ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la data de 22 decembrie 2006 la Curtea de Apel București,

reclamanta SC A.D. SA cu sediul în Mioveni județul Argeș a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.A.M.C., anularea deciziei nr. 108

din 5 iulie 2006 pct. 1, anularea raportului de inspecție fiscală nr. 733.300

din 31 ianuarie 2006, anularea deciziei de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006

și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.321.231 lei, compusă din TVA

suplimentar și majorări de întârziere, cu obligarea la plata sumei de 10.554

lei reprezentând accesorii (5 zile x 0,1 % pe zi).

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că, organul de control a interpretat și aplicat

în mod eronat dispozițiile art. 3 din Legea 15/1994, considerând că, anumite

bunuri achiziționate și folosite de societate în loturi și seturi nu se

încadrează în categoria „mijloacelor fixe" definite de textul legal. Reclamanta

a mai susținut că, legiuitorul a avut în vedere în definirea categoriei de

mijloace fixe, două criterii cumulative: criteriul valorii de intrare (preț de

achiziție) și durata de utilizare [art. 3, alin. (2) din Legea nr. 15/ 1994]. Art.

3 din lege utilizează numai sintagma „bunuri folosite în loturi și seturi",

iar nu bunuri „utilizabile” numai în loturi și seturi. Totodată, reclamanta a

criticat interpretarea eronată a dispozițiilor art. 6 lit. b) din Legea

15/1994, în sensul că, anumite bunuri achiziționate de societate (unelte de

ambutisare - matrițe și dispozitive industriale de injecție, turnare, control

și termoformare) nu se încadrează în categoria mijloacelor fixe.

Reclamanta

arată că dispozițiile art. 6 lit. b) se referă la faptul că, nu sunt

considerate mijloace fixe: sculele, instrumentele, dispozitivele speciale ce se

folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei

anumite comenzi.

Per a contrario susține reclamanta ar

fi considerate mijloace fixe, sculele, instrumentele care se folosesc la

fabricarea tuturor produselor în serie.

La dosarul cauzei a fost conexat

dosarul nr. 3641/2/2007, având ca obiect anularea deciziei nr. 246 din 23 noiembrie

2006, a raportului de inspecție fiscală nr. 772128 din 5 septembrie 2006 și a

deciziei de impunere nr. 158 din 5 august 2006.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2755 din 6

noiembrie 2007 a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamanta SC

A.D. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.A.M.C. A anulat în parte

actele administrative contestate: deciziile nr. 108 din 5 iulie 2006, nr. 246

din 23 noiembrie 2006 emise de A.N.A.F. ; rapoartele de inspecție fiscală nr.

733300 din 31 ianuarie 2006 și nr. 772128 din 5 septembrie 2006 întocmite de D.G.A.M.C.;

deciziile de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006 și nr. 158 din 5 septembrie

2006, emise de D.G.A.M.C., în ceea ce privește TVA suplimentar și accesorii

stabilite în sarcina reclamantei, pentru achiziționarea bunurilor folosite în

loturi/seturi. A obligat pârâtele la restituirea sumelor plătite de reclamantă,

cu acest titlu.

A respins cererile de anulare a

actelor susmenționate, în ceea ce privește TVA aferentă achiziției de unelte de

ambutisat, dispozitive industriale de injecție, turnare, control și

termoformare, ca neîntemeiate.

În motivarea soluției s-a reținut că,

bunurile prevăzute la pct. B și C din raportul de inspecție fiscală sunt

utilizate de reclamantă în loturi și /sau seturi, producția de masă specifică

la SC A.D. SA impune utilizarea acestora în loturi și/sau seturi, contrar celor

susținute de organul de control al pârâtei.

În ceea ce privește cel de al doilea

capăt de cerere, referitor la uneltele de ambutisat, dispozitive industriale de

injecție, turnare, control și termoformare, acestea nu sunt considerate

mijloace fixe, în temeiul prevederilor art. 6 lit. b din Legea nr. 15/1994,

legiuitorul excluzând din categoria mijloacelor fixe, uneltele și sculele care

se folosesc la fabricarea produselor în serie, cât și cele care se folosesc la

fabricarea unui produs la o comandă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termen, atât reclamanta SC A.D. SA cu sediul în Mioveni,

județul Argeș, cât și pârâta A.N.A.F.

SC A.D. SA critică sentința civilă

nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce

privește respingerea ca neîntemeiate a cererilor sale conexate de anulare a

deciziilor nr. 108 din 5 iulie 2006 și nr. 246 din 23 noiembrie 2006, a rapoartelor

de inspecție fiscală nr. 733300 din 31 ianuarie 2006 și nr. 772128 din 5

septembrie 2006 și a deciziilor de impunere nr. 9 din 2 februarie 2006 și nr.

158 din 5 septembrie 2006, cu privire la TVA aferentă achiziției de unelte de

ambutisat, dispozitive industriale de injecție, turnare, control și

termoformare.

Recurenta susține că, instanța de

fond a reținut în mod eronat că, toate uneltele și sculele care se folosesc la

fabricarea produselor de serie, cât și cele care se folosesc la fabricarea unui

produs la o comandă sunt excluse de lege din categoria mijloacelor fixe.

Interpretarea corectă a textului de lege în raport cu scopul pentru care a fost

emis este aceea că, în cazul în care sculele și dispozitivele speciale sunt

folosite de un agent economic la fabricarea tuturor produselor sale în serie,

acestea sunt considerate mijloace fixe, interpretare corectă susține recurenta,

a prevederilor art. 6 lit. b) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994.

A.N.A.F. atacând cu recurs sentința

civilă nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicită modificarea în parte a

sentinței, iar pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a cererii de chemare

în judecată, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că, bunurile achiziționate

de societate, înscrise la pct. B și C în raportul de inspecție fiscală nu fac

parte din categoria mijloacelor fixe, pentru ca societatea reclamantă să

beneficieze de facilitățile prevăzute de art. 161

1

alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 571/2003, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994. Recurenta A.N.A.F. susține că,

folosirea și funcționarea unui bun din cele achiziționate de reclamantă sub

formă de seturi nu este condiționată de existența celorlalte bunuri.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile aduse prin recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă, față

de probele administrate în cauză și față de dispozițiile legale aplicabile în

materie, se constată următoarele :

Recursul declarat de reclamanta SC

A.D. SA este fondat, pentru următoarele considerente.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 6 lit. b) din Legea

nr. 15/1994, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2) din lege, care

stabilește condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească un bun

pentru a fi mijloc fix, rezultă că, față de durata reală de funcționare a sculelor

și dispozitivelor speciale, față de nivelul ridicat al tehnologiei înglobate de

acestea și de valorile mari de achiziție „bunurile în cauză: unelte de

ambutisare – matrițe, dispozitive industriale de injecție, turnare, control și

termoformare nu pot fi considerate ca simple obiecte de inventar.

Art. 6 lit. b) din Legea nr. 15/1994 prevede că „nu sunt considerate

mijloace fixe, sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc

fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite

comenzi, indiferent de valoarea și de durata lor de funcționare normală".

De reținut că, nici Legea nr. 15/1994, nici alt act normativ nu

identifică în vreun fel, produsele de serie care intră în categoria „anumitor produse

în serie” sau la „executarea unei anumite comenzi”.

Din

analiza textului legii rezultă că, legiuitorul consacră două categorii de

scule, instrumente și dispozitive speciale, respectiv scule, instrumente și

dispozitive speciale care sunt considerate mijloace fixe și scule, instrumente

și dispozitive speciale care nu sunt considerate mijloace fixe, respectiv cele

prevăzute la art. 6, lit. b) din Legea nr. 15/1994. În acest sens, cea de-a

doua categorie de scule, instrumente și dispozitive speciale este cuprinsă în

Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor

fixe, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, care la Codul 2.1.19 prevede clasa

„unelte, dispozitive, instrumente și truse de scule specializate folosite în

industrie”.

Întrucât

nu poate exista nici un instrument, sculă sau dispozitiv special care să

folosească la fabricarea oricărui produs în serie, textul legii se raportează

în concret, la fiecare agent economic, în funcție de gama de produse pe care

acesta o realizează.

Ca

atare, în cazul în care sculele și dispozitivele speciale sunt folosite de

către un agent economic la fabricarea tuturor produselor sale în serie, aceste

scule și dispozitive sunt considerate mijloace fixe. În acest sens și Raportul

de expertiză tehnică întocmit în cauză a reținut că, uneltele de ambutisare,

matrițe, dispozitive industriale de injecție, turnare, control și termoformare

fac parte din capacitățile de producție ale reclamantei (Raport pct. 5.4 și

Concluzii).

Recursul

declarat de pârâta A.N.A.F. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Art.

3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994 definește condițiile cumulative pe care

trebuie să le îndeplinească obiectul sau complexul de obiecte, pentru fi

considerate mijloace fixe, cu mențiunea că, pentru obiectele care sunt folosite

în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca

mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

În

raport cu condițiile cumulative stabilite de art. 3 alin. (2) din Legea nr.

15/1994 susținerea recurentei în sensul că bunurile, chiar folosite în loturi

sau seturi, nu pot fi încadrate în categoria mijloacelor fixe „întrucât pot fi utilizate

independent, folosirea și funcționarea unui bun nefiind condiționată de

existența celorlalte bunuri”, reprezintă o condiție pe care legea nu o prevede.

Se reține că Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză menționează că,

bunurile înscrise la pct. B și C din Raportul de inspecție fiscală sunt

„folosite în loturi și/sau seturi, în cadrul producției de masă la SC A.D. SA”

(Raport de expertiză - Concluzii pct. 6.1.). Aceste bunuri pot fi utilizate și

separat, dar producția de masă specifică la SC A.D. SA, impune utilizarea

acestora în loturi și/sau seturi.

Ca

atare, argumentul recurentei-pârâte potrivit căruia o componență a setului nu

poate fi utilizată fără existența celorlalte nu poate fi reținut, întrucât

lotul/setul respectiv se caracterizează prin însușirea fiecărui element al

mulțimii numită lot/set de a face parte din acea mulțime, fără a se face

referire la utilizarea/funcționarea condiționată a unui element de altul.

În

aceiași măsură nu poate fi reținută nici susținerea că, bunurile achiziționate

de reclamantă sub formă de seturi nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art.

3 din Legea nr. 15/1994 pentru a fi înscrise în categoria mijloacelor fixe,

întrucât valoarea fiecărui bun în parte este mai mică decât 1500 lei, întrucât,

dacă fiecare bun în parte ar avea o valoare mai mare decât această limită, nu

ar mai fi necesară precizarea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 15/1994, de vreme

ce fiecare bun ar îndeplini separat, cerința înscrisă în art. 3 lit. a) din

Legea nr. 15/1994.

În consecință, se va admite recursul

declarat de reclamanta SC A.D. SA, se va modifica în parte sentința atacată în

sensul că, se vor anula actele administrative atacate și în ceea ce privește

TVA aferentă achiziției de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de

injecție, turnare, control și termoformare și accesoriile aferente (pct. 2 din

acțiunile conexate).

Vor fi obligate pârâtele la

restituirea TVA suplimentară în sumă de 7.144.090 lei, cât și la restituirea

sumelor reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente, în valoare

de 1.418.164 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Recursul declarat de pârâta A.N.A.F.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC A.D. SA împotriva sentinței civile nr. 2755 din 6 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată

în sensul că, anulează actele atacate (administrative) și în ceea ce privește

TVA aferentă achiziției de unelte de ambutisat, dispozitive industriale de

injecție, turnare, control și termoformare și accesoriile aferente (pct. 2 din

acțiunile conexate). Obligă pârâtele la restituirea TVA suplimentară în sumă de

7.144.090 lei, cât și la restituirea sumelor reprezentând majorări și

penalități de întârziere aferente, în valoare de 1.418.164 lei. Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul declarat de pârâta

A.N.A.F., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie

2009.