AFFAIRE ZYCH c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

24.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 5-3;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ZYCH c. POLOGNE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ZYCH c. POLONIA (solicitarea nr. 28730/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 octombrie 2006 DEFINIF 24/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Zych c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președintele dnii Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović, dnii Šikuta, judecătorii și dnii T.L. Early, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 octombrie 2006, renunță la hotărâre, adoptat la această dată procedural la originea cauzei se află o cerere (n 28730/02) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, dl Leszek Zich ( reclamantul a sesizat Curtea la 24 iunie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de dl Edmund Dobecki, avocat la Bydgoszcz. Guvernul polonez ( La 26 septembrie 2006, secțiunea a patra a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 293, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 15 mai 1998, suspectat că a fost implicat în importul ilegal și traficul de droguri - infracțiuni comise în asociere cu alți delincvenți - reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie. La început, deciziile de prelungire a detenției au fost motivate de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procedurii. Judecătorul detenției a pus accentul pe complexitatea cauzei care rezultă, printre altele, din numărul de persoane puse în discuție9. Judecătorul a arătat că, în măsura în care procedura se referea la infracțiunile comise de asociația de răufăcători, era foarte probabil ca, în caz de eliberare, membrii grupului, inclusiv reclamantul, să încerce să împiedice buna desfășurare a procedurii. În cursul procesului de instrumentare, cincizeci și șase de audieri ale martorilor au avut Locul. Acuzații au fost interogați de 16 ori. Au fost colectate nouă opinii de experți și șapte vizite la locul faptei. La 28 aprilie 1999, un act de acuzare a fost îndreptat împotriva reclamantului. Patruzeci și șapte de martori au fost citați. Între 11 mai 1999 și 21 iunie 2001, detenția provizorie a acestuia a fost prelungită de opt ori. 10. Începând cu 8 mai 2000, pentru a justifica menținerea recurentului în detenție, judecătorul a pus accentul pe faptul că mijloacele de probă adunate în mod clar în cauză și că pedeapsa pe care o prezenta era severă. 11. printr-o hotărâre pronunțată la 28 martie 2001, tribunalul regional l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șase ani și șase luni de închisoare. La 24 ianuarie 2002, instanța de apel a infirmat această decizie și a retrimis cauza pentru reexaminare. 13. La 20 noiembrie 2002, instanța regională a decis să-l elibereze pe reclamant și l-a pus sub supraveghere polițienească. 14. (1) lit. (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. (...). Cu privire la admisibilitate 16. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu există niciun alt motiv pentru care nu se aplică. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 1. Perioada care trebuie luată în considerare 17. Curtea consideră că detenția provizorie a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, durata totală a detenției reclamantului este de aproximativ trei ani și opt luni. 2. Caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii 18. Guvernul consideră că cauza este vădit nefondată. 19. Cu titlu introductiv, el pune accentul pe natura infracțiunilor comise de reclamant, care au avut legătură cu infracțiunea organizată. Acesta subliniază că, în Polonia, numărul procedurilor penale privind grupurile organizate este considerabil și continuă să crească și atrage atenția Curții asupra dificultăților procedurale și logistice care sunt inerente acestui tip de afaceri și care le fac complexitatea, ceea ce se întâmplă în cazul de față 20. Guvernul subliniază că această cauză se caracterizează printr-un nivel ridicat de complexitate, în măsura în care a implicat un număr mare de inculpați și martori. Necesitatea de a efectua expertiză și vizite la fața locului a contribuit la continuarea procedurii. Guvernul atrage atenția, de asemenea, asupra tipului de infracțiune în cauză. În ceea ce privește traficul de droguri, aceasta a solicitat investigații aprofundate și administrarea probelor complexe 21. În ceea ce privește prelungirea detenției, guvernul consideră că aceasta se justifica prin motive suficiente și pertinente și subliniază că aceasta era supusă unui control regulat din partea instanțelor, care au furnizat de fiecare dată explicații deosebit de detaliate și întemeiate pe circumstanțele concrete ale cauzei. 22. Acesta susține că motivele plauzibile pentru a suspecta că reclamantul a comis infracțiunile reproșate au persistat pe tot parcursul procedurii. Potrivit guvernului, se putea crede în mod rezonabil că, odată ce a fost eliberat în mod liber, ar încerca să se îndepărteze de justiție și de la buna desfășurare a procedurii, în special prin influențarea mărturiilor care trebuie colectate. 23. Reclamantul se opune argumentelor guvernului și, în argumentația sa, se limitează să constate că prelungirea detenției sale era lipsită de motive pertinente și că, în consecință, nu a fost justificată. 24. Curtea reamintește că revine în primul rând autorităților judiciare naționale sarcina de a se asigura că, într-un caz dat, durata detenției provizorii a unui inculpat nu depășește limita rațiunii. În acest scop, ei trebuie să examineze toate circumstanțele care pot dezvălui sau în afara existenței unei adevărate cerințe de interes public care justifică, ținând cont de prezumția de nevinovăție, o excepție de la regula respectării libertății individuale și de a raporta în deciziile lor privind cererile de extindere. Curtea trebuie să stabilească dacă a existat sau nu o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție. 25. Persistența motivelor plauzibile de a suspecta persoana arestată de a fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non de regularitatea menținerii în detenție, dar după un timp nu mai este suficientă; atunci Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive adoptate de autoritățile judiciare continuă să legitimeze privarea de libertate. În cazul în care se dovedesc a fi Curtea observă că, în speță, autoritățile au justificat prelungirea deteniei prin severitatea pedepsei, prin complexitatea cauzei, precum și prin riscul de scurgere și de d Curtea consideră că aceste motive puteau fi inițial suficiente pentru legitimarea detenției. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, ele au devenit inevitabil mai puțin relevante și numai din motive imperative ar putea convinge Curtea că lunga privare de libertate (aproximativ trei ani și opt luni) se justifica în temeiul articolului 5 alineatul (3). 28. Curtea nu a identificat astfel de motive în speță și constată că instanțele naționale au respins cererile de eliberare a reclamantului și au prelungit detenția în principal din aceleași motive ca cele menționate anterior. Curtea observă, de asemenea, că, pe parcursul procedurii, judecătorii și-au motivat deciziile prin caracterul complex al cauzei, subliniind în special probabilitatea puternică ca reclamantul să fi fost autorul faptelor reproșate. 29. Curtea amintește în această privință că, având în vedere jurisprudența sa consacrată, existența unei suspiciuni puternice de participare la infracțiuni grave și perspectiva unei sentințe severe nu pot justifica numai ele o lungă detenție provizorie (a se vedea în special Hotărârile Wemhoff c. Germania, 27 iunie 1968, seria A n 7, p. 22, § 14 Matznetter c. Austria, 10 noiembrie 1969, seria A n A se vedea nota de subsol 10. Curtea observă, de asemenea, că faptul că procedura în land se referă la un grup criminal organizat este, fără îndoială, un factor care face investigațiile mai complexe și mai lungi. Cu toate acestea, acest lucru nu poate justifica o detenție provizorie de trei ani și zile (a se vedea Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, 4 mai 2006, § 40). 31. În consecință, Curtea concluzionează că motivele invocate de instanțe în deciziile lor nu erau suficiente pentru a justifica menținerea în detenție a reclamantului în perioada în cauză. 32. A existat, prin urmare, o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 33. Recurentul se plânge de durata excesivă a procedurii penale inițiate împotriva sa. Acesta citează la art. 6 alineatul (1) din Convenție. 34. Curtea constată că reclamantul nu a inițiat o acțiune în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 care permite contestarea duratei excesive a unei proceduri în fața instanelor interne, considerată eficientă de jurisprudența Curții ( Charzyński c. Polonia (dec.) n 24499/03 35. Prin urmare, aceasta declară inadmisibilă pentru neatinsă a căilor de atac interne. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 37. Reclamantul solicită 26 073, 90 PLN (6 500 EUR) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit. Acesta se bazează pe calcularea salariului minim pe care l-ar fi putut câștiga dacă ar fi lucrat în sigilare nu ar fi fost privat de libertate. 38. De asemenea, solicită 30 000 PLN (7 500 EUR) Pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 39. În ceea ce privește prejudiciul material, guvernul subliniază că suma solicitată este de natură pur speculativă, deoarece nu este susținută de nicio probabilitate ca reclamantul să fi lucrat efectiv în cursul perioadei în cauză. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră această sumă excesivă și invită Curtea să respingă cererea de acordare a unei satisfacții echitabile. 41. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudiciul moral. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 42. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 196 PLN (550 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată prezentate în fața Curții; în acest sens, prezintă o declarație certificată de avocatul său. 43. Guvernul consideră această sumă excesivă și solicită Curții să respingă cererea reclamantului. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 550 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L 5 alin. (3) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale 550 EUR (cinci sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit ; această sumă care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data decontării, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 24 octombrie 2006 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președinte