ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 31 mai 2006 A.N.F.P. a solicitat anularea ordinului nr.

109 din 5 aprilie 2004 emis de Ministerul Economiei și Comerțului privind

numirea numitului D.T. în funcția publică de execuție de auditor, clasa

I,

grad

profesional principal la Serviciul de Audit Intern și numirea acestuia pe

funcția publică pentru care a candidat la concursul organizat în data de 22

martie 2004, respectiv expert, clasa

I,

grad profesional principal.

In motivarea acțiunii

s-a arătat că reclamanta a luat cunoștință de ordinul nelegal la data de 18

octombrie 2005.

Prin sentința civilă

nr. 2171/2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, acțiunea a fost respinsă ca tardivă față de dispozițiile art. 11 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen reclamanta, a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 554/2004; a arătat că ordinul este nelegal nefiind respectate dispozițiile

Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1209/2003, deși sentința atacată a avut în

vedere exclusiv tardivitatea acțiunii.

Ca urmare, acest motiv de recurs nu poate fi

analizat.

Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 795/2007, a respins, ca neîntemeiată,

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (3) din

Legea contenciosului administrativ și a respins, ca devenită inadmisibilă,

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Verificând

cauza în funcție de primul motiv de recurs și având în vedere decizia Curții

Constituționale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea privind

anularea unui act administrativ se poate introduce în termen de 6 luni. Alin. (3)

al aceluiași text legal menționează că, în cazul acțiunilor formulate de

A.N.F.P. termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal.

Cum recurenta

a luat cunoștință de ordinul contestat la data de 18 octombrie 2005, acțiunea

formulată la data de 31 mai 2006 este tardivă fiind depășit termenul legal de 6

luni.

Conform art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere alin. (3) al

aceluiași text, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste

termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Se constată

că și în această situație acțiunea este tardivă, întrucât termenul de un an s-a

împlinit la data de 5 aprilie 2005.

Având în

vedere că dispozițiile alin. (2) din art. 11 al Legii contenciosului

administrativ au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, aceste dispoziții

procedurale devin aplicabile în virtutea prevederilor art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. cu referire la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Astfel, art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede că cererea poate fi

introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data

luării la cunoștință a actului, însă numai pentru motive temeinice.

Recurenta nu a

demonstrat însă existenta unor motive temeinice în sensul legii, care să

justifice întârzierea formulării acțiunii, astfel încât nu poate beneficia de

aceste dispoziții legale astfel cum au fost modificate.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 2171 din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2007.