CASE OF ORZECHOWSKI v. POLAND

Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Częstochowa, Polonia. La 30 decembrie 1991, reclamantul a depus o cerere la Ministrul Agriculturii (Ministrul Rolnictwa i Gospodarki δywnościowej), cerând anularea deciziei ministrului din 3 februarie 1950 de a expropria proprietatea tatălui reclamantului. La 22 iunie 1995, ministrul a informat reclamantul că cererea sa va fi examinată în al patrulea trimestru al anului 1995. La 6 aprilie 2001, reclamantul a depus o plângere cu privire la inactivitatea ministrului la Curtea Administrativă Supremă (Naczelny Sād Administracyjny). La 15 ianuarie 2002, Curtea Administrativă Supremă a ordonat ministrului să se ocupe de cazul reclamantului în termen de 2 luni.

10. Ministrul nu a reușit și, la 16 aprilie 2002, reclamantul a depus o nouă plângere la Curtea Administrativă Supremă în legătură cu inactivitatea ministrului. Curtea a examinat plângerea sa la 18 februarie 2003. 11. Între timp, la 19 aprilie 2002, ministrul a continuat acțiunea și a constatat că este necesar să obțină un aviz de expert geodetic. Ministrul a susținut decizia sa la 10 iulie 2002. 12. La 10 martie 2004, la cererea reclamantului, Curtea administrativă regională din Varșovia (Wojewódzki Sād Administracyjny) a anulat ambele decizii ca fiind inadmisibile în lege. 13. La 27 septembrie 2004, ministrul Agriculturii a dat o decizie. El a constatat că decizia din 3 februarie 1950 nu este în conformitate cu legea.

Cu toate acestea, el a refuzat să restaureze proprietatea reclamantului. 14. La 18 octombrie 2004, reclamantul a formulat o cerere ministrului de reconsiderare a chestiunii (wnisek o ponowne rozpatrzenie sprawy). 15. Ministrul a susținut decizia inițială la 6 aprilie 2005. La 28 aprilie 2005, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru pierderea proprietății sale. 16. Ministrul a acordat cererea la 3 octombrie 2005. Reclamantul a fost acordat 146.996 zloti polonezi în compensație. 17. La 1 octombrie 1995, Legea din 11 mai 1995 privind Curtea Supremă de Administrație („Legea din 1995”) a intrat în vigoare. În temeiul articolului 17 din Legea din 1995, Curtea Administrativă Supremă a fost competentă să examineze plângerile privind inactivitatea din partea unei autorități obligate să elibereze o decizie administrativă sau să efectueze proceduri de executare.

18. Secțiunea 26 din Lege prevede: „Când o plângere care presupune inactivitate din partea unei autorități administrative este bine fondată, Curtea Supremă Administrativă obligă autoritatea respectivă să elibereze o decizie, sau să efectueze un act specific, sau să confirme, să declare sau să recunoască un drept sau o obligație prevăzut de lege.” 19. În conformitate cu art. 30 din Legea din 1995, decizia Curții Supreme de Administrație a ordonat autorității de a pune capăt inactivității sale a fost obligatorie juridică a autorității în cauză. Dacă autoritatea nu a respectat decizia, instanța, în temeiul articolului 31, ar putea impune o amendă și ar putea în sine să decidă dreptul sau obligația în cauză.

20. Legea din 1995 a fost abrogată și înlocuită cu Legea din 30 august 2002 privind procedurile în fața instanțelor administrative („Legea din 2002”), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Secțiunea 3 § 2 din Legea din 2002, conține dispoziții analoge cu art. 17 din Legea din 1995. O parte la procedurile administrative poate depune o plângere cu privire la inactivitatea unei autorități obligate să elibereze o decizie administrativă sau să efectueze o procedură de punere în aplicare cu o instanță administrativă. În temeiul articolului 149, în cazul în care o plângere este bine fundamentată, o instanță administrativă obligă autoritatea în cauză să emită o decizie sau să efectueze un act specific sau să confirme, să declare sau să recunoască un drept sau o obligație prevăzut de lege.

21. Dispozițiile de drept intern relevante sunt prevăzute în hotărârea Curții în cazul Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V (extras).

4. The applicant was born in 1946 and lives in Częstochowa, Poland.