepției lipsei
calității procesuale a reclamantei invocată de pârâta SC H.R. SA. S-au respins
cererile de chemare în judecată a intervenienților în interes propriu SC B.
SRL, SC G.B.A. SRL și P.S.P. formulate de reclamantă precum și cererea de
intervenție în interesul reclamantei formulate de intervenienta P.L.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut că cererea de chemare în judecată care are natura juridică a
unei acțiuni în anularea unei hotărâri A.G.A. nu îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 întrucât reclamanta, astfel cum
rezultă din procesul - verbal din decembrie 1995, a participat la hotărârea A.G.A.
a cărei anulare se solicită exprimându-și votul pentru operațiunile de majorare
a capitalului social iar la momentul promovării acțiunii în anulare aceasta nu
acea calitatea de acționar al SC H.R. SA – și deci nici calitate procesual
activă.
Cererea prin care reclamanta
a solicitat înscrierea în fals a actului adițional autentificat la 5 martie
1996 în lipsa unei hotărâri prealabile a hotărârii A.G.A. SC N.P. SA a fost
respins ca inadmisibil.
Obiectul procedurii
înscrierii în fals vizează numai semnătura și scrisul nu întocmirea actului
adițional în lipsa unei hotărâri prealabile a A.G.A. SC N.P. SA.
Curtea de Apel Târgu Mureș,
secția comercială, prin decizia nr. 73 din 23 octombrie 2007 a respins apelul
declarat de reclamantă.
Instanța de apel a reținut
că art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în mod corect a fost aplicat de
prima instanță întrucât la data luării hotărârii când reclamanta avea calitatea
de acționar, a participat la ședință și a votat în favoarea luării hotărârii
așa încât nu mai avea dreptul de a ataca hotărârea.
S-a reținut de asemenea că
în mod corect au fost respinse cererile accesorii ca urmare a respingerii
acțiunii principale și că instanța de fond a încadrat corect acțiunea în raport
de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Cât privește procedura de
citare pentru termenul din 2 mai 2006 s-a reținut a fi fost legal îndeplinită.
În contra deciziei
menționate a declarat recurs reclamanta care fără a indica vreunul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ. dezvoltă criticile care urmează:
- calitatea procesuală
activă trebuia analizată în raport de alin. (3) al art. 132 din Legea nr. 31/1990
iar nu de alin. (2) al aceluiași articol;
- pentru a proba calitatea
de acționar trebuia ca pârâta să prezinte registrul acționarilor întrucât
cesiunile de acțiuni nu se înregistrează la Registrul Comerțului;
- nulitatea care afectează
majorarea de capital fără existența unei hotărâri A.G.A. este absolută, iar
probele solicitate în dovedirea primului capăt de cerere nu au fost
încuviințate;
- greșita interpretare și
aplicare a prevederilor art. 180 și urm. C. proc. civ. prin reținerea că doar
scrisul și semnătura atrag procedura falsului deoarece ca înscris oficial se
pune și problema realității consemnărilor pe care el le conține.
În interesul recurentei a
formulat cerere de intervenție intimatul P.S.P. în a cărei motivare arată că nu
a încheiat niciun contract de cesiune cu reclamanta așa încât aceasta are
calitate procesual activă iar nulitatea înscrisului autentic se justifică
întrucât a fost încheiat în două versiuni diferite cu aceeași încheiere de
autentificare, intervenție admisă în principiu.
Intimatul Statul Român, prin
M.F.E., prin D.G.F.P. Mureș, Târgu Mureș, a depus întâmpinare la dosar
solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală.
Intimata P.L.M. a depus, de
asemenea, întâmpinare, aceasta solicitând admiterea recursului susținând și
reiterând criticile formulate de recurentă.
Recursul nu este fondat.
Trebuie mai întâi
precizat că recurenta deși nu și-a încadrat în drept criticile formulate,
dezvoltarea lor permite conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în art.
304 pct. 9 prin raportare la aplicarea și interpretarea prevederilor art. 132 alin.
(2) și (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, și art. 180 și urm. C. proc.
civ.
Este de observat,
totodată, că referirile și criticile cu privire la temeinicia hotărârii
atacate, respectiv la administrarea și aprecierea probelor nu pot fi analizate
de instanța de recurs ale cărei atribuții art. 304 C. proc. civ. partea
introductivă le limitează numai la un control de legalitate.
Cu privire la interpretarea
și aplicarea prevederilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990,
republicată, se reține netemeinicia criticii formulate.
Cele trei alineate ale art. 132
din legea menționată se interpretează sistematic în sensul că hotărârile
adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate de
oricare dintre acționari cu condiția să nu fi participat la adunarea generală
sau chiar dacă au participat să fi votat contra și să fi cerut să se insereze
aceasta în procesul verbal al ședinței [alin. (2)] iar când se invocă motive de
nulitate absolută cererea poate fi formulată nu numai de aceștia ci și de orice
persoană interesată iar dreptul la acțiune este imprescriptibil [alin. (3)].
Drept urmare, prin decizia
atacată reținându-se că reclamanta a participat la adunare și a votat pentru
iar nu contra în mod corect s-a constatat lipsa calității sale active, acțiunea
la fond fiind respinsă pe această excepție.
Cu privire la aplicarea
prevederilor art. 180 și urm. C. proc. civ. se constată că instanțele au
procedat corect în raport de ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în
judecată: „înscrierea în fals a înscrisului „act adițional” încheiat în formă
autentică fără existența unei prealabile hotărâri a adunării generale a
acționarilor societății” (...) fără a se declara că scrisul sau semnătura este
falsă astfel cum impune art. 180 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât prin acțiunea
formulată reclamanta - recurentă nu a solicitat să se constate nulitatea
absolută a respectivului act adițional criticile cu privire la aceasta nu au
obiect.
Așa fiind, față de cele ce
preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat și, pe cale de
consecință, și cererea de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC S. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 73/A din 23
octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de
intervenție formulată de P.S.P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2008.