ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

octombrie 2005 reclamanții B.A.O.P. și V.R., în contradictoriu cu pârâta SC

T.N. SA București, solicită instanței să dispună anularea hotărârii AGA din 22

septembrie 2005, a procesului-verbal al ședinței AGA din 22 septembrie 2005 și

a hotărârii redactate în baza procesului-verbal și anularea oricăror efecte

deja produse până la soluționarea cererii.

La 26 ianuarie 2006 reclamantul B.A.O.P.

precizează capătul doi de cerere solicitând anularea tuturor actelor juridice

subsecvente hotărârii adunării generale a cărei anulare face obiectul capătului

unu de cerere, a tuturor actelor juridice încheiate în baza respectivei

hotărâri, în mod special a oricăror acte care au ca obiect împrumuturi

contractate de societate, contracte de vânzare-cumpărare sau dare în plată de

active ale societății și orice acte de înstrăinare a unor bunuri ale

societății.

Prin sentința comercială nr. 8104 din 14

iunie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, anulează capătul doi

de cerere, precizat, respinge ca lipsită de interes cererea având ca obiect

anularea procesului-verbal și respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată,

reținând, în acest sens, pe de o parte că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că obiectul capătului doi

de cerere nu este suficient de precizat întrucât reclamanții nu au indicat

precis actele juridice a căror anulare o solicită, precum și că, față de

motivele de nulitate a hotărârii AGA invocate, susținerea cererii având ca

obiect anularea procesului-verbal al ședinței nu prezintă interes, iar, pe de

altă parte, că sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administrație”,

cuprinsă în convocatorul AGA, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a

convocării nepunându-se problema alegerii unui nou consiliu de administrație ca

urmare a expirării mandatului, ci doar a analizei activității membrilor aleși

de Adunarea Generală Ordinară din 15 iunie 2005, că reclamanții nu au făcut

dovada că au solicitat organelor societare punerea la dispoziție a

informațiilor privind planul de restructurare și studiul de piață în

exercitarea dreptului la informare, conferit de Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 297/2004,

aprobarea respectivelor documente în adunarea generală neatrăgând incidența dispozițiilor

art. 13.3 din actul constitutiv, respectiv ale art. 113 din Legea nr. 31/1990,

că faptul că reprezentantul acționarului majoritar nu a făcut dovada mandatului

special de reprezentare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate

putând fi cel mult sancționat cu nulitatea relativă, că s-a făcut dovada că

acționarul SIF Moldova a dat mandat de reprezentare reprezentantului său, că

termenul de 25 de zile, referitor la publicarea convocatorului, prevăzut de

art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. este un termen de

recomandare, a cărui nerespectare, spre deosebire de nerespectarea

dispozițiilor de principiu prevăzute de Legea nr. 31/1990 privitoare la

termenul de convocare a adunării generale care sunt sancționate cu nulitatea

absolută, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în condițiile

convocării ei într-un termen de cel puțin 15 zile, dat fiind că nerespectarea

termenului prevăzut de art. 140 evocat nu este sancționată de menționatele

dispoziții; mai reține instanța că nerespectarea prevederilor legale

referitoare la registrul ședințelor AGA, în sensul redactării procesului-verbal

al acestor ședințe, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii

adoptate, ele apărând un interes privat și nu unul general, precum și că în AGA

în cauză, punându-se în discuție tragerea la răspundere a reclamantului pentru

activitatea sa de director general, manager al societății, în exercitarea

atribuțiilor prevăzute de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar nu

pentru activitatea sa desfășurată în calitate de reprezentant al societății, nu

era necesar votul secret, adoptarea măsurii cu vot deschis nefiind de natură a

antrena nulitatea absolută a hotărârii.

Prin decizia comercială nr. 144 din 31

martie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, anulează ca

netimbrat apelul declarat de V.R. împotriva sentinței primei instanțe și admite

apelul declarat de B.O.P.A. împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în

parte în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea hotărârii AGA a

societății intimate pârâte, menținând celelalte dispoziții ale sentinței

comerciale atacate.

Pentru a decide astfel instanța de apel

reține, cu privire la apelul reclamantei R.V. că, deși apelanta a fost legal

citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei

și timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței, iar, cu privire la apelul reclamantului B.O.P.A., că și

nerespectarea normei speciale legale prevăzute de art. 140 din Regulamentul nr.

13/2004 al C.N.V.M., respectiv obligația de publicare a convocatorului cu cel

puțin 25 de zile înainte de data de întrunire în prima convocare a adunării

generale, este sancționată cu nulitatea hotărârii AGA, deoarece art. 140 evocat

s-a elaborat în aplicarea prevederilor art. 224 alin. (2) și alin. (3) lit. a)

din Legea nr. 297/2004 în scopul menținerii unui climat de transparență a

activității societății emitente pentru toți acționarii și investitorii săi,

dispoziție adoptată ca urmare a transpunerii în dreptul român a Directivei

2001/34/CE, modificată prin Directiva 2004/109/CE, în sprijinul soluției fiind

și modificarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la 27

noiembrie 2006, conform căreia „termenul de întrunire (al adunării generale) nu

poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocatorului în Monitorul

Oficial al României Partea a-IV-a”; mai reține instanța de control judiciar că

pentru revocarea directorului general și președinte al consiliului de administrație

și atragerea răspunderii pentru managementul defectuos în perioada mandatului

său este obligatoriu votul secret, conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) din

Legea societăților comerciale, indiferent de prevederile actului constitutiv,

dispoziții imperative a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a

hotărârii AGA astfel adoptată, precum și că, pe lângă aplicarea greșită a

prevederilor anterior invocate, instanța de fond a ignorat total și alte

dispoziții de lege ca art. 243 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 125

alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind

obligativitatea reprezentării pe bază de procură specială, respectiv a

depunerii procurilor în original cu cel puțin 5 zile înainte de adunare, art. 224

din Legea nr. 297/2004 privind asigurarea transparenței și informațiilor

necesare acționarilor spre a-și exercita drepturile în adunarea generală,

prevederi detaliate de art. 141 alin. (2), art. 142 alin. (1) pct. 5 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, astfel că soluția pronunțată de prima

instanță cu privire la nulitatea Hotărârii AGA a intimatei din 22 septembrie

2005 este nelegală și netemeinică. Reține, însă, instanța de control judiciar

că este judicioasă soluția primei instanțe cu privire la nulitatea capătului

doi de cerere, așa cum a fost precizat, dat fiind că obiectul acestui capăt de

cerere trebuia determinat, conform art. 112 pct. 3 și 5 C. proc. civ., pentru a

permite stabilirea taxelor de timbru, administrarea probelor, etc, precum și

soluția privind nulitatea procesului-verbal al ședinței AGA, dată fiind lipsa

de interes a reclamantului întrucât efecte juridice produce hotărârea AGA și nu

procesul-verbal ce consemnează, doar, desfășurarea ședinței respectivei adunări.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta

declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului reclamantului B.O.P.A., criticând instanța de apel pentru

greșita aplicare a legii, respectiv a art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004,

în condițiile în care intimatul reclamant a fost reprezentat în adunare prin

doi avocați, nefiind prejudiciat de nerespectarea termenului de 25 de zile

prevăzut de norma evocată, termen care, de altfel, nu este imperativ, iar

convocarea s-a făcut cu 19 zile anterior datei ședinței, respectându-se astfel

dispozițiile Legii nr. 31/1990, reclamantul intimat nejustificând un interes

așa cum prevede art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta reproșează instanței de apel și

greșita aplicare a dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în

redactarea în vigoare la data AGA, în litigiu, ignorând că votul secret este

obligatoriu pentru antrenarea răspunderii administratorilor și nu a

directorilor, ori în adunarea generală respectivă s-a pus în discuție

activitatea reclamantului intimat ca director general și nu ca membru al

consiliului de administrație, acesta, prin reprezentanții săi, exprimându-și, de

altfel, votul fără a obiecta asupra caracterului deschis al acestuia.

Critică, recurenta, instanța de apel și

pentru a fi reținut greșit că sintagma „reconfirmarea membrilor Consiliului de

Administrație”, utilizată în convocator, este de natură a atrage nulitatea

convocării și a hotărârii adunării generale, întrucât, pe de o parte,

reclamantul intimat votase, prin reprezentanți, în favoarea ordinei de zi iar,

pe de altă parte, Consiliul de administrație fusese ales abia la 5 iunie 2005,

noua hotărâre reprezentând doar acordarea unui vot de încredere ca rezultat al

analizei activității actualilor membri.

În fine, recurenta reproșează instanței

de apel o eronată apreciere cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 224

și art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 și ale regulamentelor C.N.V.M.,

față de faptul că societatea recurentă nu dispune de „web-site”, dar a ținut la

dispoziția acționarilor interesați, la sediul său, toate documentele ce s-au

pus în discuția adunării generale, documente pe care le-a și pus la dispoziția

acționarilor minoritari, la cerere, în ziua ședinței, reclamantul intimat

nedovedind că a solicitat respectivele documente și acestea nu i-au fost

furnizate, arătând și că împrejurarea că procura dată de unul dintre acționarii

reprezentați în adunarea generală nu ar fi fost una specială, aspect nestabilit

de instanțe ca fiind real, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA, cum

eronat a reținut instanța, ci eventual nulitatea relativă, problema nefiind, de

altfel, invocată de reclamantul intimat, care nici nu ar fi avut calitatea să o

facă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea

deciziei atacate ca legală și temeinică.

Examinând recursul pârâtei prin prisma motivului

de nelegalitate invocat și a criticilor formulate se constată că acesta nu este

fondat.

Cum în varianta în vigoare la data

adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor recurentei, în cauză,

Legea nr. 31/1990 menționa că președintele consiliului de administrație poate

fi și director general [art. 143 alin. (2) din Legea nr. 31/1990], o decizie cu

privire la atragerea răspunderii fostului director general și membru al

consiliului de administrație pentru managementul defectuos al societății în

perioada anterioară revocării acestuia din funcție trebuia adoptată obligatoriu

cu vot secret, conform dispozițiilor art. 130 alin. (2), astfel că încălcarea

menționatei dispoziții imperative atrage, cum judicios a stabilit și instanța

de apel, nulitatea absolută a hotărârii AGA luată prin vot deschis, cum rezultă

a se fi procedat din actele dosarului.

De asemeni se constată că în mod

întemeiat a stabilit instanța de control judiciar că au fost încălcate

dispozițiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 243 alin. (3) din

aceeași lege, ca și ale art. 125 alin. (3) coroborat cu art. 123 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, întrucât, pe de o parte, recurenta nu a ținut la dispoziția

acționarilor toate materialele supuse dezbaterii adunării generale, ea însăși

recunoscând, în întâmpinarea depusă la fond, că nu a fost elaborat un program

de restructurare și un studiu de piață pentru societate, în adunarea contestată

procedându-se la discuții de principiu și obținându-se un acord de principiu,

iar, pe de altă parte, procurile speciale de reprezentare în adunare nu au fost

depuse la societate cu cel puțin 5 zile înainte de ședință, în condițiile în

care, cel puțin procura dată de acționarul A.S.T.N. a fost întocmită chiar în

ziua ședinței AGA.

Corect a stabilit instanța criticată că

sintagma „reconfirmarea membrilor consiliului de administrație”, care nu are

suport în legislația societăților comerciale și nici în actul constitutiv al

recurentei, acoperă în fapt realegerea membrilor consiliului de administrație

situație raportat la care convocarea pentru AGA în litigiu s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor legale cu privire la modalitatea convocării și

cuprinsul convocatorului în cazul alegerii membrilor consiliului de

administrație al unei societăți deținute public, astfel că se constată

nulitatea convocării ceea ce atrage și nulitatea hotărârii adoptate de AGA

astfel convocată.

În sfârșit, recurenta fiind o societate

comercială pe acțiuni deținută public, supusă, deci, și reglementărilor

speciale ale Legii nr. 297/2004 și, uneori, derogatorii prin raportare la Legea

nr. 31/1990, nerespectarea termenului de 25 de zile anterioare datei primei

convocări a adunării generale, ce trebuie observat de la publicarea

convocatorului, prevăzut de art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004,

este de natură să afecteze regularitatea respectivei convocări, cum judicios a

reținut instanța de apel.

Față de cele de mai sus, constatându-se

că decizia instanței de apel este legală și temeinică, fiind pronunțată cu

aplicarea corectă a legii, urmează ca, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenta pârâtă împotriva

acesteia să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

T.N. SA București împotriva deciziei nr. 144 din 31 martie 2008 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2009.