SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 24432/03 prezentate de Liubov Nikolaevna RYZAPIOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 24 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis Președinte Loucaide Me Tulkens Vajić Kovler Steiner, hagiyev, judecători și dnii S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea formulată mai sus la 23 iunie 2003, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, dl Liubov Nikolaevna Ryziapova este un resortisant rus născut în 1953 și rezident în regiunea Ouenburg. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Evpolov, avocat la Bouzouluk (regiunea Ouenburg). Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura administrativă la 19 iunie 2002, poliția a mers pentru o percheziție la adresa unei cunoștințe a reclamantei. Aceasta, în urma unei altercații cu polițiștii, a fost arestată și condusă la secția de poliție. După ce și-a petrecut noaptea acolo, a doua zi, la 20 iunie, ea a fost adusă în fața judecătorului din districtul Dadulino (regiunea d.O.en.burg). Pe baza raportului polițistului dl. care susținea că a fost insultat de reclamantă, judecătorul a recunoscut-o pe aceasta vinovată de încălcarea obligației administrative prevăzute la art. 158 din Codul infracțiunilor administrative, și anume: atingeri minore ale ordinii publice, și a condamnat-o la cinci zile de închisoare începând cu 20 iunie 2002. La apelul recurentei, la 21 august 2002, Curtea Regională din Orenburg a anulat decizia pe motiv că nu a fost suficient de motivată și că participanții la tribunal nu au fost informați cu privire la drepturile și obligațiile lor. Instanța a pronunțat cauza pentru o nouă examinare în fața aceleiași instanțe. La 24 septembrie 2002, judecătorul Tribunalului Districtual Abdulino a pronunțat cauza pentru prescripție ( истечение сроков давнсти привлечения к административнй ответственни . Recurenta a formulat o acțiune împotriva acestei decizii. La 23 octombrie 2002, Curtea Regională din Orenburg a anulat decizia de încheiere și a trimis cauza pentru o nouă examinare pe fond. (...) La cererea judecătorului potrivit căruia prescripția împiedică examinarea pe fond a dreptului administrativ este eronată. Dl Ryzhiapova pledează nevinovăia sa. În acest caz, instanța ar fi trebuit să examineze cauza (...), să verifice argumentele de la La 20 decembrie 2002, Tribunalul de trimitere a închis procedura de rejudecare pe motivul că reclamanta fusese deja condamnată la penalitate pentru faptele incriminate. (...) acțiunea administrativă nu poate fi inițiată și, dacă a fost deja angajată, trebuie încheiată atunci când persoana împotriva căreia este condusă acțiunea administrativă este acuzată sau condamnată la penalitate pentru același fapt. Într-adevăr, instanța a stabilit că a fost inițiată o acțiune penală împotriva M Ryziapova pentru o pronunțare foarte pronunțată în locul ofițerului de poliție M., pentru care a fost pronunțată printr-o sentință din 20 iunie 2002 (...). Prin hotărârea din 3 decembrie 2002, judecătorul de pace Dadulino l-a condamnat pe M. Ryziapova are o amendă penală de cel puțin 50 de salarii. Prin urmare, există o declarație de încetare a acțiunii administrative. Procedura administrativă împotriva dlui Ryziapova trebuie încheiată la 28 ianuarie 2003, Curtea Regională a confirmat această decizie. La 27 iunie 2002, poliția din districtul Dabdulino a deschis o anchetă penală împotriva reclamantei pentru insultarea unui ofițer de poliție în exercitarea funcțiilor sale. Această încălcare a fost prevăzută la art. 319 din Codul penal. La 3 decembrie 2002, judecătorul de pace al circumscripției judiciare nr. 1 d abdulino de la o audiere. Recurenta a amintit cu această ocazie că ea a suferit deja o pedeapsă cu închisoarea pentru aceeași infracțiune. Judecătorul a condamnat-o la o amendă penală, după ce a respins argumentul menționat mai sus în următoarele cuvinte Judecătorul de pace [rejette] lacul domnul Ryziapova și avocatul său conform căruia M Ryziapova este acuzată pentru faptele care au avut loc la 19 iunie 2002 și pentru care a executat deja o pedeapsă administrativă [din următoarele motive]. Într-adevăr, potrivit hotărârii pronunțate la 20 iunie 2002 de tribunalul dalabdulino, M. R. a fost condamnată, în temeiul articolului 158 din Codul privind infracțiunile administrative al RSFSR, la o pedeapsă cu închisoarea administrativă de cinci zile. În conformitate cu hotărârea de casare pronunțată de Camera Penală Regională din Ouburg la 23 octombrie 2002, hotărârile tribunalului din Abdulino din 20 iunie 2002 și din 24 septembrie 2002 se anulează. În această stare, judecătorul de pace nu poate considera că domnul Ryziapova a fost condamnat în cadrul unei proceduri administrative pentru o încălcare minoră a ordinii publice comise la 19 iunie 2002. Actele pârâtei sunt calificate în mod corect ca infracțiune prevăzută în art. 319 din Codul penal rusesc, în măsura în care persoana respectivă a pronunțat în public o insultă la adresa unui agent de la La 7 februarie 2003, tribunalul din Abdulino a confirmat hotărârea în apel. La 20 martie 2003, Curtea Regională din Ouburg a anulat cele două hotărâri și a rejucat cauza pentru o nouă examinare în primă instanță. La 5 mai 2003, judecătorul pentru pace al circumscripției judiciare nr. La 3 iunie 2003, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat această decizie în apel. La 10 iulie 2003, Curtea Regională din Orenburg a anulat cele două hotărâri și a pronunțat cauza pentru o nouă examinare în fața instanței de primă instanță pentru încălcarea normelor de competență teritorială. La data de 28 august 2003, judecătorul districtului Dabdulino a trimis cazul procurorului pentru o investigație suplimentară. La 12 septembrie 2003, procurorul a emis un act de acuzare. La 7 octombrie 2003, instanța a dispus din nou o anchetă. La 25 octombrie 2003, procurorul a emis un nou act de acuzare. La data de 5 mai 2004, Tribunalul Districtual D.A.A.A.L. a stabilit data la care a avut loc examinarea pe fond. La data de 26 decembrie 2005, Tribunalul Districtual D.A.Abdulino a pronunțat o instanță și a pronunțat cauza pentru prescripție ( истенениие сроков давти уголового преследовиия). Recurenta a introdus o acțiune judiciară pentru a contesta legalitatea percheziției domiciliului cu o cunoștință, J., care a fost efectuată la 19 iunie 2002. De asemenea, a solicitat procurorului să dea în judecată polițiștii care au efectuat percheziția. La 20 decembrie 2002, tribunalul din Abdulino a respins recursul pentru nefondare, deoarece mandatul de percheziție a fost emis de procurorul din Abdulino. La 28 ianuarie 2003, instanța regională din Ouenburg a confirmat hotărârea în apel. La 8 iulie 2002, procurorul a respins cererea, în absența unor elemente constitutive ale dreptului de proprietate. La 14 noiembrie 2002, tribunalul districtului d.Abdulino a aprobat această decizie. La 17 decembrie 2002, instanța regională d.O.n.burg a confirmat în apel decizia instanței de primă instanță. La 21 mai 2004, reclamanta a fost arestată pentru trafic de droguri. Potrivit acesteia, această arestare a avut ca scop să o descurajeze să-și mențină cererea în fața Curții. Dreptul și practica internă relevante Codul penal al Federației Ruse art. 319 Oricine insultă în mod public un agent de la . . . . . . . este pedepsit fie cu o amendă de maximum 40 000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ) de la șase luni la un an. Codul de încălcări administrative ale RSFSR din 20 iunie 1984 (în vigoare la data actului incriminat) art. 158 O încălcare minoră a ordinii publice, și anume insulte obscene pronunțate în public, agresiune și alte acte de aceeași natură care ar putea afecta ordinea publică sau pacea publică, este pedepsită fie cu o amendă de 10 până la 50 de salarii minime, fie cu o pedeapsă de muncă corecțională (conținând o reținere de 20% din salariul de 20% din salariul de ) între unu și două luni, fie dacă, având în vedere circumstanțele cauzei și personalității autorului, aplicarea măsurilor menționate anterior este considerată insuficientă, cu o deținere administrativă de maximum 15 zile. GRIFS Invocând art. 4 din Protocolul nr. 7, reclamanta susține că a fost acuzată în fața instanțelor penale și a instanțelor administrative pentru același fapt, și anume insultă la adresa unui polițist. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, ea susține că deținerea sa în perioada 19-20 iunie 2002 nu a respectat căile legale. Pe terenul art. 8 din Convenție, recurenta consideră că percheziția, care nu era conformă cu dreptul național, constituie o încălcare a dreptului la respectarea domiciliului prietenei sale. Pe lângă art. 13 din Convenție, reclamanta se plângea de inacțiunea procurorului care a refuzat să-i dea în judecată pe funcționarii responsabili de încălcările respective. Invocând art. 34 din Convenție, recurenta susținea că arestarea sa din 21 mai 2004 urmărea să o descurajeze să-și exercite dreptul la acțiune în fața Curții. Recurenta invocă art. 6 alin. (2), (3) lit. (a) și (d) și 17 din Convenție, dar nu explică de ce aceste dispoziții au fost încălcate în ceea ce o privește. ÎN DREPT, recurenta a declarat că a fost acuzată de două ori, în fața instanțelor administrative și a instanțelor penale, pentru aceleași fapte, cu încălcarea art. 4 din Protocolul nr. 4 alin. (1) din Protocolul nr. 7, relevant în speță, se citește după cum urmează Nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit penal de către instanțele din același stat din cauza unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea și procedurile penale ale statului respectiv. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 litera (b) din Regulamentul său de procedură. Recurenta denunță durata excesivă a procedurii penale îndreptate împotriva sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2002, recurenta consideră că nu a fost conformă cu dreptul intern și că aceaceasta a fost, prin urmare, efectuată cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Cu toate acestea, Curtea constată că nu a formulat acest aspect în fața instanelor naionale competente. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește tîlcul întemeiat pe art. 8 din Convenție, reclamanta se plânge de percheziția efectuată de poliție la domiciliul prietenei sale. Curtea reamintește că, pentru ca o persoană să fie recunoscută calitatea de prietenă. Victima (c. Franța), Hotărârea din 25 iunie 1996, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1996 III, Õ Õ Õ În land, neatinsă direct de măsura contestată, reclamanta nu are calitatea de victimă. În consecință, aceaceasta este incompatibilă rațională personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 în ceea ce privește celelalte obiecții ridicate, ținând cont de elementele dosarului și în măsura în care aspectele menționate sunt de competența sa, Curtea consideră că aceste obiecții nu dezvăluie încălcări ale drepturilor consacrate de Convenție și ale protocoalelor sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în la fel de unanimă, amână examinarea ui că reclamanta a fost acuzată în fața instanțelor administrative și a instanțelor penale pentru același fapt (art. 4 din Protocolul n A doua zi) examinarea cazului privind durata excesivă a procedurii penale [art. 6 alineatul (1) din convenție]Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Christos Rozakis grefier adjunct Președinte
de la requête n
o
24432/03
présentée par Lioubov Nikolaïevna RYZIAPOVA
contre la Russie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 24 octobre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
C.L.
Rozakis
,
président
,
L.
Loucaides
,
M
mes
F.
Tulkens
,
N.
Vajić
,
M.
A.
Kovler
,
M
me
E.
Steiner,
M.
K.
Hajiyev,
juges
,
et de M. S.
Quesada,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 juin 2003,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Lioubov Nikolaïevna Ryziapova est une ressortissante russe née en 1953 et résidant dans la région d’Orenbourg. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Evpolov, avocat à Bouzoulouk (région d’Orenbourg).
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
1.
La procédure administrative
Le 19 juin 2002, la police se rendit pour une perquisition au domicile d’une connaissance de la requérante. Celle-ci, à la suite d’une altercation avec les policiers, fut arrêtée et conduite au commissariat de police. Après y avoir passé la nuit, le lendemain, le 20 juin, elle fut traduite devant le juge du district d’Abdulino (région d’Orenbourg). Se fondant sur le rapport du policier M. qui alléguait avoir été insulté par la requérante, le juge reconnut celle-ci coupable de l’infraction administrative prévue par l’article 158 du code des infractions administratives, à savoir «
atteinte mineure à l’ordre public
», et la condamna à cinq jours d’emprisonnement à compter du 20
juin
2002.Sur appel de la requérante, le 21
août
2002, la cour régionale d’Orenbourg annula la décision au motif qu’elle n’était pas suffisamment motivée et que les participants à l’audience n’avaient pas été informés de leurs droits et obligations. La cour renvoya l’affaire pour un nouvel examen devant le même tribunal. Le 24
septembre
2002, le juge du tribunal du district d’Abdulino clôtura l’affaire pour prescription (
истечение сроков давности привлечения к административной ответственности
). La requérante forma un recours contre cette décision. Le 23
octobre 2002, la cour régionale d’Orenbourg annula la décision de clôture et renvoya l’affaire pour un nouvel examen sur le fond. Elle se prononça ainsi
:
«
(...) L’assertion du juge selon laquelle la prescription empêche l’examen sur le fond de l’infraction administrative est erronée. M
me
Ryzhiapova plaide son innocence. Dans ce cas, le tribunal aurait dû examiner l’affaire (...), vérifier les arguments de l’intéressée et statuer sur le fond
».
Le 20 décembre 2002, le tribunal de renvoi clôtura la procédure derechef au motif que la requérante avait déjà été condamnée au pénal pour les faits incriminés. Il déclara
:
«
(...) l’action administrative ne peut être engagée et, si elle a déjà été engagée, elle doit être clôturée lorsque la personne contre laquelle l’action administrative est dirigée est poursuivie ou condamnée au pénal pour le même fait.
En effet, le tribunal a établi qu’une action pénale avait été engagée contre M
me
Ryziapova pour l’insulte proférée à l’endroit de l’officier de police M., infraction pour laquelle elle a été verbalisée par un jugement du 20 juin 2002 (...). Par un jugement du 3 décembre 2002, le juge de paix d’Abdulino a condamné M
me
Ryziapova à une amende pénale d’un montant correspondant à 50 salaires minimums. Par conséquent, il existe une circonstance d’extinction de l’action administrative. La procédure administrative dirigée contre M
me
Ryziapova doit être clôturée
».
Le 28 janvier 2003, la cour régionale confirma cette décision.
2.
La procédure pénale
Le 27 juin 2002, la police du district d’Abdulino ouvrit une enquête pénale contre la requérante pour insulte à un officier de police dans l’exercice de ses fonctions. Cette infraction était prévue par l’article 319 du code pénal.
Le 3 décembre 2002, le juge de paix de la circonscription judiciaire n
o
1 d’Abdulino tint une audience. La requérante rappela à cette occasion qu’elle avait déjà subi une peine d’emprisonnement pour la même infraction. Le juge la condamna à une amende pénale, après avoir rejeté l’argument précité dans les termes suivants
:
«
Le juge de paix [rejette] l’argument de M
me
Ryziapova et de son avocat selon lequel M
me
Ryziapova est poursuivie au pénal pour les faits qui ont eu lieu le 19
juin
2002 et pour lesquels elle a déjà purgé une peine administrative [pour les raisons suivantes]. En effet, d’après la décision rendue le 20 juin 2002 par le tribunal d’Abdulino, M
me
R. a été condamnée, en vertu de l’article 158 du code des infractions administratives de RSFSR, à une peine de détention administrative de cinq jours.
Selon l’arrêt de cassation rendu par la chambre criminelle de la cour régionale d’Orenbourg le 23 octobre 2002, les décisions du tribunal d’Abdulino du 20 juin 2002 et du 24 septembre 2002 sont annulées.
En l’état, le juge de paix ne peut considérer que M
me
Ryziapova a été condamnée dans le cadre d’une procédure administrative pour une atteinte mineure à l’ordre public commise le 19 juin 2002.
Les actes de l’accusée sont correctement qualifiés comme infraction prévue par l’article 319 du code pénal russe, dans la mesure où l’intéressée a proféré en public une insulte à l’endroit d’un agent de l’Etat dans l’exercice de ses fonctions.
»
Le 7 février 2003, le tribunal d’Abdulino confirma le jugement en appel. Le 20 mars 2003, la cour régionale d’Orenbourg annula les deux décisions et renvoya l’affaire pour un nouvel examen en première instance. Le 5
mai
2003, le juge de paix de la circonscription judiciaire n
o
1 tint l’audience préparatoire et fixa la date de l’audience sur le fond. La requérante contesta cette décision. Le 3 juin 2003, le tribunal d’Abdulino confirma cette décision en appel. Le 10 juillet 2003, la cour régionale d’Orenbourg annula les deux décisions et renvoya l’affaire pour un nouvel examen devant le juge de première instance pour violation des règles de compétence territoriale.
Le 28 août 2003, le juge du district d’Abdulino renvoya le dossier au procureur pour un complément d’enquête. Le 12 septembre 2003, le procureur dressa un acte d’accusation. Le 7 octobre 2003, le tribunal ordonna derechef un complément d’enquête. Le 25 octobre 2003, le procureur dressa un nouvel acte d’accusation. Le 5 mai 2004, le tribunal du district d’Abdulino tint l’audience préparatoire et fixa la date de l’examen sur le fond.
Le 26 décembre 2005, le tribunal du district d’Abdulino tint une audience et clôtura l’affaire pour prescription (
истечение сроков давности уголовного преследованиия
). La requérante contesta cette décision. L’instance est toujours pendante.
3.
La contestation de la perquisition
La requérante introduisit un recours judiciaire pour contester la légalité de la perquisition du domicile d’une connaissance, J., qui avait été effectuée le 19 juin 2002. Elle demanda également au procureur de poursuivre au pénal les policiers qui avaient procédé à la perquisition.
Le 20 décembre 2002, le tribunal d’Abdulino rejeta le recours pour défaut de fondement, le mandat de perquisition ayant été émis par le procureur d’Abdulino. Le 28 janvier 2003, la cour régionale d’Orenbourg confirma la décision en appel.
4.
Le recours devant le procureur
La requérante demanda au procureur d’ouvrir une enquête pénale contre les policiers qui avaient effectué la perquisition. Le 8 juillet 2002, le procureur d’Abdulino rejeta la demande, en l’absence d’éléments constitutifs de l’infraction. Le 14 novembre 2002, le tribunal du district d’Abdulino entérina cette décision. Le 17 décembre 2002, la cour régionale d’Orenbourg confirma en appel la décision du tribunal de première instance.
5.
Entrave à l’exercice du droit de recours individuel devant la Cour
Le 21 mai 2004, la requérante fut arrêtée pour trafic de drogue. D’après elle, cette arrestation avait pour but de la dissuader de maintenir sa requête devant la Cour.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
1.
Le code pénal de la Fédération de Russie
Article 319 – Insulte à un agent de l’Etat
Quiconque insulte en public un agent de l’Etat dans l’exercice de ses fonctions ou en raison de celles-ci – est puni soit d’une amende de 40
000 roubles maximum ou d’une amende d’un montant correspondant à trois mois de salaire, soit d’une peine de travaux d’intérêt général de 120 à 180 heures, ou de travaux correctionnels (consistant en une retenue de 20
% du salaire –
исправительные работы
) de six mois à un an.
2.
Le code des infractions administratives de la RSFSR du 20 juin 1984 (en vigueur au moment de l’acte incriminé)
Article 158 – Atteinte mineure à l’ordre public
Une atteinte mineure à l’ordre public, à savoir des insultes obscènes prononcées en public, une agression et d’autres actes de même nature susceptibles de troubler l’ordre ou la paix publics, est punie soit d’une amende d’un montant de 10 à 50 salaires minimums, soit d’une peine de travaux correctionnels (consistant en une retenue de 20
% du salaire –
исправительные работы
) d’un à deux mois, soit si, au vu des circonstances de la cause et de la personnalité de l’auteur, l’application des mesures susmentionnées est jugée insuffisante, d’une détention administrative de quinze jours maximum.
1.
Invoquant l’article 4 du Protocole n
o
7, la requérante allègue avoir été poursuivie devant les juridictions pénales et devant les tribunaux administratifs pour le même fait, à savoir insulte à un policier.
2.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, elle dénonce la durée de la procédure pénale dirigée contre elle.
3.
Invoquant l’article 5 § 1 c) de la Convention, elle allègue que sa détention du 19 au 20 juin 2002 n’a pas respecté les voies légales.
4.
Sur le terrain de l’article 8 de la Convention, la requérante estime que la perquisition, qui n’était pas conforme au droit national, constitue une violation du droit au respect du domicile de son amie.
5.
Sous l’angle de l’article 13 de la Convention, la requérante se plaint de l’inaction du procureur qui a refusé de poursuivre les fonctionnaires responsables des violations alléguées.
6.
Invoquant l’article 34 de la Convention, la requérante prétend que son arrestation du 21 mai 2004 poursuivait le but de la dissuader d’exercer son droit de recours devant la Cour.
7.
La requérante invoque les articles 6 §§ 2, 3 a) et d) et 17 de la Convention, mais n’explique pas en quoi ces dispositions ont été violées à son égard.
1.
La requérante allègue avoir été poursuivie deux fois, devant les tribunaux administratifs et devant les juridictions pénales, pour les mêmes faits, en violation de l’article 4 du Protocole n
o
7.
L’article 4 § 1 du Protocole n
o
7, pertinent en l’espèce, se lit comme suit
:
«
1.
Nul ne peut être poursuivi ou puni pénalement par les juridictions du même Etat en raison d’une infraction pour laquelle il a déjà été acquitté ou condamné par un jugement définitif conformément à la loi et à la procédure pénale de cet Etat.
».
En l’état actuel du dossier, la Cour estime qu’elle n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, et juge nécessaire de le communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article 54
§
2
b) de son règlement.
2.
La requérante dénonce la durée excessive de la procédure pénale dirigée contre elle.
Le passage pertinent de l’article 6 § 1 se lit comme suit
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
En l’état actuel du dossier, la Cour estime qu’elle n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, et juge nécessaire de le communiquer au gouvernement défendeur conformément à l’article 54
§
2
b) de son règlement.
3.
S’agissant de sa détention au commissariat de police du 19 au 20
juin
2002, la requérante estime qu’elle n’était pas conforme au droit national et qu’elle a donc été effectuée en violation de l’article 5 § 1 c) de la Convention. La Cour constate toutefois que l’intéressée n’a pas formulé ce grief devant les instances nationales compétentes.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
4.
Concernant le grief tiré de l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint de la perquisition effectuée par la police au domicile de son amie.
La Cour rappelle que pour qu’une personne se voie reconnaître la qualité de «
victime
» l’acte ou l’omission litigieux doit l’affecter de manière directe (
Amuur c. France
, arrêt du 25 juin 1996,
Recueil des arrêts et décisions
1996
‑
III, § 36). En l’occurrence, n’étant pas directement concernée par la mesure contestée, la requérante n’a pas la qualité de victime.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible
ratione personae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et doit être rejeté en application de l’article 35
§
4.
5.
Quant aux autres griefs soulevés, compte tenu des éléments du dossier et dans la mesure où les matières indiquées relèvent de sa compétence, la Cour estime que ces griefs ne révèlent pas de violations des droits consacrés par la Convention et ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief selon lequel la requérante a été poursuivie devant les tribunaux administratifs et devant les juridictions pénales pour le même fait (article 4 du Protocole n
o
7)
;
Ajourne
l’examen du grief relatif à la durée excessive de la procédure pénale (article 6 § 1 de la Convention)
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Santiago
Quesada
Christos
Rozakis
Greffier adjoint
Président