ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4347/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4347/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel Oradea reclamantul B.A. a solicitat anularea Hotărârii nr.
541 din 7 noiembrie 2007 emisă de C.N.C.D. și obligarea autorității la plata de
daune morale.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării acțiunii.
Reclamantul se consideră
discriminat față de alți cetățeni, primarul comunei l-a acționat în judecată
numai pe el, deși terenul este folosit și de către vecinii săi.
Întâmpinarea formulată de
pârâtul C.N.C.D.
Pârâtul a solicitat
respingerea acțiunii, deoarece cele sesizate nu constituie tratament
discriminatoriu, potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin sentința nr. 17/CA din
2 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței de fond.
5.1. O.G. nr. 137/2000
prevede, în definiția discriminării, că tratamentul diferit trebuie să aibă la
baza unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) și trebuie să se
refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod
diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul
de lege.
5.2. În speță, nu se poate
reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire,
restricție, excludere, preferință între persoane care se află în situații
comparabile și care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute
de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice.
Recursul formulat de
reclamantul B.A.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
6.1. Recurentul arată că în
mod greșit instanța de fond a reținut că acesta s-ar fi considerat discriminat
pentru că a fost somat de către primar să elibereze un teren, când, în
realitate, plângerea a avut drept temei împrejurarea acționării în instanță
timp de 7 ani, pe nedrept.
6.2. Discriminarea a pornit
de la o sesizare formulată în anul 2000 în timpul alegerilor locale, prin care
arăta că numitul O. a fost activist în timpul regimului comunist.
6.3. Recurentul a mai arătat
că terenul nu a fost folosit de către el, ci de către soția sa, iar vecinii
săi, de asemenea, foloseau terenul ce aparținea domeniului public.
Apărările formulate de
intimatul C.N.C.D.
Prin întâmpinare, intimatul
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile
O.G. nr. 137/2000.
II. Considerentele instanței
de recurs.
1.Recursul este nefondat.
În economia O.G. nr. 137/2000,
discriminarea trebuie să aibă la origine anumite criterii, și anume: rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică contagioasă, infestare HIV,
apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are
ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau
exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social și cultural sau în orice domenii ale vieții publice.
Nu se poate afirma că
există un drept al vreunei persoane de a nu fi acționată în instanță, în
calitate de pârâtă. Orice acțiune, dovedită prin hotărâre judecătorească irevocabilă,
ca fiind neîntemeiată, este sancționată de normele procedurale specifice,
putând sancționa reclamantul prin plata cheltuielilor de judecată, a daunelor
materiale și morale sau a constatării abuzurilor de drept.
Nu s-a evidențiat și
dovedit de către recurentul-reclamant dacă vecinii său ocupau terenul în mod
ilegal, dar chiar și în această ipoteză, faptul că numai reclamantul a fost chemat
în judecată, nu poate fi considerat act de discriminare.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,
urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.A. împotriva sentinței civile nr. 17/CA-PI din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2009.