Decizia nr. 4347/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 17/2009 a Curții de Apel Oradea

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea reclamantul B.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 541 din 7 noiembrie 2007 emisă de C.N.C.D. și obligarea autorității la plata de daune morale.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. Reclamantul se consideră discriminat față de alți cetățeni, primarul comunei l-a acționat în judecată numai pe el, deși terenul este folosit și de către vecinii săi.

Întâmpinarea formulată de pârâtul C.N.C.D. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, deoarece cele sesizate nu constituie tratament discriminatoriu, potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 17/CA din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. 5.1. O.G. nr. 137/2000 prevede, în definiția discriminării, că tratamentul diferit trebuie să aibă la baza unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege. 5.2. În speță, nu se poate reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricție, excludere, preferință între persoane care se află în situații comparabile și care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Recursul formulat de reclamantul B.A. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. 6.1. Recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta s-ar fi considerat discriminat pentru că a fost somat de către primar să elibereze un teren, când, în realitate, plângerea a avut drept temei împrejurarea acționării în instanță timp de 7 ani, pe nedrept. 6.2. Discriminarea a pornit de la o sesizare formulată în anul 2000 în timpul alegerilor locale, prin care arăta că numitul O. a fost activist în timpul regimului comunist. 6.3. Recurentul a mai arătat că terenul nu a fost folosit de către el, ci de către soția sa, iar vecinii săi, de asemenea, foloseau terenul ce aparținea domeniului public.

Apărările formulate de intimatul C.N.C.D. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile O.G. nr. 137/2000. II. Considerentele instanței de recurs. 1.Recursul este nefondat. 2. În economia O.G. nr. 137/2000, discriminarea trebuie să aibă la origine anumite criterii, și anume: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică contagioasă, infestare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice domenii ale vieții publice. 3. Nu se poate afirma că există un drept al vreunei persoane de a nu fi acționată în instanță, în calitate de pârâtă. Orice acțiune, dovedită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ca fiind neîntemeiată, este sancționată de normele procedurale specifice, putând sancționa reclamantul prin plata cheltuielilor de judecată, a daunelor materiale și morale sau a constatării abuzurilor de drept. 4. Nu s-a evidențiat și dovedit de către recurentul-reclamant dacă vecinii său ocupau terenul în mod ilegal, dar chiar și în această ipoteză, faptul că numai reclamantul a fost chemat în judecată, nu poate fi considerat act de discriminare. 5. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.