ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Judecătoriei Sibiu a fost înregistrată la data de 16 aprilie 2008 acțiunea formulată de Complexul Național Muzeal Astra Sibiu, în contradictoriu cu Consiliul Județean Sibiu și Biblioteca Județeană Astra Sibiu, acțiunea având ca obiect radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de administrare al pârâtei 2 asupra imobilului situat în Sibiu, „Muzeul Aosciațiunii”, constatarea calității reclamantului de titular al dreptului de administrare și obligarea pârâților la predarea bunului în deplină administrare și posesie, precum și la plata de daune cominatorii. Prin încheierea din 14 octombrie 2008, Judecătoria Sibiu a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la H.G.

nr. 1364 din 20 decembrie 2000 prin care s-a dispus transmiterea imobilului în discuție în administrarea Bibliotecii Județene „Astra” Sibiu. Excepția de nelegalitate a fost soluționată și în contradictoriu cu Guvernul României , ca emitent al actului și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, în calitate de intervenient în interesul guvernului. Astfel, prin sentința nr. 197 din 17 decembrie 2008, instanța de contencios administrativ a admis excepția de inadmisibilitate, precum și cererea de intervenție accesorie și a respins excepția de nelegalitate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de data emiterii hotărârii de guvern, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, excepția invocată este inadmisibilă, în măsura în care contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de Constituția României.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Complexul Național Muzeal Astra Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul nerespectării de către instanță, a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text a cărui neconstituționalitate a constatat-o, erijându-se în instanță constituțională. De asemenea, s-a invocat nemotivarea soluției de admitere a cererii de intervenție accesorie, semnată de un funcționar necompetent, instanța de fond lăsând nesoluționată excepția privind nulitatea actului de procedură. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut faptul că actul administrativ a cărui nelegalitate s-a solicitat a se constata pe cale de excepție, având caracter individual, a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a dispus în mod justificat respingerea excepției de nelegalitate. Potrivit art. 4 alin. (1) din actul normativ susmenționat, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În conformitate cu art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. Cu privire la aceste dispoziții legale care au reprezentat temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, referitor la eventuala prioritate a tratatelor privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din legea fundamentală, referitor la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.

În exercitarea rolului ce revine judecătorului național, ca prim judecător comunitar și al C.E.D.O., prin raportare la această convenție, la practica C.E.D.O., la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, Curtea va constata că instanța de fond a procedat corect la înlăturarea dispozițiilor din Legea nr. 554/2004 care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior datei de 1 ianuarie 2005, prevederi ce contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

Astfel, prin aceste dispoziții ale Legii nr. 554/2004 se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. și în practica C.E.D.O., precum și de art.17 din Carta drepturilor fundamentale al Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, care este implicit în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

În jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg s-a reținut în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate față de actele instituțiilor comunitare că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acțiunii, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate. În raport de cele expuse mai sus, Curtea reține că dispozițiile din Legea nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită de timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale arătate și contravin practicii C.E.D.O.

și a Curții de Justiție de la Luxemburg în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât, în privința acestor acte, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv. În consecință, instanța de fond a procedat corect, înlăturând dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ individual emis anterior intrării în vigoare, a cărui legalitate se contestă pe cale de excepție. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind legală și temeinică soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1364/2000, având în vedere că, prin înlăturarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de data emiterii actului, cererea formulată de reclamant este lipsită de temei legal.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat, reținând că nu se mai impune a fi examinate motivele invocate de reclamant. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Complexul Național Muzeal Astra Sibiu împotriva sentinței nr. 197/F/CA/2008 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant la 1.600 lei cheltuieli de judecată către Biblioteca Județeană Astra Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.