ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2201/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâții D.I., D.E.L. și SC M.I.H. AG solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 652 din 16 februarie 2005 de BNP P.I.F. La data de 11 mai 2007 s-au depus la dosar cereri de intervenție în interes propriu formulate de B.V. și B.M. precum și o cerere de intervenție în interes propriu formulată de SC B.V.P.G. SRL Craiova, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru aceleași motive invocate și de către reclamantul B.V., iar în subsidiar să se constate încetarea contractului de ipotecă, ca urmare a constatării nulității absolute a dreptului de proprietate al constituitorului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâtul D.I.

la data de 4 februarie 2005, desființat retroactiv prin sentința nr. 11 din 17 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1143/Com/2005. Prin sentința nr. 325 din 29 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt a fost respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.V., a intervenienților SC B.V.P.G. SRL, B.V. și B.M. precum și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta SC M.I.H. AG SRL București. De asemenea, prin sentința nr. 325 din 29 iunie 2007 Tribunalului Olt a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B.V. cât și capătul din cererile de intervenție principală formulată de intervenienții SC B.V.P.G.

SRL, B.V. și B.M. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 652 din 16 februarie 2005; a fost admis capătul de cerere privind încetarea contractului de ipotecă susmenționat, încheiat între SC M.I.H. AG, D.I. și D.E. privind garantarea executării obligației comerciale prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului situat în comuna Dăneasa, județul Olt sola 23 în suprafață de 5.000 mp teren intravilan înscris în C.F. nr. 11, număr cadastral 9. Împotriva sentinței nr. 325 din 29 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt au declarat apel pârâta SC M.I.H. AG, reclamantul B.V. cât și intervenienții B.V., B.M. și SC B.V.P.G. SRL. Prin decizia nr. 286 din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de SC M.I.H.

AG și a respins, pe cale de consecință, celelalte apeluri și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de B.V., B.M. și SC B.V.P.G. SRL privind constatarea stingerii ipotecii, menținând restul dispozițiilor hotărârii. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut privitor la apelul pârâtei, că excepția necompetenței materiale a fost corect soluționată având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată, este comercial, neevaluabil în bani și nu unul civil, iar potrivit art. 2 pct .1 lit. a) C. proc. civ. cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, se judecă în primă instanță la tribunal.

În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii cât și a cererilor de intervenție, s-a constatat că acestea au fost timbrate corespunzător, fiind depuse la dosar chitanțele seria MP 17 – 3 nr. 00003295 din 10 mai 2007 în cuantum de 24 lei precum și timbru judiciar în cuantum de 0,6 lei. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a intervenienților și a lipsei de interes invocate de apelanta pârâtă, s-a apreciat că nici aceste excepții nu subzistă în speță, deoarece constatarea nulității absolute a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană interesată. Astfel reclamantul cât și intervenienții justifică un interes în desființarea contractului de ipotecă, reclamantul fiind garant față de cumpărătorii B.V.

și B.M. întrucât sunt actualii proprietari ai imobilului grevat de sarcini, iar intervenienta SC B.V.P.G. SRL justifică interes deoarece are un drept de folosință asupra imobilului în baza contractului de închiriere. În schimb, pe fond, având în vedere dispozițiile art. 1800 alin. (1) pct. 1 C. civ., s-a apreciat că, contractul de ipotecă nr. 652 din 16 februarie 2005 ca accesoriu contractului de vânzare-cumpărare nr. 238305 din 9 februarie 2005, rămâne în ființă atâta timp cât se menține acest din urmă contract.

Stingerea dreptului de ipotecă reprezintă o consecință firească ce intervine numai în cazul în care s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit dreptul de proprietate de către debitorii ipotecari, soții D. Or, prin sentința nr. 11 din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1143/com/2005 s-a constatat nulitatea vânzării dintre B. și soții D. și nu rezoluțiunea acestuia.

Referitor la apelurile declarate de reclamant și intervenienți s-a reținut că, în mod greșit, apelanții intervenienți au invocat faptul că ar trebui să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 652 din 16 februarie 2005 ca urmare a constatării nulității absolute a vânzării imobilului (contract nr. 843 din 4 februarie 2005), conform principiului retroactivității efectelor nulității, deoarece principiul retroactivității, ca și principiul restitutio în integrum privește efectele nulității actului juridic (în speță, actul de vânzare al imobilului) inter partes , respectiv între părțile raportului juridic, B. și soții D., iar nu față de terți, în speță, apelanta pârâtă.

Vânzarea dintre B. și soții D. era perfect valabilă la momentul încheierii contractului de ipotecă nr. 652 din 16 februarie 2005, ca atare, retroactivitatea privește efectele nulității contractului de vânzare-cumpărare între părțile acestuia și nu față de terți, în speță apelanta pârâtă SC M.I.H. AG. Totodată, SC M.T.R. SRL BUCUREȘTI, SUCURSALA CÎMPIA TURZII are deplină capacitate de a contracta, contractul de ipotecă îndeplinind întru-totul condițiile de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. Prin contractul de ipotecă și-au asumat obligații numai debitorii ipotecari, iar SC M.T.R. SRL BUCUREȘTI, SUCURSALA CÎMPIA TURZII, a dobândit un drept de ipotecă.

Acest contract a fost încheiat cu reprezentantul sucursalei, Z.D., care era desemnat și împuternicit să reprezinte societatea și să încheie orice fel de contracte, având puteri de director general, conform deciziei asociatului unic al societății din București nr. 5 din 10 martie 2004 și a actului adițional al contractului și statutului societății SC M.T.R. SRL BUCUREȘTI. În plus, art. 1769 C. civ. reglementează că actul este lovit de nulitate absolută numai dacă debitorul ipotecar, adică cel care se obligă, nu are capacitate de a contracta și nu cel în favoarea căruia s-a constituit ipotecă, în speță SC M.T.R. SRL BUCUREȘTI,

SUCURSALA CÎMPIA TURZII.

Nici motivul privind nevalabilitatea obiectului (terenul din Dăneasa) al contractului de ipotecă nu poate fi reținut ca un caz de nulitate absolută deoarece la momentul ipotecării sale, imobilul din Dăneasa era proprietatea celui care a constituit ipoteca, acest drept de proprietate fiind intabulat în cartea funciară, conform extraselor de carte funciară nr. 1706 din 10 februarie 2005 și nr. 2068 din 17 februarie 2005 și încheierea de intabulare a ipotecii nr. 2068 din 17 februarie 2005. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamantul și intervenienții, în termenul legal. Reclamantul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat, în esență, că instanța de apel a dat o rezolvare greșită cererii de constatare a nulității absolute a contractului de ipotecă din perspectiva cerințelor art. 948 C. civ., societatea pârâtă neavând capacitatea de a încheia actul de dispoziție și a art. 1775 C. civ.

și art. 1770 C. civ., prin raportare la principiile retroactivității efectelor nulității actului juridic și resoluto jure dantis rezolvitur jus accipientis , ca urmare a desființării retroactive a titlului cumpărătorilor, care nu puteau constitui un drept de ipotecă decât asupra unui bun pe proprietatea acestora, iar titularul unui drept anulabil nu poate constitui o ipotecă decât afectată de aceeași caracteristică. Intervenienții au invocat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, într-o primă teză în privința primului motiv de recurs, că instanța de apel a încălcat prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele neavând capacitate juridică, iar față de înscrisurile depuse contractul s-a încheiat în nume propriu și nu în numele și pe seama persoanei juridice al cărei dezmembrământ exogen este.

Totodată, s-au încălcat și dispozițiile art. 948 pct. 1 C. civ. privind capacitatea de a contracta cât și prevederile art. 1769 C. civ. în contextul prevederilor art. 948 pct. 1 C. civ., neputându-se constitui un drept în favoarea cuiva care nu are vocație de a dobândi un asemenea drept. Este greșită și rezolvarea dată cauzei pentru constatarea nulității prin raportare la art. 948 pct. 3 C. civ. în contextul art. 1775 C. civ., în condițiile în care obiectul actului juridic nu întrunește condițiile legale și anume: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral, atât timp cât contractul principal de vânzare-cumpărare a fost desființat, cu efecte retroactive.

În privința celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., au arătat că instanța a motivat pe dispoziții legale străine de natura cauzei, respectiv pe art. 1790 C. civ., privind dreptul de urmărire deși obiectul litigiului nu vizează o contestație la executare silită. Într-o a doua teză, au susținut nelegalitatea hotărârii în cadrul acelorași motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., privind capătul de acțiune în constatarea stingerii ipotecii arătând că s-au încălcat dispozițiile art. 1800 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 C. civ. privind stingerea ipotecii, instanța făcând confuzie între pierderea dreptului de proprietate al constituitorului ca modalitate principală de stingere a ipotecii și stingerea obligației principale față de care este accesoriu contractul de ipotecă, ca modalitate accesorie de stingere a ipotecii.

În acest context, s-au încălcat și dispozițiile art. 1775 C. civ. care dispun că bunurile viitoare nu pot face obiectul ipotecii. În privința motivelor străine de natura cauzei, a reiterat susținerea făcută în cadrul primei teze a recursului arătând că trimiterea instanței la dispozițiile art. 1790 C. civ. nu au legătură cu obiectul litigiului. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor. Analizând recursurile, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul B.V. este nefondat, iar recursurile formulate de intervenienți sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În ceea ce privește recursul reclamantului se constată că instanța de apel nu a denaturat convenția, analizând criticile și pronunțându-se în legătură cu contractul de ipotecă încheiat între părți fără a schimba voința părților pentru a se putea reține astfel incidența motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. În privința celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., legat de lipsa capacității intimatei-pârâte de a contracta se constată, așa cum s-a și reținut, că aceasta a avut capacitatea de a încheia actul juridic în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, în condițiile art. 33 și art. 35 din Decretul nr. 31/1956 având organe de conducere, patrimoniu și un sediu, proprii. În ceea ce privește cauzele de nulitate ale ipotecii, cu raportare la principiile invocate așa cum bine s-a reținut, ipoteca nu este accesorie contractului de vânzare-cumpărare a imobilului care a fost desființat retroactiv, ci contractului de vânzare-cumpărare de oțel încheiat între intimata-pârâtă și debitorii ipotecari-intimații, pârâți D.I.

și D.E.L., contract rămas în ființă, astfel că nu se poate susține că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a principiilor retroactivității efectelor nulității actului juridic și resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. În aceste condiții, raportarea recurentului-reclamant la dispozițiile art. 1770 C. civ. este străină de natura cauzei, nefiind vorba de un drept sub condiție. În cazul dispozițiilor ce rezultă din art. 1775 C. civ., nici analizarea calității de proprietar asupra bunului a constituentului nu are relevanță juridică din punctul de vedere al cauzelor de valabilitate ale actului juridic, care trebuie să existe anterior sau concomitent cu încheierea actului, ci al unei cauze de stingere a ipotecii, aspect al hotărârii necriticat însă de recurentul-reclamant, astfel că, în limitele investirii, recursul reclamantului-reclamant va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., ca nefondat, neexistând cauze de nulitate a ipotecii. Privitor la recursul intervenienților, în primă teză, s-a susținut nevalabilitatea actului juridic și, pe cale de consecință, nelegalitatea hotărârii pentru aceleași motive astfel că, pentru aceleași considerente, deja expuse, motivele de recurs legate de cauzele de nulitate invocate nu pot fi primite și vor fi respinse. Motivele de recurs privind stingerea ipotecii însă, sunt întemeiate, iar hotărârea instanței de apel este nelegală. Prin sentința nr. 11 din 17 ianuarie 2006, a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 1143/COM/2005 rămasă irevocabilă a fost constatat nul absolut contractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurentul-reclamant B.V.

și intimații-pârâți D.I. și D.E.L., cu consecința pierderii de către aceștia a dreptului de proprietate asupra bunului care fusese ipotecat în favoarea intimatei-pârâte SC M.T.R. SRL București, sucursala Câmpia Turzii. Prin urmare, constituitorul ipotecii a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, dat în garanție, ceea ce echivalează cu o stingere a ipotecii constituită asupra acestuia pe cale principală și nu se confundă cu situația încetării obligației principale derivată în cauză din contractul de vânzare-cumpărare oțel față de care contractul de ipotecă este accesoriu, situație în care ar opera o stingere a ipotecii, pe cale accesorie. Rezultă, astfel, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1800 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc.

civ., motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind fondat. De asemenea se va reține ca fondat și motivul de recurs referitor la motivarea greșită a instanței de apel pe dispozițiile art. 1790 C. civ. acestea având legătură cu efectele ipotecii față de debitor și terți dar în condițiile în care nu ar fi operat stingerea ipotecii, această critică subscriindu-se tot motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fiind vorba de o aplicare greșită a legii. Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost admis recursul declarat de intervenienți și a fost modificată în parte decizia instanței de apel în sensul că a fost respins apelul declarat de pârâta SC M.I.H.

AC împotriva hotărârii instanței de fond, care este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, menținându-se restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.V., împotriva deciziei nr. 286 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat. Admite recursul declarat de intervenienții B.M., B.V. și SC B.V.P.G. SRL Craiova, împotriva aceleiași decizii pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC M.I.H. AG împotriva sentinței Tribunalului Olt nr. 325 din 29 iunie 2007, menținând dispozițiile deciziei cu privire la celelalte apeluri declarate în cauză. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.