ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 19 august 2008, reclamanta SC B.M. SA a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Vidra și Consiliul Local al comunei Vidra, solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 40.460 lei, reprezentând contravaloarea a două pancarte de intrare-ieșire din localități, livrate primăriei și montate de către aceasta, în temeiul facturii fiscale emise sub nr. 0000096 din 18 ianuarie 2008, în baza avizului nr. 0000028 din 18 ianuarie 2008 și a comenzii lansate de aceasta, atât comanda cât și factura fiind semnate și stampilate de către Primărie.

Judecătoria Slatina, prin sentința nr. 482 din 14 noiembrie 2008, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și, calificând operațiunea juridică dintre părți ca fiind un contract de achiziții publice de produse și servicii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Prin sentința nr. 531 din 10 februarie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 56 C. com., în raport cu înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că între părți s-au desfășurat relații comerciale, facturile de plată semnate de pârâta Primăria Vidra, precum și avizele de însoțire a mărfurilor concretizând aceste aspecte. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Verificând cauza, conform prevederilor art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Slatina, pentru considerente ce vor fi arătate în continuare. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 40.460 lei, reprezentând contravaloarea a două pancarte de intrare-ieșire din localități, bunurile fiind livrate în temeiul facturii fiscale nr. 0000096 din 18 ianuarie 2008, emise în baza avizului nr. 0000028 din 18 ianuarie 2008 și a comenzii telefonice, ulterior scrisă, lansată de pârâți.

Așa cum, în mod corect, a reținut și Tribunalul București, operațiunea juridică dintre părți este una de natură comercială, întrucât, potrivit art. 56 C. com., „dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții se supun în ce privește acel act legii comerciale". În mod greșit a reținut Judecătoria Slatina că actul juridic încheiat între părți ar fi un contract de achiziții publice de produse și servicii, în sensul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, și că, având natura unui act administrativ, îi sunt aplicabile prevederile legale speciale privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit prevederilor art. 3 lit. f) din actul normativ susmenționat, contractul de achiziție publică este definit ca fiind „contractul care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanțe de urgență ". În cauză, însă, operațiunea juridică încheiată între părți nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege pentru a fi considerată un contract de achiziție publică, în sensul prevederilor legale citate, natura actului rămânând, deci, una comercială.

Pe cale de consecință, față de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora „Judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe", competența materială de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC B.M. SA, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Vidra și Consiliul Local al comunei Vidra, în favoarea Judecătoriei Slatina. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.