CASE OF ORZECHOWSKI v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

24.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ORZECHOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Częstochowa, Polonia. La 30 decembrie 1991, reclamantul a depus o cerere la Ministrul Agriculturii (Ministrul Rolnictwa i Gospodarki δywnościowej), cerând anularea deciziei ministrului din 3 februarie 1950 de a expropria proprietatea tatălui reclamantului. La 22 iunie 1995, ministrul a informat reclamantul că cererea sa va fi examinată în al patrulea trimestru al anului 1995. La 6 aprilie 2001, reclamantul a depus o plângere cu privire la inactivitatea ministrului la Curtea Administrativă Supremă (Naczelny Sād Administracyjny). La 15 ianuarie 2002, Curtea Administrativă Supremă a ordonat ministrului să se ocupe de cazul reclamantului în termen de 2 luni. 10. Ministrul nu a reușit și, la 16 aprilie 2002, reclamantul a depus o nouă plângere la Curtea Administrativă Supremă în legătură cu inactivitatea ministrului. Curtea a examinat plângerea sa la 18 februarie 2003. 11. Între timp, la 19 aprilie 2002, ministrul a continuat acțiunea și a constatat că este necesar să obțină un aviz de expert geodetic. Ministrul a susținut decizia sa la 10 iulie 2002. 12. La 10 martie 2004, la cererea reclamantului, Curtea administrativă regională din Varșovia (Wojewódzki Sād Administracyjny) a anulat ambele decizii ca fiind inadmisibile în lege. 13. La 27 septembrie 2004, ministrul Agriculturii a dat o decizie. El a constatat că decizia din 3 februarie 1950 nu este în conformitate cu legea. Cu toate acestea, el a refuzat să restaureze proprietatea reclamantului. 14. La 18 octombrie 2004, reclamantul a formulat o cerere ministrului de reconsiderare a chestiunii (wnisek o ponowne rozpatrzenie sprawy). 15. Ministrul a susținut decizia inițială la 6 aprilie 2005. La 28 aprilie 2005, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru pierderea proprietății sale. 16. Ministrul a acordat cererea la 3 octombrie 2005. Reclamantul a fost acordat 146.996 zloti polonezi în compensație. 17. La 1 octombrie 1995, Legea din 11 mai 1995 privind Curtea Supremă de Administrație („Legea din 1995”) a intrat în vigoare. În temeiul articolului 17 din Legea din 1995, Curtea Administrativă Supremă a fost competentă să examineze plângerile privind inactivitatea din partea unei autorități obligate să elibereze o decizie administrativă sau să efectueze proceduri de executare. 18. Secțiunea 26 din Lege prevede: „Când o plângere care presupune inactivitate din partea unei autorități administrative este bine fondată, Curtea Supremă Administrativă obligă autoritatea respectivă să elibereze o decizie, sau să efectueze un act specific, sau să confirme, să declare sau să recunoască un drept sau o obligație prevăzut de lege.” 19. În conformitate cu art. 30 din Legea din 1995, decizia Curții Supreme de Administrație a ordonat autorității de a pune capăt inactivității sale a fost obligatorie juridică a autorității în cauză. Dacă autoritatea nu a respectat decizia, instanța, în temeiul articolului 31, ar putea impune o amendă și ar putea în sine să decidă dreptul sau obligația în cauză. 20. Legea din 1995 a fost abrogată și înlocuită cu Legea din 30 august 2002 privind procedurile în fața instanțelor administrative („Legea din 2002”), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Secțiunea 3 § 2 din Legea din 2002, conține dispoziții analoge cu art. 17 din Legea din 1995. O parte la procedurile administrative poate depune o plângere cu privire la inactivitatea unei autorități obligate să elibereze o decizie administrativă sau să efectueze o procedură de punere în aplicare cu o instanță administrativă. În temeiul articolului 149, în cazul în care o plângere este bine fundamentată, o instanță administrativă obligă autoritatea în cauză să emită o decizie sau să efectueze un act specific sau să confirme, să declare sau să recunoască un drept sau o obligație prevăzut de lege. 21. Dispozițiile de drept intern relevante sunt prevăzute în hotărârea Curții în cazul Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V (extras).

The applicant was born in 1946 and lives in Częstochowa, Poland. 5. On 30 December 1991 the applicant lodged an application with the Minister of Agriculture (Minister Rolnictwa i Gospodarki Żywnościowej), seeking annulment of the Minister’s decision of 3 February 1950 to expropriate the property of the applicant’s father. 6. The applicant complained several times to the Minister and the Ombudsman about lack of progress in the proceedings. 7. On 22 June 1995 the Minister informed the applicant that his application would be examined in the fourth quarter of 1995. 8. On 6 April 2001 the applicant lodged a complaint about the Minister’s inactivity with the Supreme Administrative Court (Naczelny Sąd Administracyjny). 9. On 15 January 2002 the Supreme Administrative Court ordered the Minister to deal with the applicant’s case within 2 months. 10. The Minister failed to do so and, on 16 April 2002, the applicant lodged a further complaint with the Supreme Administrative Court about the Minister’s inactivity. The court examined his complaint on 18 February 2003. 11. In the meantime, on 19 April 2002, the Minister stayed the proceedings. He found that it was necessary to obtain a geodetic expert opinion. The Minister upheld his decision on 10 July 2002. 12. On 10 March 2004, upon the applicant’s request, the Warsaw Regional Administrative Court (Wojewódzki Sąd Administracyjny) quashed both decisions as inadmissible in law. 13. On 27 September 2004 the Minister of Agriculture gave a decision. He found that the decision of 3 February 1950 was not in accordance with law. However, he refused to restore the property to the applicant. 14. On 18 October 2004 the applicant made an application to the Minister for the matter to be reconsidered (wniosek o ponowne rozpatrzenie sprawy). 15. The Minister upheld his original decision on 6 April 2005. On 28 April 2005 the applicant lodged an application for compensation for the loss of his estate. 16. The Minister granted the request on 3 October 2005. The applicant was awarded 146,996 Polish zlotys in compensation. 17. On 1 October 1995, the Law of 11 May 1995 on the Supreme Administrative Court (“the 1995 Act”) entered into force. Under section 17 of the 1995 Act the Supreme Administrative Court was competent to examine complaints about inactivity on the part of an authority obliged to issue an administrative decision or to carry out enforcement proceedings. 18. Section 26 of the Act provided: “When a complaint alleging inactivity on the part of an administrative authority is well-founded, the Supreme Administrative Court shall oblige that authority to issue a decision, or to perform a specific act, or to confirm, declare, or recognise a right or obligation provided for by law.” 19. Pursuant to section 30 of the 1995 Act, the decision of the Supreme Administrative Court ordering an authority to put an end to its inactivity was legally binding on the authority concerned. If the authority had not complied with the decision, the court might, under section 31, impose a fine on it and might itself give a ruling on the right or obligation in question. 20. The 1995 Act was repealed and replaced by the Law of 30 August 2002 on Proceedings before Administrative Courts (“the 2002 Act”) which entered into force on 1 January 2004. Section 3 § 2 of the 2002 Act, contains provisions analogous to section 17 of the 1995 Act. A party to administrative proceedings can lodge a complaint about inactivity on the part of an authority obliged to issue an administrative decision or to carry out enforcement proceedings with an administrative court. Under section 149, if a complaint is well-founded, an administrative court shall oblige the authority concerned to issue a decision, or to perform a specific act, or to confirm, declare, or recognise a right or obligation provided for by law. 21. The relevant domestic law provisions are set out in the Court’s judgment in the case of Krasuski v. Poland, no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005–V (extracts).

§ Cauze similare