ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC G.T.E. SRL împotriva A.N.A.F. și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 357 din 11 noiembrie 2004 emisă de A.N.A.F. și Decizia de impunere nr. 75630 din 12 august 2004. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către SC G.T.E. SRL cu sediul în Drăgănești, sat Pântășești, județul Bihor. Motivele de recurs invocate au fost: - greșita soluționare a cererii de recuzare pentru că judecătorul cauzei se antepronunțase; - greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.) pentru că a fost admisă contestația în parte și s-a dispus refacerea inspecției fiscale, măsură care nu este prevăzută de lege, deoarece art. 186 alin. (3) C. proc. fisc. prevede că după desființarea actului administrativ atacat, se va încheia un nou act administrativ fiscal, care nu înseamnă refacerea inspecției fiscale; - greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) având în vedere că deși a fost invocată și instanța de fond a constatat că organul de soluționare a contestației nu a analizat apărarea reclamantei privind încălcarea normelor legale care interzic efectuarea unui nou control cu privire la perioada de timp sau aspecte care au făcut obiectul unei alte inspecții fiscale, totuși instanța de fond a respins în mod greșit aceste apărări ; - instanța de fond a greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a aplicat greșit legea (art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.) deoarece instanța de fond a menținut soluția din decizia contestată de refacere a inspecției fiscale în privința impozitului pe profit cu toate că investițiile au fost efectuate, ele au fost certificate de către autoritățile locale, că au fost înregistrate în contabilitate și au fost deduse în impozitul pe profit; - instanța de fond a interpretat greșit și contractul încheiat între părți, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., deoarece s-a apreciat că între SC G.T.E. SRL și SC T.G.I.E. SRL nu s-ar fi încheiat un contract de asociere în participație iar soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 3133 din 20 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut că motivul de recurs referitor la contractul de asociere în participațiune este nefondat, iar actele administrative atacate sunt legale în privința TVA, dar fără a fi prezentate considerentele acestei soluții. Și cererea de recuzare s-a apreciat că a fost respinsă în mod corect pentru că nu s-a făcut dovada că judecătorul s-ar fi antepronunțat. S-a considerat că nici motivul de recurs referitor la refacerea inspecției fiscale și la verificările ce trebuie efectuate nu sunt fondate. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 martie 2008, SC G.T.E. SRL a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu A.N.A.F.

și D.G.F.P. Bihor. În motivarea contestației a fost invocată eroarea materială gravă și faptul că nu au fost analizate toate motivele de recurs formulate, arătând că a fost greșit soluționată cererea de recuzare a judecătoarei fondului, precum și că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs ce viza soluționarea cererii privind inspecția fiscală în privința impozitului pe profit. Prin decizia nr. 2600 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația în anulare formulată de SC G.T.E. SRL împotriva Deciziei nr. 3133 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost desființată decizia atacată și a fost stabilit termenul pentru soluționarea recursului declarat de această parte împotriva sentinței civile nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța decizia arătată, Înalta Curte a reținut că instanța de control judiciar, inițial investită cu soluționarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL, nu a cercetat un motiv de recurs invocat, în sensul că recurenta a invocat 5 motive de recurs și au fost analizate numai 4 dintre acestea, fiind omis motivul ce viza greșita soluționare, de către instanța de fond, a capătului de cerere privind refacerea inspecției fiscale în privința impozitului pe profit. De asemenea, instanța a reținut că motivul contestației privind eroarea materială gravă nu poate fi reținut și a fost respins, motivat de faptul că noțiunea de greșeală materială se referă la greșeli materiale cu caracter procedural care să ducă la pronunțarea unei soluții eronate, iar nu privește „greșeli de judecată”.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat de SC G.T.E. SRL împotriva sentinței civile nr. 338 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, ca efect al admiterii contestației în anulare arătate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, dar pentru considerentele ce urmează: - Primul motiv de recurs invocat, ce vizează greșita soluționare a cererii de recuzare, nu va fi reținut pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 pct. C. proc. civ. Într-adevăr, potrivit art. 27 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere recuzarea judecătorului când acesta și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

Din chiar modul de redactare rezultă intenția legiuitorului de a se obține recuzarea numai dacă judecătorul și-a exprimat o opinie în legătură cu litigiul ce formează obiectul judecății, opinia putând fi exprimată fie înainte, fie în cursul judecății. Dar nu se poate obține recuzarea unui judecător dacă acesta a soluționat o problemă de drept identică cu cea ivită în litigiul unde se cere recuzarea, chiar dacă situația de fapt este aproape identică. - Al doilea motiv de recurs ce vizează refacerea inspecției fiscale cu privire la impozitul pe profit și accesoriile sale va fi și el respins. Dispozițiile art. 186 pct. 3 C. proc. fisc. prevăd posibilitatea sa în cazul desființării actului administrativ atacat urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

Recurenta susține că este greșită soluția de refacere a inspecției fiscale pentru că legea prevede numai încheierea unui nou act administrativ fiscal. Însă, este greu de presupus cum poate fi încheiat un nou act administrativ care să se refere la impozitul pe profit și să țină seama de considerentele deciziei de soluționare a contestației dacă nu se reface inspecția pentru că trebuie analizat contractul de credit încheiat în 1995 cu B.A. SA, iar organul de soluționare a contestației a reținut că reclamanta - recurentă beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 10 din O.G. nr. 27/1997 având drept de deducere din profitul impozabil. Refacerea inspecției fiscale nu poate viza decât impozitul pe profit și, așa cum cere legea, la întocmirea noului act administrativ fiscal vor fi avute în vedere numai considerentele deciziei prin care s-a dispus refacerea inspecției.

- Și motivul de recurs ce vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății de către instanța de fond și aplicarea greșită a legii va fi respins. Este criticată soluția instanței de fond pentru că a menținut soluția de refacere a inspecției fiscale deși cu ocazia soluționării contestației s-a stabilit că documentele de atestare de efectuare a acestor investiții au fost eliberate în condiții legale. Soluția instanței de fond, sub aspectul refacerii inspecției fiscale în privința impozitului pe profit și având în vedere faptul că reclamanta a dovedit cu actele prezentate (listele de lucrări purtând ștampila primarului și amprenta ștampilei acestuia și a Consiliului Local) realizarea investițiilor și faptul că societatea beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 10 din O.G.

nr. 27/1996, este legală și, în acest fel, se dă posibilitatea refacerii actului de control în privința impozitului pe profit, dar pornind de la cele stabilite de organul de soluționare a contestației că reclamanta beneficiază de facilități, pentru investițiile dovedite. Instanța de fond nu se putea substitui organelor care soluționează contestația în procedura administrativă și nu putea să refacă toate calculele privind impozitul pe profit și aceasta se va face numai prin refacerea raportului de inspecție fiscală sub acest aspect. - Cu privire la motivul de recurs invocat privind aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății în privința TVA, Înalta Curte va constata că sunt fondate, în raport și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Instanța de fond a încuviințat, la solicitarea reclamantei, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate și a stabilit mai multe obiective, au fost formulate obiecțiuni la acest raport de către reclamantă, obiecțiuni la care s-a și răspuns. Cu toate acestea, în motivarea soluției referitoare la TVA instanța de fond nu face nici o referire la concluziile raportului de expertiză, nici dacă ele au fost însușite și nici dacă au fost înlăturate, înlăturarea concluziilor trebuind să fie motivată. Potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ. „Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța socotește de cuviință să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți”.

Chiar dacă expertiza este un mijloc de probă lăsat la aprecierea judecătorului, odată încuviințată, concluziile sale, trebuie însușite sau înlăturate numai motivat. De aceea, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Pentru că și critica referitoare la aplicarea greșită a legii în privința modului de soluționare a excepției privind efectuarea unor noi inspecții fiscale pentru aceeași perioadă vizează TVA-ul, la rejudecare instanța de fond va analiza și această critică. Instanța de fond a apreciat că nesoluționarea excepției nu duce la nulitatea deciziei dată în procedura administrativă, iar recurenta critică această soluție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC G.T.E. SRL Drăgănești împotriva sentinței civile nr. 338/CA/2005 – P.I. din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.