ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 478/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 11 octombrie 2004, reclamanta Z.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin UM 02523 București, în calitate de reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. A 7207 din 6 septembrie 2004 și să fie obligat la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2423 Alba Iulia, nr. top. 2978/6/1 în suprafață de 756 mp. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului S.N., în patrimoniul căruia s-a aflat imobilul expropriat de stat în anul 1975 pentru construirea liceului militar Mihai Viteazu din Alba Iulia.

In prezent, terenul solicitat prin notificare are destinația de fânaț și nu mai corespunde scopului pentru care a fost expropriat, neavând o importanță majoră pentru unitatea de învățământ subordonată Ministerului Apărării Naționale. In fond după casarea dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Tribunalul Alba, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 636 din 31 mai 2006 prin care a fost admisă acțiunea. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2423 Alba Iulia, nr. top. 2978/6/1 în suprafață de 756 mp. A fost obligată pârâta să emită o dispoziție de restituire în condițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 16 din lege.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că S.N. a încheiat un act sub semnătură privată asupra terenului în litigiu, nu s-a intabulat, dar a achitat taxele și impozitele aferente. Terenul a fost expropriat de la S.N. iar prin testament acesta a instituit-o legatară asupra întregii sale averi pe soția sa, S.C., în prezent Z. Faptul că notarul a menționat în conținutul acestuia că a găsit-o pe S.C. în calitatea de testatoare, în stare bolnavă și netransportabilă, nu poate fi interpretat decât în sensul unei erori de nume, deoarece rezultă clar că testatorul a fost S.N. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 72 A din 14 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat de la soțul reclamantei. Pentru suprafața care nu se află în perimetrul ocupat de Colegiul Militar, și care a făcut inițial parte tot din terenul ocupat în anul 1960, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind considerată proprietară. Calitatea de moștenitor a acesteia este dovedită cu actele de stare civilă depuse, de testament și certificatul de moștenitor. Terenului îi sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru că nu este afectat de construcții și nu mai este necesar pentru scopul pentru care a fost expropriat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării, pentru UM 02523 București ca reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia.

Critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește următoarele aspecte: Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, pe principiul aplicării imediate a legii noi, respectiv a art. 16 din Legea nr. 10/2001. Prin această decizie s-a arătat că este nevoie de o reexaminare cu privire la situația de fapt, fără ca intimata să fie considerată persoană îndreptățită la restituire. Singura problemă de drept dezlegată de instanța de recurs privește faptul că terenul poate fi restituit în natură dacă se face dovada că intimata este persoană îndreptățită la restituire. însă, prin probele administrate nu s-a făcut această dovadă.

Autorul reclamantei a încheiat asupra terenului numai un înscris sub semnătură privată iar măsura exproprierii nu poate fi privită că ar confirma proprietatea acestuia. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: În condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

In aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. În adeverința nr. 492 din 4 octombrie 2004 emisă de SC F. SRL se arată că S.N. a fost expropriat cu un teren în suprafață de 756 mp, figurând la poziția 14 din tabelul anexă la deciziile Consiliului popular al județului Alba. Prin adresa nr. 174/1975 S.N. este înștiințat să nu mai cultive terenul în suprafață de 756 mp pentru că acesta urmează să fie expropriat. După cum, asupra unei porțiuni de teren care a făcut parte din suprafața dobândită de autorul reclamantei, a fost emis în favoarea reclamantei un titlu de proprietate în sistemul Legii nr. 18/1991.

Toate aceste dovezi permit concluzia că în favoarea autorului reclamantei operează prezumția relativă privitoare la existența în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra terenului expropriat, instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, în considerentele deciziei de casare, instanța de recurs a impus instanței de trimitere, în condițiile art. 315 C. proc. civ., administrarea de probe noi „inclusiv sub aspectul stării faptice a imobilului", dar nu a stabilit necesitatea administrării de noi dovezi cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire. Câtă vreme nu a fost anulat testamentul autentificat sub nr. 9356/1989 și certificatul de moștenitor emis în baza lui, în mod corect au apreciat instanțele de fond că referirea din încheierea de autentificare la calitatea de testatoare a lui S.C.

este doar o eroare materială. Față de cele ce preced, instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind moștenitoarea persoanei în patrimoniul căreia s-a aflat dreptul de proprietate asupra terenului expropriat. Drept urmare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, pentru UM 02523 București ca reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia, împotriva deciziei civile nr. 72 A din 14 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.