ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4767/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2007,

reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.A.

– departamentul fond de garantare, anularea Deciziei nr. 60141 din 20 decembrie

2006 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.608,69 lei reprezentând

prime de restituit și contravaloare daune.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită a fost respinsă

cererea sa nr. 144103 din 24 ianuarie 2006, prin care a solicitat acordarea

indemnizației/despăgubirii în sumă de 19.990,7 lei, în calitate de creditor de

asigurări al SC G.A.R.G.A.S. SA, societate cu privire la care s-a dispus

deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment.

Reclamanta a susținut că

decizia în cauză contravine prevederilor art. 3 și 4 din Decizia Președintelui

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3211 din 14 ianuarie 2003, potrivit

cărora, începând cu data emiterii acesteia, contractele/polițele de asigurare

facultative își încetează valabilitatea iar primele de asigurare achitate,

aferente perioadei cuprinse între data emiterii deciziei și expirarea perioadei

de asigurare, se vor restitui „pro rata” către asigurați.

Reclamanta a mai susținut

prin acțiune că, față de faptul că a achitat polițele de asigurare a

autovehiculelor tip CASCO integral și anticipat pentru un an calendaristic,

pârâta a utilizat un mod de calcul greșit, raportându-se la prevederile art. 6.4

din „Condițiile pentru asigurarea autovehiculelor CASCO”.

A mai arătat că, modul său

de calcul este cel corect, respectiv primele de asigurare trebuie calculate de

la data de 14 ianuarie 2003, când a fost emisă decizia nr. 3211/2003 a

Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la data expirării

polițelor de asigurare, prin raportare la zilele calendaristice aferente

acestei perioade.

De asemenea, s-a mai arătat

că și refuzul pârâtei de a restitui suma de 5489,04 lei reprezentând daune

înregistrate ca urmare a avariilor suferite de autovehiculele asigurate N. și C.

este neîntemeiat deoarece a depus în sprijinul cererii sale toate actele aflate

în posesia sa.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1187 din

3 mai 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că decizia contestată

este legală și temeinică.

Astfel, s-a reținut că,

potrivit situației polițelor CASCO pentru care C.F.R. Călători solicită

restituirea primelor, depusă la dosarul cauzei, data rezilierii polițelor de

asigurare este 3 februarie 2003, adică data publicării deciziei nr. 3211 din 14

ianuarie 2003 în M. Of. și, prin urmare, în mod legal pârâta a procedat la

calcularea valorii primei de asigurare, aprobată pentru restituire, în raport

de această dată și data expirării perioadei de asigurare.

S-a mai reținut că

modalitatea de calcul a primei restituite respectă prevederile ar. 6 pct. 4 din

„Condiții pentru asigurarea autovehiculelor CASCO”.

Referitor la despăgubirile

solicitate de reclamantă pentru autoturismele asigurate și care au fost

avariate până la data emiterii deciziei nr. 3211 din 14 ianuarie 2003, instanța

a constatat că refuzul pârâtei este justificat de lipsa documentelor în

original sau a copiilor certificate pentru conformitate cu originalul, semnate

pe propria răspundere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA, susținând că

hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurenta a arătat că

instanța a reținut greșit ca fiind corectă data de la care intimata – pârâtă a

dispus restituirea sumei reprezentând prime de asigurare, în speță data de 3

februarie 2003 la care Decizia nr. 3211 din 14 ianuarie 2003 a fost publicată

în M. Of., raportându-se la „înscrisul depus de reclamantă”, aflat la fila 50

din dosarul de fond, reprezentând „situația polițelor pentru care C.F.R.

solicită restituirea primelor” întocmit, în realitate, de C.S.A., care l-a și

depus.

Mai mult, în mod greșit

intimata – pârâtă a avut în vedere, la calcularea sumei reprezentând prime de

restituit, prevederile art. 6.4 din „Condițiile pentru asigurarea autovehiculelor

CASCO”, care se referă la asigurarea încheiată pe o perioadă mai mică de un an,

prevederi care nu îi sunt aplicabile deoarece pentru polițele de asigurare

încheiate a efectuat plata pentru un an calendaristic, anticipat, prin ordin de

plată.

Încetarea valabilității

polițelor de asigurare în cursul anului respectiv, prin intrarea în faliment a

asiguratorului, nu îi poate fi imputată, deci modul de calcul folosit nu este

justificat nici pe acest aspect.

S-a mai susținut că,

instanța a greșit constatând că refuzul pârâtei de acordare a despăgubirilor

pentru autoturismele N. și C. este justificat de lipsa documentelor în original

sau a copiilor certificate, în condițiile în care C.F.R. Călători a depus la

sediul intimatei - pârâte actele necesare pentru dovedirea daunelor, toate

certificate pentru conformitate cu originalul.

Totodată, recurenta a

susținut și că sentința recurată nu cuprinde motivarea în fapt și în drept a

soluției de respingere a acțiunii.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

din C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în limitele și pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia nr. 3211 din 14

ianuarie 2003 a Președintelui C.S.A. a fost stabilită starea de insolvență a SC

G.A.R.G.A.S. SA.

În art. 3 al deciziei, se

prevede că, începând cu data emiterii acestuia contractele/polițele de

asigurări facultative încheiate între asigurații persoane fizice și juridice,

pe de o parte, și debitoarea SC G.A.R.G.A.S. SA, pe de altă parte, își

încetează de plin drept valabilitatea.

Producerea efectelor

juridice de la data emiterii deciziei este prevăzută și în art. 4 al acesteia,

prin care se stabilește că primele de asigurare achitate, aferente perioadei

cuprinse între data emiterii deciziei și expirarea perioadei de asigurare se

vor restitui „pro rata” către asigurați, după declararea lichidării societății

debitoare conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Aceste dispoziții nu au

suferit nici o modificare și, în forma în care a fost emisă, decizia a fost

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu

toate că, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, în redactarea de la

acea dată, o astfel de decizie nu era supusă publicării, deoarece nu făcea

parte din categoria celor prevăzute în art. 8 alin. (2) lit. a) din aceeași

lege, respectiv nu viza impunerea de interdicții, acordare, suspendare sau

retragere de autorizații și nici nu aproba transferul de portofoliu de

asigurări.

Obligativitatea publicării

deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea

stării de insolvabilitate a societății de asigurare s-a stabilit prin art. 22

din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților

de asigurări, text prin care se prevede că la data publicării unei astfel de

decizii se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor

cuvenite de la Fondul de garantare.

Această lege nu poate fi

aplicată însă unor raporturi juridice născute anterior, căci s-ar încălca

astfel principiul neretroactivității legii consfințit prin art. 15 alin. (2)

din Constituția României și art. 1 C. civ.

În acest context, intimata –

pârâtă avea obligația să-și respecte propriul act, respectiv decizia nr. 3211

din 14 ianuarie 2003 și să calculeze primele de asigurare ce se cuvin a fi

restituite recurentei – reclamante cu începere de la data emiterii deciziei

prin care s-a dispus că la acea dată contractele/polițele de asigurări

facultative își încetează de plin drept valabilitatea.

În consecință, se constată

că în mod greșit instanța de fond a apreciat că efectele polițelor de asigurare

s-au produs până la data de 3 februarie 2003, când a fost publicată decizia și

că intimata – pârâtă a procedat legal la calcularea valorii primei de asigurare

aprobată pentru restituire, în raport de această dată și cea a expirării

perioadei de asigurare a fiecărei polițe CASCO.

De altfel, pentru a ajunge

la această concluzie, instanța a avut în vedere un înscris despre care reține

eronat că a fost depus de recurenta – reclamantă, când, în realitate, acest

înscris aflat la fila 50 a dosarului de fond este un tabel întocmit de intimata

– pârâtă cu privire la situația polițelor pentru care i se solicită restituirea

primelor, înscris ce nu prezintă nici o relevanță în soluționarea problemei de

drept.

Nu poate fi reținută însă

susținerea recurentei – reclamante referitoare la faptul că, în cazul său, nu

erau aplicabile prevederile art. 64 din „Condițiile pentru asigurarea

autovehiculelor CASCO”, deoarece ea nu a încheiat asigurări pe perioade mai

mici de un an, ci numai pentru câte un an calendaristic, iar încetarea

polițelor de asigurare în cursul anului respectiv, prin intrarea în faliment a

asiguratorului, nu îi este imputabilă.

Sus-menționatele prevederi

sunt incidente tuturor situațiilor în care durata asigurării facultative este

mai mică de un an, fie că asigurarea s-a încheiat pentru o perioadă mai mică,

ori a intervenit o cauză de încetare a valabilității poliței de asigurare cum

este cazul și în speță.

Examinând actele dosarului,

se constată că la data de 27 noiembrie 2006, intimata – pârâtă a plătit

recurentei – reclamante cu O.P. suma de 8.382 lei din care numai 6.162 lei

reprezintă contravaloare prime de asigurare achitate anticipat.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind daune pentru autoturismul C. se constată că intimata – pârâtă

a achitat suma de 3.752 lei, solicitată de recurenta – reclamantă, cu O.P. din

28 iunie 2007, astfel încât, plângerea a rămas fără obiect.

Este nefondată plângerea

privind daunele pentru autoturismul N., în sumă de 1.738,92 lei, întrucât

recurenta – reclamantă nu a depus nici în recurs, potrivit prevederilor art. 305

C. proc. civ., dovezi în sensul că a completat dosarul cu documentele

solicitate de intimata – pârâtă în vederea achitării sumei.

Față de cele ce preced,

recursul va fi admis, se va modifica în tot sentința atacată iar, pe fond, se

va admite acțiunea, urmând a se anula Decizia nr. 60141 din 20 decembrie 2006 a

A.C.S.A.D.F.G. și se va admite în parte plângerea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SN T.F.C.C.F.R.C. SA împotriva sentinței civile nr. 1187 din 3 mai 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond admite acțiunea reclamantei.

Anulează Decizia nr. 60141

din 20 decembrie 2006 A.C.S.A.D.F.G.

Admite în parte plângerea

reclamantei.

stabilească primele de asigurare de restituit prin calcularea lor pentru perioada

14 ianuarie 2003 până la data expirării perioadei de asigurare a fiecărei

polițe CASCO și să restituie reclamantei diferența dintre suma obținută astfel

și suma de 8.830 lei achitată cu O.P. din 27 noiembrie 2006.

obiect plângerea privind daune pentru auto C. constatând achitarea lor cu O.P.

din 28 iunie 2007.

plângerea privind daunele pentru auto N. în sumă de 1.738,92 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2007.