ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta B.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.C. România, solicitând anularea Deciziei nr. 13 din 27 octombrie 2006 emisă de pârât. Prin sentința civilă nr. 5112 din 12 decembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Craiova a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe G.D., căreia i se adresează actul normativ a cărui anulare a solicitat-o reclamanta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este medic titular al C.M. Horimed, din comuna Balta, județul Mehedinți din anul 2000 și că a obținut dreptul de a înființa un punct secundar de lucru în localitatea Isverna, județul Mehedinți. A mai arătat că prin Decizia nr. 9 din 2 septembrie 2006, C.N.C.M. România a dispus închiderea activității punctului secundar de lucru, că în comuna Isverna postul de medic specialist a fost ocupat prin concurs de doctor G.D., dar că acest fapt nu exclude existența unui punct de lucru al altui cabinet medical în aceeași localitate. Prin întâmpinare, pârâta G.D. a arătat că a ocupat prin concurs postul de medic specialist medicină de familie în cadrul C.M. Isverna, dar că nu a putut să-și exercite profesia din lipsa spațiului adecvat, Consiliul Local al comunei Isverna, fiind obligat în final, de către Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 279/2008 să-i atribuie pârâtei spațiul cu destinația de cabinet medical.

Prin sentința nr. 137 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâta G.D. Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut, în esență, că Decizia nr. 9 din 22 septembrie 2006 a Colegiului Medicilor din România, prin care s-a constatat că avizarea punctului de lucru secundar, acordat reclamantei în localitatea Isverna își încetează activitatea, este legală. A mai apreciat că nici susținerile reclamantei potrivit cărora pentru punctul de lucru al cabinetului său a obținut aviz de funcționare pe o perioadă nedeterminată, iar acreditarea s-a acordat până la 28 aprilie 2008 nu sunt fondate, deoarece pârâta a ocupat postul de medic în localitatea Isverna prin concurs, concurs pe care reclamanta nu l-a contestat.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că prima instanță a încălcat dispozițiile legale privind citarea, întrucât calitatea procesuală activă în cauză a aparținut C.M. Horimed și nu reclamantei, ca persoană fizică, situație în care trebuia citat cabinetul. Pentru acest motiv, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, în vederea remedierii încălcării normelor de citare. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că prin Decizia nr. 9/2006 Colegiul Medicilor a retras nelegal avizul de funcționare al punctului de lucru al C.M. Horimed din comuna Balta, în condițiile în care acesta putea să funcționeze împreună cu alt cabinet din aceeași comună, încălcându-se flagrant dreptul cetățenilor localității de a opta între două cabinete medicale.

A mai adăugat că instanța de fond a interpretat greșit cauza dedusă judecății, nemulțumirea reclamantei vizând faptul că s-a încetat avizul de funcționare acordat punctului de lucru al cabinetului său medical, de pe teritoriul comunei Isverna, iar primăria din această localitate, avea obligația să pună la dispoziția noului cabinet medical al d-nei G.D., alt spațiu de funcționare corespunzător normelor sanitare în vigoare. Prin întâmpinări, intimații pârâți M.C. România și G.D. au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Nu poate fi reținut motivul de recurs referitor la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor procedurale privind citarea, aprecierea recurentei potrivit căreia C.M. Horimed trebuia citat în cauză și nu reclamanta, care nu ar fi avut calitate procesuală, fiind eronată. Astfel, se reține că acțiunea a fost formulată și semnată de către reclamanta B.H.M., că aceasta a fost reprezentată în fața primei instanței de către apărător ales, care nu a invocat împrejurarea că reclamanta nu ar avea calitate procesuală în cauză și că citarea reclamantei s-a efectuat potrivit procedurilor legale de citare. În ceea ce privește motivul de recurs relativ la nelegalitatea retragerii avizului de funcționare al punctului de lucru al C.M.

Horimed prin Decizia nr. 9/2006 a Colegiului Medicilor din România, instanța observă că această decizie este legală și temeinică, astfel cum a constatat și prima instanță. Spațiul cu destinația de C.M. Isverna, pe care reclamanta îl utiliza ca punct de lucru al cabinetului său medical din Horimed a fost atribuit intimatei pârâte G.D. ca urmare a ocupării prin concurs a postului de medic titular. În aceste condiții, Decizia nr. 9/2006 a Colegiului Medicilor din România prin care s-a dispus încetarea avizului punctului secundar de lucru pentru C.M. Horimed al reclamantei este legală, punctul de lucru în discuție devenind indisponibil prin atribuirea acestuia C.M. al intimatei pârâte G.D., titulara postului de medic de familie din comuna Isverna, post ocupat prin concurs, pe care reclamanta nu l-a contestat.

Față de aceste împrejurări și având în vedere faptul că Primăria comunei Isverna nu a avut posibilitatea să atribuie un alt spațiu adecvat funcționării C.M. al intimatei-pârâte decât pe acela din cadrul dispensarului medical Isverna, critica recurentei reclamante potrivit căreia punctul său de lucru trebuia să funcționeze în paralel cu alt cabinet medical în aceeași comună apare ca neîntemeiată. În raport cu acest considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei pe care o va obliga la plata către intimata pârâtă G.D. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.H.M. împotriva sentinței civile nr. 137 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă G.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.