BARROIS c. FRANCE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere n 30541/03 prezentată de Gilles BAROIS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka, președinte, J.-P. Costa, I. Cabral Barreto, R. Türmen, Ugrekhelidze, mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 septembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Gilles Barrois, este un resortisant francez, născut în 1962 și rezident în Saint Ouen Les Parey. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul J.-J. Forrer, avocat la Strasbourg. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul explică faptul că își exercită profesia de agricultor și gestionează o întreprindere agricolă cu răspundere limitată care își desfășoară activitatea în cadrul exploatației agricole în care sunt crescute bovinele. Printr-o hotărâre din 2 mai 2000 a Tribunalului de Mare Instanță din Epinal, reclamantul a fost condamnat de către șeful înșelătoriei asupra naturii, calității, originii sau cantității de mărfuri, executării unei munci ascunse, alterarea frauduloasă a adevărului într-un scris, fals și utilizarea de falsuri într-un document administrativ care conține un drept, o identitate sau o calitate, neprezentarea de documente sanitare însoțitoare și executarea unei munci ascunse. Procedura s-a încheiat printr-o hotărâre a Curții de Casație din 18 martie 2003. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul s-a plâns că instanța de apel a recalificat în mod deliberat prevenirea abuzului de drepturi sociale pentru care a fost relocat în primă instanță în cea de abuz de încredere fără a se putea apăra cu privire la această nouă calificare a faptelor. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, din perspectiva aceleiași dispoziții, că Curtea de Casație nu s-a pronunțat cu privire la această chestiune. Invocând art. 6 alineatul (3) din convenție, se plângea de respingerea cererii sale de încuviințare suplimentară constând în audierea martorilor acuzați. În cele din urmă, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea, având în vedere caracterul tehnic al cauzei, de refuzul instanței judecătorești de a plăti elementele confiscate și plasate sub sigilare la dosar. Printr-o scrisoare din 10 aprilie 2006, grefa a transmis Consiliului reclamantului observațiile guvernului cu privire la prezenta cerere de observații ca răspuns și, eventual, o cerere de satisfacție echitabilă și l-a invitat să își prezinte observațiile ca răspuns în termen de 22 mai 2006. La cererea reclamantului, termenul limită a fost prelungit până la 19 iunie 2006 printr-o decizie a președintelui camerei din 22 mai 2006. În lipsa prezentării acestor observații în termenul astfel prelungit, graffière a transmis Consiliului reclamantului, la 3 august 2006, o scrisoare de rechemare prin recomandare, cu confirmare de primire. Această scrisoare i-a atras atenția asupra expirării termenului și a unei posibile radieri a rolului, prin aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, în cazul în care nu s-a răspuns. Cu toate că scrisoarea a fost primită la 8 august 2006, această scrisoare a rămas fără răspuns. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A.B. Baka Prezident

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

30541/03

présentée par Gilles BARROIS

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 octobre 2006 en une chambre composée de

:

MM.

A.B. Baka,

président,

J.-P. Costa,

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

M

mes

A. Mularoni,

D. Jočienė,

juges,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 18 septembre 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Gilles Barrois, est un ressortissant français, né en 1962 et résidant à Saint Ouen Les Parey. Il était représenté devant la Cour par M

e

J.-J. Forrer, avocat à Strasbourg. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») était représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant explique qu’il exerce la profession d’agriculteur et gère une entreprise agricole à responsabilité limitée se livrant à l’exploitation agricole d’élevage de bovins «

bio

».

Par un jugement du 2 mai 2000 du tribunal de grande instance d’Epinal, le requérant fut condamné du chef de tromperie sur la nature, la qualité, l’origine ou la quantité d’une marchandise, exécution d’un travail dissimulé, altération frauduleuse de la vérité dans un écrit, faux et usage de faux dans un document administratif constatant un droit, une identité ou une qualité, non-présentation de documents sanitaires d’accompagnement et exécution d’un travail dissimulé.

La procédure se clôtura par un arrêt de la Cour de cassation du 18

mars 2003.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de ce que la cour d’appel a requalifié en cours de délibéré la prévention d’abus de droits sociaux pour laquelle il avait été relaxé en première instance en celle d’abus de confiance sans qu’il n’ait été mis en mesure de se défendre quant à cette nouvelle qualification des faits.

2.

Le requérant se plaignait également, sous l’angle de la même disposition, de ce que la Cour de cassation ne se soit pas prononcée sur cette question.

3.

Invoquant l’article 6 § 3 de la Convention, il se plaignait du rejet de sa demande d’instruction complémentaire consistant en l’audition de témoins à charge.

4.

Enfin, invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait, au vu de la technicité de l’affaire, du refus de la cour d’appel de verser les éléments saisis et placés sous scellés au dossier.

EN DROIT

Par une lettre du 10 avril 2006, le greffe a transmis au conseil du requérant les observations du gouvernement relatives à la présente requête pour observations en réponse et éventuelle demande de satisfaction équitable et l’a invité à présenter ses observations en réponse dans un délai échéant le 22 mai 2006. A la demande du requérant, l’échéance de ce délai a été prorogée au 19 juin 2006 par une décision du président de la chambre du 22 mai 2006.

En l’absence de dépôt de ces observations dans le délai ainsi prolongé, la greffière a transmis, le 3 août 2006, au conseil du requérant une lettre de rappel par recommandé avec accusé de réception. Cette lettre attirait son attention sur l’expiration du délai et une possible radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction. Bien que reçue le 8 août 2006, cette lettre est restée sans réponse.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. En outre, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’Homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Dollé

A.B. Baka

Greffière

Président