ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 790/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în 23 octombrie 2006 la

Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta CNCF C.F.R. SA, regionala C.F.R. Galați, a chemat în judecată pe

pârâta SC H. SA Brăila, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să fie obligată la plata sumei de 211.410,41 lei reprezentând contravaloare

folosință pod provizoriu tip G.60 pentru perioada noiembrie 2003 – martie 2006

și la plata sumei de 14.302,54 lei cu titlu de dobândă comercială.

Tribunalul Brăila, secția

comercială, prin sentința nr. 482/FCA din 4 octombrie 2007 a admis acțiunea

formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 11.906,25

lei reprezentând contravaloare folosință pod tip G.60 și la plata sumei de 1.396,60

lei cu titlu de dobândă.

Ca parte căzută în

pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să

plătească reclamantei suma de 886,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că părțile au înțeles prin tranzacția încheiată să

calculeze contravaloarea folosinței podului în baza dispoziției din 1997 a

Președintelui S.N.C.F.R. întrucât contractul din 1999 a fost reziliat la data

de 29 mai 2002, cu doi ani în urma încheierii tranzacției și că, față de concluziile

raportului de expertiză din prezenta cauză și de recunoașterea pârâtei sumele

ce se cuvin reclamantei sunt de 11.906,15 lei cu titlu de contravaloare

folosință pod tip G.60 și de 1.396,60 lei reprezentând dobândă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta CNCF C.F.R. SA București, sucursala Galați, și prin

decizia nr. 62/A din 26 iunie 2008 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, a respins ca fiind nefondat apelul și a obligat apelanta la plata

către intimata SC H. SA Brăila a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a reținut că pârâta datorează contravaloarea folosinței în

baza dispoziției din 1997 și că dacă părțile ar fi dorit să stabilească un

tarif mai mare al folosinței temporare, ar fi stipulat expres, în tranzacție că

prețul se supune tarifelor actuale conform dispoziției S.N.C.F.R. în vigoare la

data exprimării acordului de voință.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta CNCF C.F.R. SA, Sucursala regionala C.F.R. Galați,

solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului și în

rejudecare admiterea acțiunii reclamantei și obligarea intimatei și la plata

sumei de 321.902,76 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință și a

sumei de 37.780,44 lei reprezentând dobânda comercială la suma datorată.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut că instanța de apel a interpretat greșit intenția

părților la momentul încheierii tranzacției din data de 10 august 2004; că

instanța trebuia să coroboreze art. 3 din Tranzacția din data de 13 august 2004

cu art. 5 din contractul din 1999 potrivit căruia „taxele de închiriere a

grinzilor metalice se stabilesc în conformitate cu dispoziția din 1997 a

Președintelui S.N.C.F.R., cu obligația beneficiarului de a suporta orice

modificare de tarif; că foile oficiale din 2003, 2004, 2005 conțin modificările

ulterioare la tariful stabilit prin dispoziția din 1997; că între părți a mai

existat un proces – sentința civilă nr. 968 din 18 mai 2004 - în cadrul căruia s-a

stabilit că intimata datorează contravaloarea folosinței podului, având același

mod de calcul ca și cel prezentat de recurentă în cauza de față.

Intimata SC H. SA Brăila a

depus concluzii scrise prin care a invocat nulitatea cererii de recurs în

raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. și pe fond respingerea

recursului ca nefondat.

Recurenta și-a motivat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., dar în realitate

din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., invocându-se o interpretare greșită a actului juridic dedus

judecății, respectiv tranzacția încheiată de părți la 10 august 2004 și

contractul din 1999.

Analizând recursul prin

prisma motivelor de fapt invocate și în raport de această încadrare în drept se

găsește întemeiat.

Instanța de apel

interpretând tranzacția încheiată de părți la 10 august 2004 și contractul din 1999

(art. 5) a schimbat înțelesul explicit al acestora în ce privește modul de

calcul al contravalorii lipsei de folosință a podului provizoriu tip G60.

Părțile prin art. 3 din

tranzacția încheiată la 10 august 2004 au hotărât să suspende restituirea podului

provizoriu tip G60, cu obligația pârâtei de a achita contravaloarea folosinței

podului la nivelul chiriei din contractul din 1999.

Prin art. 5 din contractul din

1999 părțile au stipulat că taxele de închiriere a grinzilor metalice se

stabilesc în conformitate cu dispoziția din 1997 a Președintelui S.N.C.F.R. cu

obligația beneficiarului de a suporta orice modificare de tarif.

Prin urmare pârâta s-a

obligat să suporte orice modificare de tarif.

Din foile oficiale C.F.R. din

2003, 2004, 2005 rezultă că au intervenit modificări la tariful stabilit prin dispoziția

din 1997 a Președintelui S.N.C.F.R., astfel că în mod greșit instanțele nu le-a

luat în calcul la determinarea contravalorii folosinței podului, hotărârea dată

fiind supusă criticilor formulate de recurenta - reclamantă care se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi

admis.

Întrucât pentru stabilirea

cuantumului sumei datorate potrivit interpretării date de instanța de recurs

este necesară administrarea unei expertize contabile care să stabilească

contravaloarea lipsei de folosință a podului provizoriu tip G.60 pentru

perioada decembrie 2003 – martie 2007 în raport de modificările de tarif

stabilite prin foile oficiale C.F.R. mai sus menționate, precum și dobânda

comercială, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) și art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. decizia va fi casată și cauza trimisă pentru rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta CNCF C.F.R. SA, Sucursala regionala C.F.R. Galați.

Casează decizia nr. 62A din

26 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2009.