ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2008

HOTĂRÂRE
24.01.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3219/87

din 27 iunie 2006 la Tribunalul Teleorman, secția civilă, G.P.E. a contestat

dispoziția nr. 1146 din 29 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Alexandria,

solicitând modificarea acesteia întrucât este singura moștenitoare acceptantă a

succesiunii defunctului G.P. și singura îndreptățită la restituirea în natură a

imobilului-teren situat în municipiul Alexandria.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat că prin dispoziția menționată mai sus, s-a dispus greșit restituirea în

natură a imobilului - teren în cotă de ¼

și către pârâta G.P.E.,

aceasta neavând calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a

terenului în litigiu.

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

prin sentința nr. 1496 din 15 decembrie 2006, a respins ca nefondată

contestația formulată de

G.P.E. în

contradictoriu cu intimatele Primăria Municipiului Alexandria și G.C.E.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a

reținut, în esență, următoarele:

Imobilul - teren în litigiu, a fost

proprietatea defunctului G.I.P. (decedat la 25 iunie 1961) preluat de Statul

Român prin Decretul de expropriere nr. 477/1979.

Contestatoarea G.P.E. , este fiica

defunctului G.I.P., iar intimata G.C.E., este soția supraviețuitoare a

defunctului G.P. decedat la 14 februarie 2000.

Certificatul de moștenitor nr.59 din 23

august 2000, eliberat de Biroul Notarului Public T.M.A., în baza căruia

contestatoarea pretinde că ar fi singura moștenitoare, a fost anulat prin

sentința civilă nr. 1923 din 27 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria

Alexandria, rămasă irevocabilă.

Întrucât, atât contestatoarea cât și

intimata G.C.E., au formulat notificări pentru restituirea terenului în

litigiu, ambele având calitatea de persoane îndreptățite la restituire, instanța

de fond, a constatat că cererea este nefondată.

Împotriva sentinței a declarat apel

contestatoarea G.P.E., arătând că în mod greșit s-a reținut că intimata G.C.E. are

calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului - teren, întrucât

autorul direct al acesteia G.C. nu ar fi acceptat succesiunea tatălui său, G.P.

Apelul a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 266/A din 2 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu motivarea că

sentința civilă nr. 1923 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Alexandria, are

puterea lucrului judecat, astfel încât nu poate fi înlăturată calitatea de

moștenitoare a intimatei G.C.E.

Împotriva deciziei a declarat recurs

contestatoarea G.P.E. reiterând faptul că G.C.E. nu are calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea terenului în litigiu, că nu s-a dovedit cu probe

evidente și convingătoare că G.C. ar fi acceptat tacit succesiunea tatălui său G.P.,

motivarea instanțelor fiind neconvingătoare.

Și în privința acceptării succesiunii lui G.G.,

concluzia instanțelor este greșită, întrucât actele depuse nu constituiau probe

temeinice în sensul acceptării tacite a moștenirii în termenul de opțiune

succesorală.

A mai arătat că, sentința civilă nr. 1923 din

27 iunie 2001, încalcă profund legea, fiind frustrată de dreptul său de unică

moștenitoare.

Recursul nu este întemeiat.

Criticile

invocate prin cererea de recurs vizează în fapt greșita

apreciere

a probelor în pronunțarea sentinței civile nr. 1923 din 27

iunie 2001 a Judecătoriei Alexandria, rămasă

irevocabilă, prin decizia nr. 143 din 15 martie 2002 pronunțată de Tribunalul

Teleorman, potrivit

căreia

moștenitorii defunctului G.P. sunt G.P.E. în calitate de fiică cât și G.C.E. și

fiul acesteia în calitate de

moștenitori

ai autorului G.C., fiul postdecedat al autorului

G.P.

Prin

urmare, instanțele de fond și de apel, au făcut o corectă interpretare și

aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ., atunci când

au reținut că atât recurenta contestatoare G.P.E. cât

și intimata G.C.E. au calitatea de persoane îndreptățite la

restituirea terenului aflat în litigiu.

Certificatul

de moștenitor nr. 59 din 23 august 2000, eliberat de

Biroul

Notarului Public T.M.A. în baza

căruia

contestatoarea pretinde că ar fi singura moștenitoare, a fost anulat prin

sentința civilă nr. 1923 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei

Alexandria,

rămasă irevocabilă.

În aceste

condiții, recursul este nefondat urmând a fi respins ca

atare,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de contestatoarea G.P.E. împotriva deciziei nr.

266/A din 2 mai 2007 pronunțată de

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4072/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea din 4 aprilie 2001, S.G.D. din Alexandria a cerut Primăriei Municipiului Alexandria în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie în natur
ÎCCJ 2010-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 637/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 431 din 26 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis cererea de apel formulată de reclamantul C.R.A.
ÎCCJ 2003-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5105/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 972 din 27 august 2001, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.T.; a respi
ÎCCJ 2005-11-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9775/2005
din 5 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta susținând că în mod greșit instanțele au reținut că i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent sub formă de ti
ÎCCJ 2005-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10044/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2002 la Tribunalul Teleorman completată la data de 19 august 2002 reclamanta R.E. a solicitat în contradic
Sursă