ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta B.H.M.

a chemat în judecată pe pârâtul M.C. România, solicitând anularea Deciziei nr.

13 din 27 octombrie 2006 emisă de pârât.

Prin sentința civilă nr. 5112 din 12

decembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând incidența în cauză a

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova a introdus în

cauză, în calitate de pârâtă pe G.D., căreia i se adresează actul normativ a

cărui anulare a solicitat-o reclamanta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este medic titular al C.M. Horimed, din comuna Balta, județul Mehedinți

din anul 2000 și că a obținut dreptul de a înființa un punct secundar de lucru

în localitatea Isverna, județul Mehedinți.

A mai arătat că prin Decizia nr. 9 din 2

septembrie 2006, C.N.C.M. România a dispus închiderea activității punctului

secundar de lucru, că în comuna Isverna postul de medic specialist a fost

ocupat prin concurs de doctor G.D., dar că acest fapt nu exclude existența unui

punct de lucru al altui cabinet medical în aceeași localitate.

Prin întâmpinare, pârâta G.D. a arătat că

a ocupat prin concurs postul de medic specialist medicină de familie în cadrul C.M.

Isverna, dar că nu a putut să-și exercite profesia din lipsa spațiului adecvat,

Consiliul Local al comunei Isverna, fiind obligat în final, de către Curtea de

Apel București, prin Decizia civilă nr. 279/2008 să-i atribuie pârâtei spațiul

cu destinația de cabinet medical.

Prin sentința nr. 137 din 5 iunie 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea reclamantei pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată

către pârâta G.D.

Pentru a hotărî în acest mod, instanța de

fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 9 din 22 septembrie 2006 a Colegiului

Medicilor din România, prin care s-a constatat că avizarea punctului de lucru

secundar, acordat reclamantei în localitatea Isverna își încetează activitatea,

este legală.

A mai apreciat că nici susținerile

reclamantei potrivit cărora pentru punctul de lucru al cabinetului său a obținut

aviz de funcționare pe o perioadă nedeterminată, iar acreditarea s-a acordat

până la 28 aprilie 2008 nu sunt fondate, deoarece pârâta a ocupat postul de medic

în localitatea Isverna prin concurs, concurs pe care reclamanta nu l-a

contestat.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că prima instanță a încălcat

dispozițiile legale privind citarea, întrucât calitatea procesuală activă în

cauză a aparținut C.M. Horimed și nu reclamantei, ca persoană fizică, situație

în care trebuia citat cabinetul.

Pentru acest motiv, a solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, în vederea

remedierii încălcării normelor de citare.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că

prin Decizia nr. 9/2006 Colegiul Medicilor a retras nelegal avizul de

funcționare al punctului de lucru al C.M. Horimed din comuna Balta, în

condițiile în care acesta putea să funcționeze împreună cu alt cabinet din

aceeași comună, încălcându-se flagrant dreptul cetățenilor localității de a

opta între două cabinete medicale.

A mai adăugat că instanța de fond a

interpretat greșit cauza dedusă judecății, nemulțumirea reclamantei vizând

faptul că s-a încetat avizul de funcționare acordat punctului de lucru al

cabinetului său medical, de pe teritoriul comunei Isverna, iar primăria din

această localitate, avea obligația să pună la dispoziția noului cabinet medical

al d-nei G.D., alt spațiu de funcționare corespunzător normelor sanitare în

vigoare.

Prin întâmpinări, intimații pârâți M.C. România

și G.D. au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursul reclamantei ca nefondat din considerentele ce se vor arăta în

cele ce succed.

Nu poate fi reținut motivul de recurs

referitor la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor procedurale

privind citarea, aprecierea recurentei potrivit căreia C.M. Horimed trebuia

citat în cauză și nu reclamanta, care nu ar fi avut calitate procesuală, fiind

eronată.

Astfel, se reține că acțiunea a fost

formulată și semnată de către reclamanta B.H.M., că aceasta a fost reprezentată

în fața primei instanței de către apărător ales, care nu a invocat împrejurarea

că reclamanta nu ar avea calitate procesuală în cauză și că citarea reclamantei

s-a efectuat potrivit procedurilor legale de citare.

În ceea ce privește motivul de recurs

relativ la nelegalitatea retragerii avizului de funcționare al punctului de

lucru al C.M. Horimed prin Decizia nr. 9/2006 a Colegiului Medicilor din

România, instanța observă că această decizie este legală și temeinică, astfel

cum a constatat și prima instanță.

Spațiul cu destinația de C.M. Isverna, pe

care reclamanta îl utiliza ca punct de lucru al cabinetului său medical din

Horimed a fost atribuit intimatei pârâte G.D. ca urmare a ocupării prin concurs

a postului de medic titular.

În aceste condiții, Decizia nr. 9/2006 a

Colegiului Medicilor din România prin care s-a dispus încetarea avizului

punctului secundar de lucru pentru C.M. Horimed al reclamantei este legală,

punctul de lucru în discuție devenind indisponibil prin atribuirea acestuia C.M.

al intimatei pârâte G.D., titulara postului de medic de familie din comuna

Isverna, post ocupat prin concurs, pe care reclamanta nu l-a contestat.

Față de aceste împrejurări și având în

vedere faptul că Primăria comunei Isverna nu a avut posibilitatea să atribuie

un alt spațiu adecvat funcționării C.M. al intimatei-pârâte decât pe acela din

cadrul dispensarului medical Isverna, critica recurentei reclamante potrivit

căreia punctul său de lucru trebuia să funcționeze în paralel cu alt cabinet

medical în aceeași comună apare ca neîntemeiată.

În raport cu acest considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

reclamantei pe care o va obliga la plata către intimata pârâtă G.D. a sumei de

2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B.H.M.

împotriva sentinței civile nr. 137 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă la plata

sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă G.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.