ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2009

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de

19

august 2008, reclamanta SC B.M. SA a chemat în judecată pe pârâții Primăria

comunei Vidra și Consiliul Local al

comunei

Vidra, solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 40.460 lei,

reprezentând contravaloarea a două pancarte de intrare-ieșire

din localități, livrate primăriei și montate de

către aceasta, în temeiul

facturii fiscale emise sub nr. 0000096 din 18

ianuarie 2008, în baza avizului nr.

0000028

din 18 ianuarie 2008 și a comenzii lansate de aceasta, atât comanda cât

și

factura fiind semnate și stampilate de către Primărie.

Judecătoria

Slatina, prin sentința nr. 482 din 14 noiembrie 2008, a

admis

excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și, calificând

operațiunea juridică dintre părți ca fiind un contract de achiziții publice de

produse și servicii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția

contencios

administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 10 din Legea

nr.

554/2004 și pe cele ale O.U.G.

nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Prin sentința nr. 531 din 10 februarie 2009,

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând că, în cauză,

sunt aplicabile prevederile art. 56 C. com., în raport cu înscrisurile depuse

la dosar, din care rezultă că între părți s-au desfășurat relații comerciale,

facturile de plată semnate de pârâta Primăria Vidra, precum și avizele de

însoțire a mărfurilor concretizând aceste aspecte.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de

competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, conform prevederilor art. 20

alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea constată că, în

speță, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Slatina,

pentru considerente ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la

plata sumei de 40.460 lei, reprezentând contravaloarea a două pancarte de

intrare-ieșire din localități, bunurile fiind livrate în temeiul facturii

fiscale nr. 0000096 din 18 ianuarie 2008, emise în baza avizului nr. 0000028

din 18 ianuarie 2008 și a comenzii telefonice, ulterior scrisă, lansată de

pârâți.

Așa cum, în mod corect, a reținut și Tribunalul

București, operațiunea juridică dintre părți este una de natură comercială,

întrucât, potrivit art. 56 C. com., „dacă un act este comercial numai pentru

una dintre părți, toți contractanții se supun în ce privește acel act legii

comerciale".

În mod greșit a reținut Judecătoria Slatina că

actul juridic încheiat între părți ar fi un contract de achiziții publice de

produse și servicii, în sensul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii, și că, având natura unui

act administrativ, îi sunt aplicabile prevederile legale speciale privind

contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit prevederilor art. 3 lit. f)

din actul normativ susmenționat, contractul de achiziție publică este definit

ca fiind „contractul care include și categoria contractului sectorial, astfel

cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris

între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai

mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de

lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei

ordonanțe de urgență ".

În cauză, însă, operațiunea juridică încheiată

între părți nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege pentru a fi considerată

un contract de achiziție publică, în sensul prevederilor legale citate, natura

actului rămânând, deci, una comercială.

Pe cale de consecință, față de prevederile art.

1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora „Judecătoriile judecă, în primă instanță,

toate procesele și cererile, în afară de

cele date prin lege în competența altor

instanțe", competența

materială de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea

Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC B.M. SA, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei

Vidra și Consiliul Local al comunei Vidra, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai

2009.