ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

fost respinsă acțiunea reclamantei SC G.T.E. SRL împotriva A.N.A.F. și

Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin care s-a

solicitat anularea Deciziei nr. 357 din 11 noiembrie 2004 emisă de A.N.A.F. și Decizia

de impunere nr. 75630 din 12 august 2004.

Împotriva acestei sentințe s-a

declarat recurs de către SC G.T.E. SRL cu sediul în Drăgănești, sat Pântășești,

județul Bihor.

Motivele de recurs invocate

au fost:

- greșita soluționare a

cererii de recuzare pentru că judecătorul cauzei se antepronunțase;

- greșita aplicare a legii (art.

304 pct. 8 C. proc. civ.) pentru că a fost admisă contestația în parte și s-a

dispus refacerea inspecției fiscale, măsură care nu este prevăzută de lege,

deoarece art. 186 alin. (3) C. proc. fisc. prevede că după desființarea actului

administrativ atacat, se va încheia un nou act administrativ fiscal, care nu

înseamnă refacerea inspecției fiscale;

- greșita aplicare a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.) având în vedere că deși a fost invocată și instanța

de fond a constatat că organul de soluționare a contestației nu a analizat

apărarea reclamantei privind încălcarea normelor legale care interzic

efectuarea unui nou control cu privire la perioada de timp sau aspecte care au

făcut obiectul unei alte inspecții fiscale, totuși instanța de fond a respins

în mod greșit aceste apărări ;

- instanța de fond a greșit

actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia și a aplicat greșit legea (art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.) deoarece instanța de fond a menținut soluția din decizia contestată

de refacere a inspecției fiscale în privința impozitului pe profit cu toate că investițiile

au fost efectuate, ele au fost certificate de către autoritățile locale, că au

fost înregistrate în contabilitate și au fost deduse în impozitul pe profit;

- instanța de fond a

interpretat greșit și contractul încheiat între părți, motiv de casare prevăzut

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., deoarece s-a apreciat că între SC G.T.E.

SRL și SC T.G.I.E. SRL nu s-ar fi încheiat un contract de asociere în

participație iar soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 3133 din 20

iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat ca nefondat.

În considerentele deciziei

s-a reținut că motivul de recurs referitor la contractul de asociere în

participațiune este nefondat, iar actele administrative atacate sunt legale în

privința TVA, dar fără a fi prezentate considerentele acestei soluții.

Și cererea de recuzare s-a

apreciat că a fost respinsă în mod corect pentru că nu s-a făcut dovada că

judecătorul s-ar fi antepronunțat.

S-a considerat că nici

motivul de recurs referitor la refacerea inspecției fiscale și la verificările

ce trebuie efectuate nu sunt fondate.

Prin cererea adresată

Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 martie 2008, SC G.T.E. SRL a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.G.F.P. Bihor.

În motivarea contestației a

fost invocată eroarea materială gravă și faptul că nu au fost analizate toate

motivele de recurs formulate, arătând că a fost greșit soluționată cererea de

recuzare a judecătoarei fondului, precum și că instanța de recurs nu a analizat

motivul de recurs ce viza soluționarea cererii privind inspecția fiscală în

privința impozitului pe profit.

Prin decizia nr. 2600 din 20

iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația în

anulare formulată de SC G.T.E. SRL împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost desființată decizia atacată

și a fost stabilit termenul pentru soluționarea recursului declarat de această

parte împotriva sentinței civile nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Oradea.

Pentru a pronunța decizia

arătată, Înalta Curte a reținut că instanța de control judiciar, inițial

investită cu soluționarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL, nu a cercetat

un motiv de recurs invocat, în sensul că recurenta a invocat 5 motive de recurs

și au fost analizate numai 4 dintre acestea, fiind omis motivul ce viza greșita

soluționare, de către instanța de fond, a capătului de cerere privind refacerea

inspecției fiscale în privința impozitului pe profit.

De asemenea, instanța a

reținut că motivul contestației privind eroarea materială gravă nu poate fi

reținut și a fost respins, motivat de faptul că noțiunea de greșeală materială

se referă la greșeli materiale cu caracter procedural care să ducă la

pronunțarea unei soluții eronate, iar nu privește „greșeli de judecată”.

Înalta Curte sesizată cu

soluționarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL împotriva sentinței civile nr.

338 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, ca efect al admiterii

contestației în anulare arătate, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, va admite recursul și va trimite cauza spre

rejudecare instanței de fond, dar pentru considerentele ce urmează:

- Primul motiv de recurs

invocat, ce vizează greșita soluționare a cererii de recuzare, nu va fi reținut

pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 pct. C. proc.

civ.

Într-adevăr, potrivit art. 27

pct. 7 C. proc. civ. se poate cere recuzarea judecătorului când acesta și-a

spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

Din chiar modul de redactare

rezultă intenția legiuitorului de a se obține recuzarea numai dacă judecătorul

și-a exprimat o opinie în legătură cu litigiul ce formează obiectul judecății,

opinia putând fi exprimată fie înainte, fie în cursul judecății.

Dar nu se poate obține

recuzarea unui judecător dacă acesta a soluționat o problemă de drept identică

cu cea ivită în litigiul unde se cere recuzarea, chiar dacă situația de fapt

este aproape identică.

- Al doilea motiv de recurs

ce vizează refacerea inspecției fiscale cu privire la impozitul pe profit și

accesoriile sale va fi și el respins.

Dispozițiile art. 186 pct. 3

C. proc. fisc. prevăd posibilitatea sa în cazul desființării actului

administrativ atacat urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care

va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

Recurenta susține că este

greșită soluția de refacere a inspecției fiscale pentru că legea prevede numai

încheierea unui nou act administrativ fiscal.

Însă, este greu de presupus

cum poate fi încheiat un nou act administrativ care să se refere la impozitul

pe profit și să țină seama de considerentele deciziei de soluționare a

contestației dacă nu se reface inspecția pentru că trebuie analizat contractul

de credit încheiat în 1995 cu B.A. SA, iar organul de soluționare a

contestației a reținut că reclamanta - recurentă beneficiază de facilitățile

prevăzute de art. 10 din O.G. nr. 27/1997 având drept de deducere din profitul

impozabil.

Refacerea inspecției fiscale

nu poate viza decât impozitul pe profit și, așa cum cere legea, la întocmirea noului

act administrativ fiscal vor fi avute în vedere numai considerentele deciziei

prin care s-a dispus refacerea inspecției.

- Și motivul de recurs ce

vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății de către instanța

de fond și aplicarea greșită a legii va fi respins.

Este criticată soluția

instanței de fond pentru că a menținut soluția de refacere a inspecției fiscale

deși cu ocazia soluționării contestației s-a stabilit că documentele de

atestare de efectuare a acestor investiții au fost eliberate în condiții

legale.

Soluția instanței de fond,

sub aspectul refacerii inspecției fiscale în privința impozitului pe profit și

având în vedere faptul că reclamanta a dovedit cu actele prezentate (listele de

lucrări purtând ștampila primarului și amprenta ștampilei acestuia și a

Consiliului Local) realizarea investițiilor și faptul că societatea beneficiază

de facilitățile prevăzute de art. 10 din O.G. nr. 27/1996, este legală și, în

acest fel, se dă posibilitatea refacerii actului de control în privința

impozitului pe profit, dar pornind de la cele stabilite de organul de

soluționare a contestației că reclamanta beneficiază de facilități, pentru

investițiile dovedite.

Instanța de fond nu se putea

substitui organelor care soluționează contestația în procedura administrativă

și nu putea să refacă toate calculele privind impozitul pe profit și aceasta se

va face numai prin refacerea raportului de inspecție fiscală sub acest aspect.

- Cu privire la motivul de

recurs invocat privind aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății în privința TVA, Înalta Curte va constata că

sunt fondate, în raport și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a

încuviințat, la solicitarea reclamantei, efectuarea unei expertize tehnice de

specialitate și a stabilit mai multe obiective, au fost formulate obiecțiuni la

acest raport de către reclamantă, obiecțiuni la care s-a și răspuns.

Cu toate acestea, în

motivarea soluției referitoare la TVA instanța de fond nu face nici o referire

la concluziile raportului de expertiză, nici dacă ele au fost însușite și nici

dacă au fost înlăturate, înlăturarea concluziilor trebuind să fie motivată.

Potrivit art. 201 alin. (1) C.

proc. civ. „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța socotește

de cuviință să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților

ori din oficiu, unul sau trei experți”.

Chiar dacă expertiza este un

mijloc de probă lăsat la aprecierea judecătorului, odată încuviințată,

concluziile sale, trebuie însușite sau înlăturate numai motivat.

De aceea, va fi admis

recursul declarat, va fi casată sentința și se va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru că și critica

referitoare la aplicarea greșită a legii în privința modului de soluționare a

excepției privind efectuarea unor noi inspecții fiscale pentru aceeași perioadă

vizează TVA-ul, la rejudecare instanța de fond va analiza și această critică.

Instanța de fond a apreciat

că nesoluționarea excepției nu duce la nulitatea deciziei dată în procedura

administrativă, iar recurenta critică această soluție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

G.T.E. SRL Drăgănești împotriva sentinței civile nr. 338/CA/2005 – P.I. din 28

noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2009.