ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, la data de 5 februarie 2008, reclamantul M.T.F. a solicitat, în

contradictoriu cu C.N.A.S., suspendarea executării Ordinului nr. 56 din 28

ianuarie 2008 emis de președintele C.N.A.S., până la pronunțarea instanței de

fond.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat ca prin Ordinul nr. 56 din 28 ianuarie 2008

emis de președintele C.N.A.S. și înregistrat sub nr. 2028 din 29 ianuarie 2008

s-a dispus încetarea unilaterală a mandatului său privind exercitarea funcției

de președinte-director general al C.A.S. Olt, după beneficiul dreptului de

preaviz de 15 zile lucrătoare începând cu data luării la cunoștință a

ordinului.

În ceea ce privește

existența unor motive bine justificate pentru suspendarea executării actului

administrativ contestat, reclamantul precizează faptul că a încheiat contractul

de management nr. 3144 din 1 august 2005 cu C.N.A.S. pe o perioadă de 4 ani,

iar în exercitarea mandatului, a asigurat gestionarea și administrarea

patrimoniului, a asigurat desfășurarea activității curente și a respectat

atribuțiile date în competența sa, încetarea unilaterală a mandatului său de

președinte, director general al C.A.S. Olt fiind dispusă în mod nejustificat, fără

temei legal.

S-a menționat și

faptul că noile criterii privind reorganizarea postului de președinte, director

general al C.A.S. sunt valabile pentru viitor, acestea neputând retroactiva,

iar orice interpretare contrară ar putea avea caracter politic și ar determina

destabilizarea ordinii publice existente, astfel că durata mandatelor în curs

nu poate fi scurtată.

De asemenea, s-a precizat că în cauză nu s-a făcut dovada

existenței unei culpe profesionale, astfel că înlăturarea din funcție prin

încetarea unilaterală a mandatului constituie o măsură nelegală și netemeinică.

Referitor la condiția privind prevenirea unei pagube iminente, s-a

susținut de reclamant că instituirea unor condiții speciale prin H.G.

1856/2007, pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea funcției de

președinte - director general al C.A.S., înainte de expirarea contractului de

mandat, ai cărui indicatori au fost îndepliniți în parametrii acceptați,

înlătură drepturile managerului stabilite prin contractul anterior,

schimbând-se înțelesul și natura contractului de mandat încheiat în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

S-a

mai arătat că interzicerea înscrierii la concurs pe criteriul neîndeplinirii

unor condiții de calificare profesională încalcă dispozițiile constituționale,

precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale.

A

susținut reclamantul și faptul că suspendarea actului administrativ în speță se

impune pentru prevenirea unei pagube iminente care poate afecta atât interesele

C.A.S. Olt, cât și interesele sale de natură materială și morală.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 569/54/2008 al Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, privind același părți,

constatându-se că acest dosar a fost înregistrat din eroare ca o pricină separată.

Prin

sentința nr. 89 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, cererea de suspendare a executării a fost respinsă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că pentru

suspendarea executării unui act administrativ în condițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: inițierea

procedurii prealabile, existenta unui caz bine justificat si iminența

producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.

Prima instanță a mai

apreciat că modalitatea de reglementare a condițiilor în speță denotă caracterul

de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ,presupunând

așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ

aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz

bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

Totodată, judecătorul fondului

a constat neîndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii de

suspendare în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind, pe de o

parte, că susținerile reclamantului vizând nelegalitatea ordinului nu se

subsumează condiției cazului bine justificat, iar, pe de altă parte, că nici

cerința privind prevenirea unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât

nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă

gravă funcționării C.A.S. Olt ori o prejudiciere gravă reparabilă cu

dificultate a intereselor materiale și morale ale reclamantului.

Sentința menționată a fost atacată cu

recurs de către reclamant, care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii

cererii, fără a încadra în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant

a arătat că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic și nelegal că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea ordinului.

Cu privire la cazul bine justificat, a arătat

că instanța a reținut greșit că „aprecierile reclamantului asupra nelegalității

ordinului contestat nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat

prevăzute de lege”, deși era obligată să facă o analiză a motivelor privind

legalitatea actului administrativ și să constate existența unei îndoieli

serioase în privința legalității ordinului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește prevenirea unei pagube

iminente, definite de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, a arătat că

s-a apreciat în mod vădit nelegal că pierderea salariului nu reprezintă un

prejudiciu grav, reparabil cu dificultate.

Recurentul-reclamant a făcut referire și

la o sentință pronunțată de Curtea de Apel București într-o cauză cu același

obiect, în care a fost dispusă suspendarea ordinului C.N.A.S. și a unor

prevederi din H.G. nr. 1586/2007, depunând în acest sens, copia unui certificat

privind soluția pronunțată în dosarul nr. 1918/2/2008.

Analizând cu prioritate, potrivit art.

137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 raportat la art.

298 C. proc. civ., excepția tardivității declarării căii de atac, invocată la

termenul din 26 septembrie 2008, Înalta Curte constată că sentința atacată a

fost comunicată reclamantului la data de 30 aprilie 2008, iar recursul a fost

expediat prin poștă la data de 5 mai 2008, conform ștampilei aplicate pe plicul

aflat la fila 5 a dosarului.

În consecință, ținând seama și de

dispozițiile art. 104 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul a fost

exercitat în cadrul termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut

de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și urmează să respingă excepția

analizată.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată s-a

solicitat suspendarea executării ordinului nr. 56 din 28 ianuarie 2008 al C.N.A.S.,

care în art. 1 dispune încetarea mandatului recurentului-reclamant în funcția

de președinte-director general al C.N.A.S. Olt, având în vedere reorganizarea

postului, urmare a modificării cerințelor generale și specifice care redefinesc

regimul juridic al acestui post, precum și a intrării în vigoare a noilor

indicatori de performanță generali și specifici, conform Statutului C.N.A.S.,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006, modificat și completat prin H.G. nr. 1586/2007.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții

legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Cazul bine justificat este definit

de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității

actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință în urma unei

cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii

suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii,

nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele invocate de

recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne

prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond

a raportului juridic dedus judecății, acesta fiind considerentul pentru care

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod just că aprecierile

reclamantului asupra nelegalității ordinului contestat nu se pot subsuma

condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile referitoare

la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată de asemenea

că argumentele reținute în sentința atacată sunt fundamentate, pentru că paguba

iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe

concludente.

Recurentul-reclamant nu numai că nu a

administrat probe în acest sens, dar nici nu a indicat, în cererea de chemare

în judecată, în ce ar consta în concret paguba iminentă, făcând o referire

generică la afectarea intereselor C.A.S. Olt și a intereselor sale materiale și

morale.

Împrejurarea că într-o altă cauză, cu un

reclamat diferit, Curtea de Apel București a suspendat un ordin despre care

recurentul-reclamant afirmă că ar avea același obiect nu este relevantă în

speță, pentru că iminența producerii unei pagube este o chestiune de fapt supusă

aprecierii judecătorului, care este dator să ia în considerare circumstanțele

concrete ale fiecărui caz în parte.

În raport cu toate considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

recursului.

Respinge recursul declarat de M.T.F.

împotriva sentinței nr. 89 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2008.