ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 octombrie 2005 reclamanții B.A.O.P. și V.R., în contradictoriu cu pârâta SC T.N. SA București, solicită instanței să dispună anularea hotărârii AGA din 22 septembrie 2005, a procesului-verbal al ședinței AGA din 22 septembrie 2005 și a hotărârii redactate în baza procesului-verbal și anularea oricăror efecte deja produse până la soluționarea cererii. La 26 ianuarie 2006 reclamantul B.A.O.P. precizează capătul doi de cerere solicitând anularea tuturor actelor juridice subsecvente hotărârii adunării generale a cărei anulare face obiectul capătului unu de cerere, a tuturor actelor juridice încheiate în baza respectivei hotărâri, în mod special a oricăror acte care au ca obiect împrumuturi contractate de societate, contracte de vânzare-cumpărare sau dare în plată de active ale societății și orice acte de înstrăinare a unor bunuri ale societății.

Prin sentința comercială nr. 8104 din 14 iunie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, anulează capătul doi de cerere, precizat, respinge ca lipsită de interes cererea având ca obiect anularea procesului-verbal și respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând, în acest sens, pe de o parte că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 112 pct. 3 C. proc.

civ., în sensul că obiectul capătului doi de cerere nu este suficient de precizat întrucât reclamanții nu au indicat precis actele juridice a căror anulare o solicită, precum și că, față de motivele de nulitate a hotărârii AGA invocate, susținerea cererii având ca obiect anularea procesului-verbal al ședinței nu prezintă interes, iar, pe de altă parte, că sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administrație”, cuprinsă în convocatorul AGA, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a convocării nepunându-se problema alegerii unui nou consiliu de administrație ca urmare a expirării mandatului, ci doar a analizei activității membrilor aleși de Adunarea Generală Ordinară din 15 iunie 2005, că reclamanții nu au făcut dovada că au solicitat organelor societare punerea la dispoziție a informațiilor privind planul de restructurare și studiul de piață în exercitarea dreptului la informare, conferit de Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 297/2004, aprobarea respectivelor documente în adunarea generală neatrăgând incidența dispozițiilor art. 13.3 din actul constitutiv, respectiv ale art. 113 din Legea nr. 31/1990, că faptul că reprezentantul acționarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special de reprezentare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate putând fi cel mult sancționat cu nulitatea relativă,

că s-a făcut dovada că acționarul SIF Moldova a dat mandat de reprezentare reprezentantului său, că termenul de 25 de zile, referitor la publicarea convocatorului, prevăzut de art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M.

este un termen de recomandare, a cărui nerespectare, spre deosebire de nerespectarea dispozițiilor de principiu prevăzute de Legea nr. 31/1990 privitoare la termenul de convocare a adunării generale care sunt sancționate cu nulitatea absolută, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în condițiile convocării ei într-un termen de cel puțin 15 zile, dat fiind că nerespectarea termenului prevăzut de art. 140 evocat nu este sancționată de menționatele dispoziții; mai reține instanța că nerespectarea prevederilor legale referitoare la registrul ședințelor AGA, în sensul redactării procesului-verbal al acestor ședințe, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, ele apărând un interes privat și nu unul general, precum și că în AGA în cauză, punându-se în discuție tragerea la răspundere a reclamantului pentru activitatea sa de director general, manager al societății, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar nu pentru activitatea sa desfășurată în calitate de reprezentant al societății, nu era necesar votul secret, adoptarea măsurii cu vot deschis nefiind de natură a antrena nulitatea absolută a hotărârii.

Prin decizia comercială nr. 144 din 31 martie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, anulează ca netimbrat apelul declarat de V.R. împotriva sentinței primei instanțe și admite apelul declarat de B.O.P.A. împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea hotărârii AGA a societății intimate pârâte, menținând celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate. Pentru a decide astfel instanța de apel reține, cu privire la apelul reclamantei R.V.

că, deși apelanta a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar, cu privire la apelul reclamantului B.O.P.A., că și nerespectarea normei speciale legale prevăzute de art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., respectiv obligația de publicare a convocatorului cu cel puțin 25 de zile înainte de data de întrunire în prima convocare a adunării generale, este sancționată cu nulitatea hotărârii AGA, deoarece art. 140 evocat s-a elaborat în aplicarea prevederilor art. 224 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 297/2004 în scopul menținerii unui climat de transparență a activității societății emitente pentru toți acționarii și investitorii săi, dispoziție adoptată ca urmare a transpunerii în dreptul român a Directivei 2001/34/CE, modificată prin Directiva 2004/109/CE, în sprijinul soluției fiind și modificarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la 27 noiembrie 2006, conform căreia „termenul de întrunire (al adunării generale) nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României Partea a-IV-a”;

mai reține instanța de control judiciar că pentru revocarea directorului general și președinte al consiliului de administrație și atragerea răspunderii pentru managementul defectuos în perioada mandatului său este obligatoriu votul secret, conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Legea societăților comerciale, indiferent de prevederile actului constitutiv, dispoziții imperative a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptată, precum și că, pe lângă aplicarea greșită a prevederilor anterior invocate, instanța de fond a ignorat total și alte dispoziții de lege ca art. 243 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind obligativitatea reprezentării pe bază de procură specială, respectiv a depunerii procurilor în original cu cel puțin 5 zile înainte de adunare, art. 224 din Legea nr. 297/2004 privind asigurarea transparenței și informațiilor necesare acționarilor spre a-și exercita drepturile în adunarea generală, prevederi detaliate de art. 141 alin. (2), art. 142 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004, astfel că soluția pronunțată de prima instanță cu privire la nulitatea Hotărârii AGA a intimatei din 22 septembrie 2005 este nelegală și netemeinică. Reține, însă, instanța de control judiciar că este judicioasă soluția primei instanțe cu privire la nulitatea capătului doi de cerere, așa cum a fost precizat, dat fiind că obiectul acestui capăt de cerere trebuia determinat, conform art. 112 pct. 3 și 5 C. proc. civ., pentru a permite stabilirea taxelor de timbru, administrarea probelor, etc, precum și soluția privind nulitatea procesului-verbal al ședinței AGA, dată fiind lipsa de interes a reclamantului întrucât efecte juridice produce hotărârea AGA și nu procesul-verbal ce consemnează, doar, desfășurarea ședinței respectivei adunări.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului B.O.P.A., criticând instanța de apel pentru greșita aplicare a legii, respectiv a art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în condițiile în care intimatul reclamant a fost reprezentat în adunare prin doi avocați, nefiind prejudiciat de nerespectarea termenului de 25 de zile prevăzut de norma evocată, termen care, de altfel, nu este imperativ, iar convocarea s-a făcut cu 19 zile anterior datei ședinței, respectându-se astfel dispozițiile Legii nr. 31/1990, reclamantul intimat nejustificând un interes așa cum prevede art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta reproșează instanței de apel și greșita aplicare a dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data AGA, în litigiu, ignorând că votul secret este obligatoriu pentru antrenarea răspunderii administratorilor și nu a directorilor, ori în adunarea generală respectivă s-a pus în discuție activitatea reclamantului intimat ca director general și nu ca membru al consiliului de administrație, acesta, prin reprezentanții săi, exprimându-și, de altfel, votul fără a obiecta asupra caracterului deschis al acestuia.

Critică, recurenta, instanța de apel și pentru a fi reținut greșit că sintagma „reconfirmarea membrilor Consiliului de Administrație”, utilizată în convocator, este de natură a atrage nulitatea convocării și a hotărârii adunării generale, întrucât, pe de o parte, reclamantul intimat votase, prin reprezentanți, în favoarea ordinei de zi iar, pe de altă parte, Consiliul de administrație fusese ales abia la 5 iunie 2005, noua hotărâre reprezentând doar acordarea unui vot de încredere ca rezultat al analizei activității actualilor membri.

În fine, recurenta reproșează instanței de apel o eronată apreciere cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 224 și art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 și ale regulamentelor C.N.V.M., față de faptul că societatea recurentă nu dispune de „web-site”, dar a ținut la dispoziția acționarilor interesați, la sediul său, toate documentele ce s-au pus în discuția adunării generale, documente pe care le-a și pus la dispoziția acționarilor minoritari, la cerere, în ziua ședinței, reclamantul intimat nedovedind că a solicitat respectivele documente și acestea nu i-au fost furnizate, arătând și că împrejurarea că procura dată de unul dintre acționarii reprezentați în adunarea generală nu ar fi fost una specială, aspect nestabilit de instanțe ca fiind real, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA, cum eronat a reținut instanța, ci eventual nulitatea relativă, problema nefiind, de altfel, invocată de reclamantul intimat, care nici nu ar fi avut calitatea să o facă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea deciziei atacate ca legală și temeinică. Examinând recursul pârâtei prin prisma motivului de nelegalitate invocat și a criticilor formulate se constată că acesta nu este fondat.

Cum în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor recurentei, în cauză, Legea nr. 31/1990 menționa că președintele consiliului de administrație poate fi și director general [art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990], o decizie cu privire la atragerea răspunderii fostului director general și membru al consiliului de administrație pentru managementul defectuos al societății în perioada anterioară revocării acestuia din funcție trebuia adoptată obligatoriu cu vot secret, conform dispozițiilor art. 130 alin. (2), astfel că încălcarea menționatei dispoziții imperative atrage, cum judicios a stabilit și instanța de apel, nulitatea absolută a hotărârii AGA luată prin vot deschis, cum rezultă a se fi procedat din actele dosarului.

De asemeni se constată că în mod întemeiat a stabilit instanța de control judiciar că au fost încălcate dispozițiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 243 alin. (3) din aceeași lege, ca și ale art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, întrucât, pe de o parte, recurenta nu a ținut la dispoziția acționarilor toate materialele supuse dezbaterii adunării generale, ea însăși recunoscând, în întâmpinarea depusă la fond, că nu a fost elaborat un program de restructurare și un studiu de piață pentru societate, în adunarea contestată procedându-se la discuții de principiu și obținându-se un acord de principiu, iar, pe de altă parte, procurile speciale de reprezentare în adunare nu au fost depuse la societate cu cel puțin 5 zile înainte de ședință, în condițiile în care, cel puțin procura dată de acționarul A.S.T.N.

a fost întocmită chiar în ziua ședinței AGA. Corect a stabilit instanța criticată că sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administrație”, care nu are suport în legislația societăților comerciale și nici în actul constitutiv al recurentei, acoperă în fapt realegerea membrilor consiliului de administrație situație raportat la care convocarea pentru AGA în litigiu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale cu privire la modalitatea convocării și cuprinsul convocatorului în cazul alegerii membrilor consiliului de administrație al unei societăți deținute public, astfel că se constată nulitatea convocării ceea ce atrage și nulitatea hotărârii adoptate de AGA astfel convocată.

În sfârșit, recurenta fiind o societate comercială pe acțiuni deținută public, supusă, deci, și reglementărilor speciale ale Legii nr. 297/2004 și, uneori, derogatorii prin raportare la Legea nr. 31/1990, nerespectarea termenului de 25 de zile anterioare datei primei convocări a adunării generale, ce trebuie observat de la publicarea convocatorului, prevăzut de art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, este de natură să afecteze regularitatea respectivei convocări, cum judicios a reținut instanța de apel. Față de cele de mai sus, constatându-se că decizia instanței de apel este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii, urmează ca, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul promovat de recurenta pârâtă împotriva acesteia să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T.N. SA București împotriva deciziei nr. 144 din 31 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.