ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4178/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie

2007, reclamantele S.M. și B.A. au solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. să-și

îndeplinească atribuțiile legale față de încălcarea legii de către Primăria

comunei Jidvei, județul Alba și Prefectura județului Alba, precum și obligarea

pârâtei la plata de daune morale și materiale pentru că nu i s-a reglementat

situația terenurilor preluate abuziv de stat, fiind tergiversată judecarea

dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Blaj pentru reconstituirea dreptului de

proprietate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată prin

sentința civilă nr. 416 din 7 februarie 2008, reținând că reclamantele nu și-au

îndeplinit obligația prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 de a

achita taxa judiciară de timbru, în condițiile în care au fost citate cu

această mențiune, iar acțiunea formulată nu este scutită de plata acestei taxe

în conformitate cu prevederile art.15 din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs reclamantele și au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la

instanța de fond pentru judecarea pe fond a cauzei.

Recurentele au susținut că în mod greșit

a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată, fără a se avea în vedere că

aceasta este accesorie acțiunii în revendicare și beneficiază de scutirea de la

plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. r)

din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, recurentele au arătat că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare prin care au

contestat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, cerere expediată prin

poștă la data de 14 ianuarie 2008.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a aplicat corect

prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, constatând că

recurentele-reclamante nu au achitat taxa judiciară de timbru datorată conform

art. 3 lit. m) din același act normativ.

Astfel, se reține că taxa judiciară de

timbru nu a fost achitată la data depunerii acțiunii, 1 octombrie 2007 și nici

la termenele acordate în cauză până la data de 7 februarie 2008, deși

recurentele-reclamante au fost citate cu mențiunea de a-și îndeplini obligația

legală de a timbra cererea de chemare în judecată, conform dovezilor aflate la

filele 73–74 din dosarul de fond.

Susținerea din recurs privind omisiunea

de soluționare a cererii de reexaminare prin care s-a contestat taxa judiciară

de timbru se dovedește a fi nefondată, întrucât nu s-a dovedit formularea unei

asemenea cereri în condițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Prin petiția expediată prin poștă la 4

februarie 2008 recurentele-reclamante au solicitat să li se comunice o copie a

încheierii pronunțate la 14 ianuarie 2008 cu privire la cererea de reexaminare,

dar nu au dovedit formularea și depunerea cererii respective la dosar, astfel că

nu se poate reține omisiunea instanței de fond de a soluționa o cerere în

condițiile în care aceasta nu a fost sesizată.

Copia cererii de reexaminare depusă în

recurs ca act nou nu constituie o dovadă pentru sesizarea legală a instanței de

fond cu o astfel de cerere, deoarece nu a fost înregistrată la dosar și nu

există o confirmare pentru primirea acesteia.

Cea de-a doua susținere din recurs este

de asemenea nefondată, întrucât instanța de fond a calificat corect obiectul

acțiunii și a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15

lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind scutirea de la plata taxei judiciare de

timbru.

Acțiunea formulată de

recurentele–reclamante în baza Legii nr. 554/2004 are ca obiect obligarea

autorității publice intimate de a soluționa cererile adresate și de a le plăti

daune morale și materiale.

Acțiunea astfel formulată pe calea

contenciosului administrativ este distinctă ca obiect și temei juridic de

cererile formulate de recurentele-reclamante la instanțele de drept comun

pentru reconstituirea dreptului de proprietate și în consecință, nu are un

caracter accesoriu față de aceste cereri în revendicare pentru care s-a

prevăzut scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în textul de lege

susmenționat.

Față de motivele expuse, constatând că nu

există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. în

nume propriu și în calitate de mandatar al lui B.A. împotriva sentinței civile

nr. 416 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.