CtEDO 24.10.2006 Auto

SARATLIC v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
24.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SARATLIC v. CROATIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Dušan Saratlić, este un național croat, care s-a născut în 1950 și locuiește în Belanovica, Serbia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Mihočević, un avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a deținut o casă în Okučani, unde a locuit până în mai 1995, când a părăsit Croația, din cauza operațiunilor militare din zonă. La 28 noiembrie 1995, în conformitate cu legislația aplicabilă, autoritățile croate au dat casa reclamantului pentru utilizare temporară P.R. și familia sa, refugiații din Bosnia și Herțegovina. La 20 octombrie 2000, reclamantul a depus o cerere de repoziție a proprietăților sale la autoritatea administrativă competentă. La 1 martie 2001, Comisia Okučani de Locație (Stambena komisija Okučani) („Comisia de Locație”) și-a anulat decizia din 28 noiembrie 1995, de stabilire a dreptului reclamantului de a-și retracta casa. În decizia sa, Comisia de Locație a stabilit că P.R. la 4 decembrie 2002, Ministerul lucrărilor publice, Reconstrucției și Construcției (Ministarstvo za javneradove, obnovu i grafiteljstvo) a emis o decizie care permite reclamantului să își recapete casa. În aceeași zi, Ministerul a invitat reclamantul să contacteze biroul său regional competent pentru a-și reuși casa și/sau pentru a primi compensații pentru incapacitatea prelungită de a-l utiliza, în conformitate cu legislația relevantă. La 24 februarie 2002, reclamantul a inițiat o procedură civilă în fața Curții Municipale Nova Gradiška (Općinski sud u Novoj Gradiški) cere instanței de a ordona P.R. și a familiei sale să își părăsească casa. La 14 martie 2003, Curtea municipală a emis o hotărâre de anulare a casei. La 13 mai 2003, Ministerul a trimis reclamantului o scrisoare cu propunere de soluționare a cazului în ceea ce privește daunele suferite de solicitant. Guvernul a susținut că, la 10 iunie 2003, reprezentantul reclamantului, dna K.V., un avocat care practică în Vukovar, Croația, a semnat un contract de vânzare în ceea ce privește domiciliul reclamantului cu Agenția pentru tranzacții imobiliare (Agencija za pravni promet i posredovnaje nekretninama, denumit în continuare „agenția”). Ea a primit prețul stabilit și a afirmat, de asemenea, că reclamantul a renunțat la toate cererile de daune în ceea ce privește utilizarea casei sale. La 14 august 2003, Curtea de județ Slavonski Brod (Županijski sud u Slavonkom Brodu) a susținut hotărârea de primă instanță din 14 martie 2003. La 23 septembrie 2003, reclamantul a depus o cerere la Curtea Municipală Nova Gradiška, care a solicitat executarea hotărârii adoptate de aceeași instanță și a ordonat expulzarea P.R. Ordinul de aplicare a măsurilor a fost emis la 9 octombrie 2003. Cu toate acestea, la 27 octombrie 2003, reprezentantul reclamantului, dna M.T., un avocat practicant în Slavonski Brod, a retras cererea de punere în aplicare a unei ordine de executare, declarând că reclamantul nu a avut niciun interes în continuare în urmărirea acestei proceduri și, prin urmare, a solicitat ca procedura să fie încheiată. Reclamantul afirmă că contractul de vânzare din 10 iunie 2003 a fost semnat fără cunoștință sau consimțământul său. Cu toate acestea, el nu a contestat faptul că el însuși a angajat doamna K.V. ca reprezentant juridic. La 13 mai 2005, Agenția a depus o plângere penală la Procuratura Municipală (Općinsko državno odvjetništvo u Osijeku) declarând că puterea avocatului prezentată de dna K.V. a fost falsificată. La o dată neespecificată, reclamantul a părăsit Croația pentru că a primit amenințări de moarte. El s-a mutat în Serbia. Secțiunea 2 din Legea privind prelucrarea (Zakon o Privremenom preuzimanju i upravljanju odreשenom imovinom, Gazette Oficiale nr. 73/1995, 7/96) prevede că proprietatea, situată în teritoriile ocupate anterior și aparținând persoanelor care au părăsit Croația, ar trebui să fie în posesie și sub controlul statului. Partea relevantă a Actului privind încetarea prelucrării și controlului temporar a anumitor proprietăți (Zakon o prestanku važenja Zakona opripritremenom preuzimanju i upravljanu odreשenom imovinom, Gazette Oficial nr.101/98) prevede că persoanele, ale căror proprietate a fost acordată altor persoane pentru cazare în timpul absenței lor din Croația, trebuie să depună o cerere de repoziție a proprietății lor la autoritatea locală competentă. Actul privind domeniile de îngrijire specială a statului (Zakon o područjima od posebne državne skrbi, Gazette Oficiale nos. 44/96, 57/96 (correcție), 124/97, 73/00, 87/00 (correcție), 69/01, 94/01, 88/02, 26/03 (text consolidat)), astfel cum a fost modificat de amendamentele din 2002, prevede, după caz, că un ocupant temporar are dreptul la locuințe. Secțiunea 27 prevede că Ministerul va compensa daunele suferite de proprietarul care a depus o cerere de retragere a proprietăților sale înainte de 30 octombrie 2002, dar la care proprietatea nu a fost returnată până la data respectivă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă