Secțiunea a doua din Regulamentul de procedură al Curții la 16 octombrie 2007 STRASBURG 24 octombrie 2006 DEFINITIVF 24/01/2007 În cauza Terece și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze me Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 3 octombrie 2006, Renunță la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 41054/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 5 resortisanți ai acestui stat, Kadri Terece, Vahdettin Terece [1] , Mustafa Terece, Mehmet S K. Seçkin, avocat al lui Batman.
Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. (1) Reclamanții se plângeau în special de întârzierea luată de stat în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratorii insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură al Curții). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
La 28 ianuarie 2003, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului în măsura în care se referă la art. 1 din Protocolul nr. (1) În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, Comisia a decis, de asemenea, să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată. Reclamanții, Kadri Terece, Vahdettin Terece, Mustafa Terece, Mehmet S La exproprierea terenului care aparținea reclamanților și care se află în Batman, în cadrul construcției unei căi periferice. 10. Indemnizația stabilită de Direcție a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate.
11. Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de Direcție, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Batman recursuri în creștere la indemnizația de expropriere. Instanța le-a acordat compensații suplimentare de expropriere care erau însoțite de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculate începând cu data cedării terenului către administrație până la 31 decembrie 1997. 12. În 1996, aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive.
13. 14 Detaliile cazului figurează în următorul tabel: DENUMIRILE REQUERANȚILOR ȘI RECURSURILE PRIVIND DATELE JUDECĂTORILOR COMPLEMENTARI (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) DATA ÎNTÂMPLĂRILOR CURȚII DE CASTAȚIE DATA PLĂȚILOR SUPLIMENTARE ALE INDUSTRIILOR COMPLETE DE INTERES MORATORIE (TRL) Lot n 2130 Kadri TERECE Vahdettin TERECE Mustafa TERECE 28. 12. 1995 10 693 200 000 12. 1996 03. 11. 1997 19 773 920 000 Lot n 155/11 Kadri Terece Vahdettin Terece Mustafa Terece Mehmet S Kadri TERECE Vahdettin TERECE Mustafa TERECE Mehmet S Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25).
Reclamanții se plâng de o depreciere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere de administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi.
18. În plus, reclamanții se plâng de lipsa unor mecanisme de drept turc care să le poată remedia argumentele formulate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. În acest sens, aceștia invocă art. 6 din Convenția combinată cu art. 13.19. Guvernul susține că reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat în mod corespunzător acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul obligațiilor. 20. Reclamanții contestă această teză. 21. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (citată, pp. 2678). 2679, § 34-37. Ea nu percepe niciun motiv de a se depărta de la concluzia sa anterioară.
22. Prin urmare, Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akkuș, menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond, aceasta constată într-adevăr că nu se confruntă cu nici un alt motiv de inadmisibilitate. II. PE FOND Despre presupusa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 23. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1310, § 30-31 și Aka, p. 2682.§ 50-51 24. În cazul de față, Comisia observă că, în observațiile sale, guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față.
Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne se datorează numai administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 25. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. privind presupusa încălcare a articolelor 6 și 13 din Convenția 26. Cu toate acestea, Curtea face trimitere la constatarea sa anterioară privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 și nu menționează nici o altă problemă distinctă care trebuie examinată din punct de vedere al art. 6 și 13 din Convenția în acest caz.
III. privind aplicarea art. 41 din Convenție 28. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 716 dolari americani (USD) sau 173 997 EUR (EUR) în total. 30. Guvernul contestă aceste pretenții.
31. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, §§ 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă reclamanților pentru prejudiciul material următoarele sume: - 50 000 EUR la Mustafa Terece, Kadri Terece (autori drepti) și Vahdettin Terece (avutori drepti), împreună, pentru lotul de teren nr 2130 - 74 000 EUR la Kadri Terece (avutori drepti), Vahdettin Terece (avutori drepti), Mustafa Terece, Mehmet S , Bayram Terece, Kadri Terece (autori drepti) și Vahdettin Terece (autori drepti), împreună, pentru lotul de teren nr 153/9. [7] Cheltuieli și cheltuieli de judecată 32. Solicită Curții să le acorde o sumă rezonabilă pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții.
33. Guvernul contestă aceste pretenții. 34. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde în comun reclamanților suma de 1 500 EUR, indiferent de costuri. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că, având în vedere această constatare, nu este necesar să se decidă separat cu privire la restul obiecțiunilor A declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății pentru daune materiale - 50 000 EUR (cinci mii EUR) la Kadri (avutori drepti), Vahdettin (avutori drepti) și Mustafa Terece, în comun, pentru lotul de teren nr. 2130 - 74 000 EUR (șaizeci și patru de mii EUR) la Kadri (avutori de drepturi), Vahdettin (avutori drepti), Mustafa, Mehmet S EUR (mii de cinci sute de euro) împreună cu reclamanții sau titularii de drepturi ai reclamanților, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; iii.
plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei sau orice alte cheltuieli fiscale exigibile în momentul plății [9] de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 24 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul nr. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte [1] Curtea a fost informată de către părțile cu privire la decesul reclamanților Kadri și Vahdettin Terece, prezenta hotărâre a fost rectificată la 16 octombrie 2007, în conformitate cu art. 81 din Regulamentul său de procedură [2]. Rectificat la 16 octombrie 2007 în măsura în care primul nume al reclamantului S.ddl.k.
Terece, Mehmet, a fost adăugat. [3] Rectificat la 16 octombrie 2007, deoarece primul nume al reclamantului S.a.d.d.d.k. Terece, Mehmet, a fost adăugat. [4] Rectificat la 16 octombrie 2007, deoarece primul nume al reclamantului S.a.d. Terece, Mehmet, a fost adăugat. [5] Rectificat la 16 octombrie 2007: alineatul (15) adăugat. [6] Rectificat la 16 octombrie 2007 în măsura în care primul nume al reclamantului S
AFFAIRE TERECE ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 41054/98) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 16 octobre 2007 STRASBOURG 24 octobre 2006 DÉFINITIF 24/01/2007 En l'affaire Terece et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , M mes E. Fura-Sandström , D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 octobre 2006, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 41054/98) dirigée contre la République de Turquie et dont 5 ressortissants de cet Etat, Kadri Terece, Vahdettin Terece [1] , Mustafa Terece, Mehmet Sıddık Terece [2] et Bayram Terece, (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission »), le 16 mars 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e K. Seçkin, avocat à Batman. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.
3.Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention et l'article 1 er du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient notamment du retard pris par l'Etat dans le paiement des indemnités complémentaires d'expropriation, assorties d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.
4.La requête a été transmise à la Cour le 1 er novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n o 11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n o 11).
5.La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52 § 1 du règlement de la Cour). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
6.Le 28 janvier 2003, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement en tant qu'elle porte sur l'article 1 er du Protocole n o 1. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a également décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le fond de l'affaire.
7.Le 1 er novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée. EN FAIT I.
8. Les requérants, Kadri Terece, Vahdettin Terece, Mustafa Terece, Mehmet Sıddık Terece [3] et Bayram Terece sont nés respectivement en 1921, 1925, 1942, 1959, et 1962 et resident à Batman.
9.En 1994, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, « la Direction ») procéda à l'expropriation des terrains appartenant aux requérants et sis à Batman, dans le cadre de la construction d'une voie périphérique.
10.L'indemnité fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date du transfert de propriété.
11.Les requérants, en désaccord avec les montants payés par la Direction, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Batman, des recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation. Le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires d'expropriation qui étaient assorties d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à l'Administration jusqu'au 31 décembre 1997.
12.En 1996, ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.
13.La Direction versa aux requérants les indemnités complémentaires environ deux ans après les décisions judiciaires définitives.
14.Des détails de l'affaire figurent dans le tableau suivant :
(TRL) (les intérêts et les frais d'avocat ne sont pas inclus)
Lot n o 2130 Kadri TERECE Vahdettin TERECE Mustafa TERECE 28. 12. 1995 10 693 200 000 12. 12. 1996 03. 11. 1997 19 773 920 000 Lot n o 155/11 Kadri TERECE Vahdettin TERECE Mustafa TERECE Mehmet Sıddık TERECE [4] Bayram TERECE 28. 12. 1995 16 224 200 000 12. 12. 1996 18. 11. 1997 30 187 083 000 Lot n o 153/9 Kadri TERECE Vahdettin TERECE Mustafa TERECE Mehmet Sıddık TERECE 1 Bayram TERECE 28. 12 .1995 10 350 000 000 12. 12. 1996 03. 11. 1997 19 262 325 000
15.Kadri Terece et Vahdettin Terece décédèrent les 25 mai 2000 et 17 décembre 2005, respectivement. Les actes de succession les concernant furent présentés à la Cour [5] . II.
16. Pour le droit et la pratique internes pertinents en matière d'expropriation, voir les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.
17. Les requérants se plaignent d'une dépréciation des indemnités complémentaires versées avec retard par l'administration expropriante, en raison de l'insuffisance des intérêts moratoires par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie. Ils invoquent à cet égard l'article 1 du Protocole n o 1, ainsi libellé : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d'utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu'ils jugent nécessaires pour réglementer l'usage des biens conformément à l'intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d'autres contributions ou des amendes.
»
18.Les requérants se plaignent en outre de l'absence de mécanismes en droit turc pouvant porter remède à leur grief tiré de l'article 1 du protocole n o 1. Ils invoquent à cet égard, l'article 6 de la Convention combiné avec son article 13.
19.Le Gouvernement soutient que les requérants n'ont pas épuisé, comme l'exige l'article 35 de la Convention, les voies de recours internes faute d'avoir correctement exercé le recours mis à leur disposition par l'article 105 du code des obligations.
20.Les requérants contestent cette thèse.
21.La Cour rappelle qu'elle a rejeté une exception semblable dans l'affaire Aka (précitée, pp. 2678 ‑ 2679, §§ 34-37). Elle n'aperçoit aucun motif de se départir de sa précédente conclusion.
22.Partant, la Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir, notamment, Akkuș, précité) et compte tenu de l'ensemble des éléments en sa possession, que la requête doit faire l'objet d'un examen au fond. Elle constate en effet qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. II.
A. Sur la violation alléguée de l'article 1 du Protocole n o 1
23.La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 1 du Protocole n o 1 (voir les arrêts précités Akkuș , p. 1310, §§ 30-31, et Aka , p. 2682, §§ 50-51).
24.En l'espèce elle note que, dans ses observations, le Gouvernement n'a fourni aucun fait ni argument convainquant pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Elle constate que le retard pris dans le paiement de l'indemnité complémentaire accordée par les juridictions internes n'est imputable qu'à l'administration expropriante, qui a ainsi fait subir aux propriétaires un préjudice distinct s'ajoutant à l'expropriation de leurs biens. C'est ce retard qui amène la Cour à considérer que les requérants ont eu à supporter une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l'intérêt général et la sauvegarde du droit au respect des biens.
25.Par conséquent, il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1. B. Sur la violation alléguée des articles 6 et 13 de la Convention
26.Les requérants se plaignent de l'absence de mécanismes en droit turc pouvant porter remède à leur grief tiré de l'article 1 du protocole n o 1. Ils invoquent à cet égard, l'article 6 de la Convention combiné avec son article 13.
27.Cependant, la Cour renvoie à son constat précédent de violation de l'article 1 er du Protocole n o 1 et ne relève aucune autre question distincte à examiner sous l'angle des articles 6 et 13 de la Convention en l'espèce. III.
28. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
29.Les requérants affirment devoir être dédommagé pour un préjudice matériel qu'ils évaluent à 219 716 dollars américains (USD) soit 173 997 euros (EUR) au total.
30.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
31.Considérant le mode de calcul adopté dans l'arrêt Akkuș (précité, p. 1311, §§ 35-36 et 39) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour accorde aux requérants au titre du dommage matériel les sommes suivantes: - 50 000 EUR à Mustafa Terece, Kadri Terece (ayants droit) et Vahdettin Terece (ayants droit), conjointement, pour le lot de terrain n o 2130 ; - 74 000 EUR à Kadri Terece (ayants droit), Vahdettin Terece (ayants droit), Mustafa Terece, Mehmet Sıddık Terece [6] et Bayram Terece, conjointement, pour le lot de terrain n o 155/11 ; - 49 000 EUR à Mustafa Terece, Mehmet Sıddık Terece 1 , Bayram Terece, Kadri Terece (ayants droit) et Vahdettin Terece (ayants droit), conjointement, pour le lot de terrain n o 153/9. [7] B. Frais et dépens
32.Les requérant prient la Cour de leur accorder une somme raisonnable pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour.
33.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
34.Compte tenu des éléments en sa possession et de sa jurisprudence en la matière, la Cour juge raisonnable d'accorder conjointement aux requérants, à ce titre, la somme de 1 500 EUR tous frais confondus. C. Intérêts moratoires
35.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 ; 3. Dit que, eu égard à ce constat, il n'y a pas lieu de se prononcer séparément sur le restant des griefs ; 4. Dit que le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral ; 5. Dit a) que l ' État défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes, à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du versement : i. pour dommage matériel - 50 000 EUR (cinquante milles euros) à Kadri (ayants droit), Vahdettin (ayants droit) et Mustafa Terece, conjointement, pour le lot de terrain n o 2130 ; - 74 000 EUR (soixante-quatorze milles euros) à Kadri (ayants droits), Vahdettin (ayants droit), Mustafa, Mehmet Sıddık [8] et Bayram Terece, conjointement, pour le lot de terrain n o 155/11 ; - 49 000 EUR (quarante neuf milles euros) à Kadri (ayants droit), Vahdettin (ayants droit), Mustafa, Mehmet Sıddık 1 et Bayram Terece, conjointement, pour le lot de terrain n o 153/9 ; ii. 1 500 EUR (mille cinq cents euros) conjointement aux requérants ou aux ayants droit des requérants, pour frais et dépens ; iii. plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe ou toutes autres charges fiscales exigibles au moment du versement [9] ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 6. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 octobre 2006 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président [1] La Cour ayant été informée par les parties du décès des requérants Kadri et Vahdettin Terece, le présent arrêt a été rectifié le 16 octobre 2007, conformément à l’article 81 de son règlement. [2] Rectifié le 16 octobre 2007 en ce que le premier prénom du requérant Sıddık Terece, « Mehmet », a été rajouté. [3] Rectifié le 16 octobre 2007 en ce que le premier prénom du requérant Sıddık Terece, « Mehmet », a été rajouté. [4] Rectifié le 16 octobre 2007 en ce que le premier prénom du requérant Sıddık Terece, « Mehmet », a été rajouté. [5] Rectifié le 16 octobre 2007 : paragraphe 15 rajouté. [6] Rectifié le 16 octobre 2007 en ce que le premier prénom du requérant Sıddık Terece, « Mehmet », a été rajouté. [7] Partiellement rectifié le 16 octobre 2007. [8] Rectifié le 16 octobre 2007 en ce que le premier prénom du requérant Sıddık Terece, « Mehmet », a été rajouté. [9] Partiellement rectifié le 16 octobre 2007.