ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4674/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 443 din 22 mai

2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.S., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 56338

din 20 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 5 septembrie 1944-3 decembrie

1944, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data

de 1 august 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a

refugiat, împreună cu familia sa, în data de 5 septembrie 1944, din cauza

persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria,

din localitatea de domiciliu Luduș, în localitatea Cioarga, reîntorcându-se la

domiciliul în data de 3 decembrie 1944.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

și susținând, în esență, că

hotărârea este netemeinică și nelegală,

întrucât schimbarea domiciliului

reclamantei și familiei sale nu poate fi considerată „refugiu" din motive

etnice, atâta vreme cât localitatea părăsită nu era ocupată.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții exercitate de regimurile instaurate în

România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau

strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincție după cum

refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al

României sau în afara acestuia, și tară a se face vreo caracterizare a

localității părăsite de cei persecutați, esențial fiind actul persecuției. Or,

potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem

face.

De asemenea, în conformitate cu art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate

de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor

oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile notariale ale

martorilor C.A. și C.M.L. rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au

fost supuși, reclamanta și ceilalți membrii ai familiei sale s-au refugiat în

data de 5 septembrie 1944, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare

cedării Ardealului de

Nord către Ungaria,

din localitatea de domiciliu Luduș, în localitatea

Cioarga,

reîntorcându-se la domiciliul în data de 3 decembrie 1944.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada

refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor

etnice suferite de reclamantă și familia sa, în mod corect instanța de fond a

admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 și să-i

acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii

Cluj împotriva sentinței

civile nr. 443 din 22 mai 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.