ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 31 mai 2006 A.N.F.P. a solicitat anularea ordinului nr. 109 din 5 aprilie 2004 emis de Ministerul Economiei și Comerțului privind numirea numitului D.T. în funcția publică de execuție de auditor, clasa I, grad profesional principal la Serviciul de Audit Intern și numirea acestuia pe funcția publică pentru care a candidat la concursul organizat în data de 22 martie 2004, respectiv expert, clasa I, grad profesional principal. In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a luat cunoștință de ordinul nelegal la data de 18 octombrie 2005. Prin sentința civilă nr. 2171/2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca tardivă față de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 554/2004; a arătat că ordinul este nelegal nefiind respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1209/2003, deși sentința atacată a avut în vedere exclusiv tardivitatea acțiunii. Ca urmare, acest motiv de recurs nu poate fi analizat. Curtea Constituțională, prin decizia nr. 795/2007, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ și a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Verificând cauza în funcție de primul motiv de recurs și având în vedere decizia Curții Constituționale, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea privind anularea unui act administrativ se poate introduce în termen de 6 luni. Alin. (3) al aceluiași text legal menționează că, în cazul acțiunilor formulate de A.N.F.P. termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal. Cum recurenta a luat cunoștință de ordinul contestat la data de 18 octombrie 2005, acțiunea formulată la data de 31 mai 2006 este tardivă fiind depășit termenul legal de 6 luni. Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere alin. (3) al aceluiași text, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Se constată că și în această situație acțiunea este tardivă, întrucât termenul de un an s-a împlinit la data de 5 aprilie 2005. Având în vedere că dispozițiile alin. (2) din art. 11 al Legii contenciosului administrativ au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, aceste dispoziții procedurale devin aplicabile în virtutea prevederilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată. Astfel, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede că cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință a actului, însă numai pentru motive temeinice. Recurenta nu a demonstrat însă existenta unor motive temeinice în sensul legii, care să justifice întârzierea formulării acțiunii, astfel încât nu poate beneficia de aceste dispoziții legale astfel cum au fost modificate.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 2171 din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.