ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7170/2008

Prin sentința civilă

nr. 318/F din 28 mai 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat să fie

despăgubit de Statul Român cu suma de 468.863 lei, daune materiale și morale

pentru nelegala restrângere a dreptului său de libertate.

Prin sentința

penală nr. 155 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud, B.A. a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 milioane lei amendă penală pentru

săvârșirea în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., a unor

infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994

republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., și respectiv participație improprie la

fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 290 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 C.

pen., fapte săvârșite în perioada martie-mai 2003.

Prin aceeași

hotărâre, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii

condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, a cărei executare fusese

suspendată condiționat pe termenul de 4 ani, pedeapsă aplicată pentru

săvârșirea unor infracțiuni silvice.

Conform art. 83

C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

urmând ca reclamantul să execute pedeapsa rezultantă de 15 milioane lei amendă,

alăturat cu pedeapsa de 2 ani închisoare.

Prin decizia

penală nr. l37/A/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus modificarea

sentinței sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor de fals, într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 27 lit. a),

art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., reducându-se cuantumul pedepsei aplicată

pentru evaziune fiscală la 10 milioane lei amendă, menținându-se celelalte

dispoziții.

Prin decizia

penală nr. 63/R/2005 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamant. În data de 2 august 2005 reclamantul a fost arestat în

executarea mandatului aferent sentinței penale nr. 155 din 22 aprilie 2004 a

Judecătoriei Năsăud.

În cursul executării

pedepsei, reclamantul a formulat o contestație la executare, întemeiată pe

dispozițiile art. 461 lit. b) C. proc. pen., contestație ce s-a admis prin

sentința penală nr. 673 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Bistrița, rămasă

definitivă prin neapelare, reclamantul fiind pus în libertate la 15 mai 2006.

În opinia

instanței, perioada detenției reclamantului de 9 luni și 13 zile, nu este

consecința unei erori judiciare, ce l-ar putea îndreptăți la acordarea de

despăgubiri.

Dispozițiile

art. 540 C. proc. pen., reglementează cazurile care dau drept la repararea

pagubei, însă, reclamantului nu-i poate fi acordată o satisfacție echitabilă

neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile reglementate de acest text.

Reclamantul a fost pus în libertate constatându-se că a intervenit o cauză de

micșorare a pedepsei, consecință a recursului în interesul legii, soluționat

prin decizia nr. XIV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În privința

reclamantului există o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,

cu executare, definitivă și irevocabilă, astfel încât, admiterea contestației

la executare și punerea în libertate are cu totul altă semnificație și

consecințe decât pretinsa eroare judiciară, fiind excluse ipotezele condamnării

pe nedrept, ori a nelegalei privări sau restrângeri a libertății.

De altfel, probele

administrate nu demonstrează cuantumul pretinsului prejudiciu material și moral

suferit, înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați nedovedind

cuantumul sumei pretinse cu acest titlu.

Indiferent de

modificarea în timp a conținutului dispozițiilor art. 504 C. proc. pen., scopul

urmărit constant de acest text de lege a fost și este de materializare a

principiului constituțional, potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.

Prin sentința penală

nr. 673 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Bistrița, definitiva, s-a statuat în

sensul că la data când reclamantul săvârșit infracțiunile pentru care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 155/2004 a Judecătoriei Năsăud, modificată

prin decizia penală nr. 137/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, cu pedeapsa

amenzii pentru infracțiuni comise în lunile martie-mai 2003, intervenise

reabilitarea de drept pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, suspendată

condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, întemeiat pe dispozițiile Legii

nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.

Reabilitarea

de drept avea ca efect imposibilitatea revocării suspendării condiționate a

executării pedepsei și obligativitatea pentru acesta de a executa doar pedeapsa

amenzii de 10.000.000 lei.

Nelegalitatea deținerii

reclamantului atrage incidența dispozițiilor art. 5 paragraful 5 din Convenție,

care reglementează dreptul la reparații a persoanelor victime ale unor arestări

ilegale.

Deși prima

instanță nu afirmă expres, din considerentele sentinței rezultă că s-a apreciat

caracterul inadmisibil al cererii, neîncadrându-se în dispozițiile exprese ale

art. 504 C. proc. pen.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că pentru a fi aplicabile prevederile art. 504 C.

proc. civ. trebuia să se stabilească printr-o ordonanță sau hotărâre

judecătorească că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, ceea

ce nu este menționat în cuprinsul sentinței penale nr. 673 din 4 mai 2006.

Decizia în

interesul legii nr. XIV din 21 noiembrie 2005 a intervenit ulterior sentinței

penale nr. 155 din 22 aprilie 2004, reclamantul fiind pus în libertate

deoarece, drept consecință a deciziei în interesul legii, s-a constatat că a

intervenit o cauză de micșorare a pedepsei.

Analizând decizia din

perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a

dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte reține cele ce succed:

- Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 45/1998 a statuat că dispozițiile art. 504

alin. (1) C. proc. civ. sunt constituționale numai în măsura în care nu

limitează, la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statul răspunde

patrimonial pentru prejudiciile cauzate

prin erori judiciare

săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție.

În sensul celor

mai sus arătate trebuie interpretate și dispozițiile art. 504 alin. (4) C.

proc. civ. în sensul că nu pot limita sfera persoanelor îndreptățite la

repararea pagubei doar la cele private de libertate după intervenția

prescripției, amnistiei sau dezincriminării faptei. Același drept trebuie

recunoscut și în cazul incidenței altor caute care înlătură răspunderea penală

sau consecințele condamnării, cum sunt grațierea sau reabilitarea.

Detenția unei

persoane prin efectul legii a fost reabilitată de drept și în consecință nu se

impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și incidența

dispozițiilor legale referitoare la recidivă, reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 5 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Scopul deciziei

în interesul legii a fost acela ca persoanelor aflate în situații identice să

li se aplice un tratament juridic identic.

În cauza de

față, datorită practicii neunitare în aplicarea dispozițiilor art. 120 alin. (2)

C. pen. cu privire la momentul în care se produc efectele grațierii

condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat,

reclamantului i s-a restrâns libertatea pe o perioadă de 9 luni și 13 zile.

Drept urmare,

cum scopul legii este acela de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât

prin condamnarea pe nedrept, cât și prin nelegala privare de libertate sau

restrângerea de libertate, în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5

din Convenție, prioritare și prevalente dreptului intern și în conformitate cu

care, potrivit art. 20 din Constituție, trebuie interpretate legile interne,

soluția pronunțată de instanța de apel este legală.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud împotriva deciziei nr. 436A din data de 23 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie

2008.