ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 martie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 439/190/2008, Judecătoria Bistrița a sesizat secția de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării

excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 144

2

din H.G. nr. 44/2004,

ridicată de contestatorul R.P.

Acesta a susținut că în anul

1996 a cumpărat de la SC I.P.RO.E.B. SA Bistrița un număr de 1800 acțiuni și

tranzacția respectivă trebuia încadrată în prevederile art. 67 (3) lit. a) pct.

2) din C. fisc., cu consecința stabilirii unui impozit de 1%, în loc de 16%.

În opinia sa, modul de

redactare al art. 144

2

din H.G. nr. 44/2004, îl pune într-o situație

discriminatorie față de alte persoane care au cumpărat și vândut în același

timp, acțiuni, dar prin metode diferite, iar câștigul obținut a fost impozitat

cu 1%.

Prin sentința civilă nr. 428

din 16 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că H.G. nr.

44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 108 din

Constituția României, republicată și a celor cuprinse în art. 1 alin. (1) și art.

5 alin. (3) din C. fisc.

De asemenea că, la

elaborarea actului normativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000

privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și

cele conținute în Regulamentul privind procedurile pentru propunerea

proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

În sfârșit, s-a apreciat că

Normele metodologice în discuție nu cuprind dispoziții contrare C. fisc.

însăși.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs de către contestatorul R.P.

Recurentul a reiterat

susținerile făcute în fața instanței de fond, considerând că datorită modului

în care a fost conceput art. 144

2

din Normele metodologice de

aplicare a C. fisc., acest text este interpretat în sensul că perioada de 365

de zile la care se raportează impozitul datorat, se calculează în funcție de

data intrării acțiunilor în portofoliul personal și nu în funcție de data

dobândirii lor.

Acest fapt este

discriminatoriu și nelegal pentru el și alte persoane care au dobândit acțiuni

prin intermediul pas – urilor.

Motivul de recurs este

neîntemeiat.

Potrivit art. 67 alin. (3) lit.

a) din C. fisc., câștigul determinat din transferul titlurilor de valoare,

altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților

închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reținut constituind plată

anticipată în contul impozitului anual datorat.

Dispozițiile cuprinse la pct.

1) al aceluiași alineat stabilesc modul de calcul al impozitului anual datorat

și anume prin aplicarea cotei de 16% asupra câștigului net al fiecărui

contribuabil, determinat conform art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare

înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise

de investiții, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de

365 de zile de la data dobândirii.

Pentru determinarea

perioadei de deținere a titlurilor de valoare, conform prevederilor art. 67 alin.

(3) lit. a) din C. fisc., prin dispozițiile art. 144

2

din H.G. nr. 44/2004

s-a stabilit obligația intermediarilor de a evidenția la fiecare operațiune de

cumpărare, data intrării titlurilor de valoare în portofoliul persoanelor care

dețin și efectuează tranzacții cu acestea.

Reglementarea respectivă nu

face altceva, decât să prevadă obligația intermediarilor de a evidenția la

fiecare operațiune de cumpărare, data intrării titlurilor de valoare în

portofoliul persoanelor care dețin și efectuează tranzacții cu acestea, în

vederea determinării perioadei de deținere a titlurilor de valoare, perioadă în

raport de care urmează a se aplica în mod diferit o cotă de impozit (1%,

respectiv 16%) asupra câștigului net anual al fiecărui contribuabil, potrivit

textului legal precizat.

Norma metodologică a fost

interpretată însă, în mod eronat de către recurent și exclusiv prin prisma

aplicabilității în cazul său individual.

În realitate, prin

dispozițiile art. 144

2

din H.G. nr. 44/2004, nu se instituie

reglementări contrare prevederilor din Codul fiscal, cu caracter

discriminatoriu.

Ele au fost adoptate de

Guvernul României în aplicarea Legii nr. 571/2003 și în deplină concordanță cu

acest act normativ, așa încât, fără temei se susține în recurs că excepția de

nelegalitate trebuia admisă.

Având în vedere

considerentele expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive

de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinței

civile nr. 428 din 16 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 martie 2009.