ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3501/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79

din 30 martie 2009, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a recunoscut

efectele hotărârii penale pronunțată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y al

Tribunalului Regional St. Polten din Republica Austria, a dispus transferarea

condamnatei B.L.M. într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei închisorii, a dedus durata măsurilor preventive și a dispus

emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Pentru a dispune în acest

sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 93358/2008

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești – Direcția Drept Internațional

și Tratate, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea

formulată de Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria prin care

solicită transferarea persoanei condamnate B.L.M. într-un penitenciar din

România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele de

judecată din statul solicitant.

Se susține că prin hotărârea

penală pronunțată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y, Tribunalul Regional St. Polten

a condamnat-o pe numita B.L.M. la o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni

închisoare, la pedeapsa amenzii de 11.405,274 Euro care se transformă în caz de

neachitare în pedeapsa închisorii de 1 an și 14 zile și la pedeapsa amenzii

reprezentând echivalentul valorii de 4.000.000 Euro cu transformarea în

pedeapsa închisorii de 4 luni în caz de neachitare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de contrabandă cu calificarea de profesionalitate și de comitere

în cadru organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit.

a) și b) din Legea penală financiară, încălcarea în mod intenționat a dreptului

statului cu privire la monopolul de tutun prevăzută de art. 44 alin. (1) lit.

a) din Legea penală financiară, evaziune fiscală cu calificarea de

profesionalitate, prevăzută de art. 33 alin. (1), art. 33 alin. (1) lit. a) din

Legea penală financiară. tăinuire fiscală cu calificarea de profesionalism

prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea penală

financiară.

În fapt, s-a reținut că

numita B.L.M., în perioada ianuarie 2004-octombrie 2004 a organizat, ca membru

a unui grup, transportul a 129.000.000 bucăți de țigarete marca Memphis Classic

din România în Austria și în alte țări membre ale Uniunii Europene eludând

plata taxelor vamale, a vândut o cantitate de 15.000.000 de bucăți de țigări

fără a deține autorizație prevăzută de regimul Monopolului de Tutun din 1996,

și-a încălcat obligațiile fiscal vamale prin diminuarea accizelor la o

cantitate de 70.000.000 bucăți de țigări importate nelegal în spațiul vamal

U.E., iar în luna decembrie 2003 a vândut 20.000 de bucăți de țigări provenite

din săvârșirea infracțiunii de contrabandă prin sustragere de la controlul

vamal și micșorare a taxelor de consum.

Analizând actele existente

la dosar, Curtea retine că cererea formulată este întemeiată urmând a fi admisă

ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Curtea reține că în cauză

sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 129

din Legea nr. 302/2004, modificată, cu privire la condițiile transferării.

Astfel persoana

transferabilă este cetățean român, având domiciliul în România, hotărârile

pronunțate fiind definitive la data de 6 martie 2008, fiind astfel îndeplinite dispozițiile

art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată și dispozițiile

art. 129 lit. c) din aceeași lege sunt îndeplinite în cauză, numita B.L.M.

începând executarea pedepsei la 27 martie 2007 fiind arestată fără întrerupere

de la acea dată, având mai mult de 6 luni de executat până la expirarea duratei

pedepsei.

Deși legea prevede că

transferul trebuie să fie consimțit de către persoana condamnată, Curtea reține

că persoana condamnată nu este de acord cu transferul său în vederea

continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă și în

lipsa consimțământului, va dispune transferarea având în vedere că prin decizia

din data de 14 aprilie 2008 a Direcției Federale de Poliție Wierner Neustadt i

s-a aplicat interdicția de ședere pe termen nelimitat pe teritoriul Austriei.

Condiția dublei incriminări

prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată, este

îndeplinită numai pentru o parte din faptele pentru care a fost condamnată

persoana transferabilă, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute

de art. 9 lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 13 C. pen., art. 273 raportat la art. 274

din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 7

din Legea nr. 39/2003 și art. 221 C. pen.

Întrucât persoana

transferabilă a fost condamnată pentru toate faptele printr-o singură sentință

penală, Curtea apreciază că este îndeplinită și condiția dublei incriminări.

Împotriva sentinței,

condamnata a declarat prezentul recurs.

La dosar, apărătorul ales al

condamnatei a depus motive scrise de recurs (filele 61-62), acestea fiind

expuse cu ocazia dezbaterilor, astfel cum se menționează în partea introductivă

a prezentei decizii.

În motivele scrise de recurs

(în esență, identice cu concluziile scrise depuse la prima instanță - filele

13-14), sentința este criticată pentru aceea că, în mod greșit, nu s-a avut în

vedere împrejurarea că numita B.L.M. nu și-a dat consimțământul pentru a fi

transferată într-un penitenciar din România.

Recursul va fi respins ca

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Conform documentației

transmisă de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, condamnata

„are deja o interdicție de ședere legală și executorie emisă de Direcția de

Poliție Federală Viena la data de 14 aprilie 2008, cu nr. 1-1013161/FrB/07”

(fila 11 și filele 83-90, dosar procuror), devenind astfel incident art. 3 alin.

(1) din Protocolul din 18/12/1997 la Convenția Europeană asupra transferării

persoanelor condamnate (M. Of. nr. 425 din 31august 1999), nefiind obligatoriu

consimțământul condamnatei B.L.M. pentru transferarea sa în România.

Față de cele menționate, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul condamnatei.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor

judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

condamnată B.L.M. împotriva sentinței penale nr. 79 din 30 martie 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurenta persoană condamnată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.