ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 139/F-C

din 8 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul B.S.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Vâlcea, având ca obiect anularea hotărârii nr. 715 din 5 iunie 2008, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, prin sentința nr. 108/FC din 16 iunie 2008, Curtea de Apel

Pitești a respins contestația formulată de B.S.I. împotriva hotărârii nr. 716

din 5 iunie 2008, emisă de pârâtă, cu motivarea că hotărârea contestată nu îl

privește pe acesta și este pronunțată cu ocazia soluționării cererii formulate

de F.S.M., sora petentului.

Instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt

incidente dispozițiile art. 1201 C. proc. civ., privind autoritatea de lucru

judecat, considerând că numai din eroare a fost menționată în cuprinsul

contestației numărul hotărârii atacate ca fiind nr. 716 din 5 iunie 2008, în

condițiile în care a anexat cererii sale hotărârea nr. 715 din 5 iunie 2008 a aceleiași pârâte, care îl privește, exclusiv, pe contestator.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că

niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că tatăl

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, ca efect al Tratatului Bilateral încheiat la Craiova în anul 1940, plecarea acestuia din localitatea de domiciliu făcându-se anterior,

respectiv în primăvara anului 1939, potrivit înscrisurilor de la dosar.

Pe cale de consecință, instanța de fond a

apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul B.S.I. relatând în motivele de recurs depuse, în scris, la

dosar, împrejurările în care tatăl său, colonist în comuna Uzurchioiu, județul

Durostar a fost alungat din localitate, confiscându-i-se averea, în anul 1938,

iar ulterior a fost obligat să părăsească și comuna Hasan Faca, din același

județ, de unde a fost alungat în România.

A mai susținut recurentul că cele

menționate mai sus reprezintă motivul pentru care tatăl său nu se mai afla, în

anul 1940 în județul a cărei populație a făcut obiectul schimbului stipulat

prin Tratatul de la Craiova și a mai precizat că, venind în România, tatăl său

a primit ordin de concentrare.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată din H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate

pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul

schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Curtea constată că, în speță, nu sunt

îndeplinite însă cerințele textelor de lege susmenționate întrucât, așa cum

însuși recurentul susține și așa cum rezultă și din probele administrate în

cauză, plecarea familiei recurentului din localitatea de domiciliu, s-a făcut

anterior intervalului impus de lege, respectiv anterior anului 1940, când a

fost încheiat Tratatul dintre România și Bulgaria privind schimbul de populație

dintre cele două țări.

Așa fiind, se constată că, în mod legal,

instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele Legii

nr. 189/2000 și a respins acțiunea.

Față de cele menționate constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge

ca, nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.S.I.

împotriva sentinței civile nr. 139/F-C din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.