ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 116 din 5 martie 2007 a Tribunalului Galați a

fost condamnat inculpatul L.P.N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2

1

) lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat

în altă cauză.

S-a constatat că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost

obligat inculpatul la 1600 RON despăgubiri civile și 500 RON daune morale către

partea civilă C.N.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de

2 RON reprezentând contravaloarea cutiei de pocnitori, sumă cu care

partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte

civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 Ron

cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că inculpatul

locuiește în zona I.C. Frimu, iar

în seara zilei de 27

decembrie 2004, în jurul orelor 17,30, se afla în zona blocului S, loc în care

se afla și partea vătămată P.D., în vârstă de 14 ani, împreună cu martorii C.D.

(14 ani) și P.M.C. (15 ani).

Aflând de la martorii P.V. și P.M. că

partea

vătămată are asupra sa mai multe cutii cu pocnitori,

inculpatul s-a

deplasat în zona blocului S unde s-a apropiat de partea vătămată și i-a cerut

pocnitorile. Aceasta a refuzat, moment în care inculpatul i-a băgat mâna în

buzunar și i-a luat 2 cutii de pocnitori. Partea vătămată a ripostat și a cerut

inculpatului să-i fie restituite, însă acesta a ripostat că le va lua și pe

celelalte.

De teamă, partea vătămată a renunțat să

le mai ceară.

În zonă se afla și partea vătămată C.N. care, aflând de la partea

vătămată P.D. de cele întâmplate, a mers după inculpat pentru a-i solicita

pocnitorile. În

momentul în care i-a cerut

pocnitorile inculpatul I-a lovit cu pumnul în zona gurii. Părții vătămate a

început să-i curgă sânge din gură și

a simțit mobilitatea unor dinți din

față. Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnul în zona

feței și chiar a încercat să arunce cu o bucată de bordură, după care a fugit.

Din certificatul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată

a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu

corp dur și lovire cu corp contondent cu margine alungită; pentru vindecarea

leziunilor la nivelul buzelor, arcadei dentare maxilare partea stângă și

efectuarea lucrării protetice dentare fizionomice pentru cei doi dinți pierduți

a necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de

pericol social al faptei comise (infracțiune comisă cu violență), persoana

inculpatului (are antecedente penale-fiind

arestat

într-o altă cauză-nu a recunoscut fapta comisă), precum și

împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală (prin agresarea părții vătămate

C.N. a cauzat acesteia un prejudiciu estetic prin pierderea a doi dinți, leziune

a arcadei dentare maxilare).

S-a concluzionat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi

atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.P., susținând

că situația de fapt, condițiile în care a fost comisă fapta, conduita părții

vătămate majore C.N. pot constitui împrejurări care s-ar putea regăsi în

circumstanțe atenuante personale prevăzută de art. 74 alin.

(2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală nr. 71/ A din 17

octombrie 2007 a Curții de

Apel Galați, secția de minori

și familie,

a fost admis apelul inculpatului, s-a

desființată în parte sentința și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 7

ani închisoare.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a reținut

corect situația de fapt, în cad rărea juridică a

faptei și vinovăția

inculpatului, pe

baza analizei complete a materialului probator.

S-a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante judiciare, întrucât situația de fapt, modalitățile și

împrejurările săvârșirii faptei-așa cum rezultă din materialul probator-sunt

nefavorabile inculpatului. Cu referire la partea vătămată C.N., s-a reținut că,

fără a avea vreun comportament provocator la adresa inculpatului, a fost lovită

de către acesta cu pumnul în zona feței, încercând chiar să arunce

în ea cu o bucată de bord ură. Activitatea părții

vătămate nu a

constat decât în urmărirea inculpatului și solicitarea

adresată acestuia de a restitui cele două cutii de pocnitori, activitate ce nu

poate reprezenta o justificare a comportamentului infracțional manifestat de

inculpat.

S-au reținut, de asemenea, gradul de pericol social ridicat al

infracțiunii de tâlhărie pentru care inculpatul este judecat, urmarea produsă

și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul și integritatea

corporală a persoanei-în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit

pierderea a doi dinți, necesitând pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri

medicale, atitudinea și comportamentul inculpatului pe tot parcursul procesului

penal, în sensul că s-a sustras de la urmărirea penală, a negat comiterea

faptei, iar în final, în apel, a încercat să inducă reținerea unei alte

situații de fapt.

Având însă în vedere dispozițiile art. 52 C.

pen., valoarea modică a prejudiciului material cauzat părții vătămate P.D.,

gravitatea concretă a faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunea săvârșită, s-a considerat că îndreptarea și reeducarea

inculpatului se poate realiza în condiții optime și prin executarea unei

pedepse într-un cuantum echivalent cu minimul special, respectiv 7 ani

închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.P., invocând

cazul de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și solicitând reducerea pedepsei ca efect al reținerii de circumstanțe

atenuante judiciare.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

criticii formulate și

a cazului de casare invocat Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput de

instanțele de fond, respectiv apel, reținându-se săvârșirea cu vinovăție a

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, în seara

de 27 decembrie 2004, în loc public, prin amenințare, a sustras de la partea

vătămată P.D. două cutii cu pocnitori în valoare de 20.000 lei vechi, iar

pentru a păstra bunurile sustrase a lovit-o pe partea vătămată C.N., lovituri

care au produs la pierderea a doi dinți, cauzându-i leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 15-16 zile îngrijiri medicale.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, vinovăția

sa a fost stabilită prin coroborarea celorlalte mijloace de probă, respectiv

declarațiile părților vătămate, ale

martorilor

audiați în ca uză, certificatul medico-legal.

În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a

admiterii apelului declarat de către inculpat, acestuia i s-a redus pedeapsa la

un cuantum egal cu minimul special, respectiv 7 ani închisoare. În aceste

condiții, o nouă redozare a pedepsei, așa cum inculpatul a solicitat instanței

de recurs, presupune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe

atenuante judiciare, căci numai în prezența acestora pedeapsa poate fi coborâtă

sub minimul special.

În acest context, Curtea constată că în speță nu este incidență nici

una dintre circumstanțele atenuante enumerate în art. 74 alin. (1) C. pen. Este

de observat că inculpatul s-a sustras

urmăririi

penale, iar în declarațiile date în cauză a avut o atitudine

constant

nesinceră, nu a depus stăruință în acoperirea prejudiciului cauzat părții

vătămate; simpla împrejurare că nu era cunoscut cu antecedente penale la

momentul comiterii infracțiunii nu echivalează cu o bună conduită anterior

săvârșirii faptei, iar pe de altă parte el este cercetat în stare de arest în

altă cauză, ceea ce dovedește perseverență în încălcarea legii penale.

De asemenea, nu există nici o altă împrejurare care ar putea avea

caracter atenuant conform art. 74 alin. (2) C. pen., neputându-se

face abstracție de urmarea adiacentă a conduitei

inculpatului (care

în speță este chiar mai gravă decât cea principală), partea

vătămată C.N. suferind pierderea a doi

dinți, precum

și alte leziuni care au necesitat un număr important de

zile de îngrijiri medicale.

În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului este corect

individualizată, răspunzând scopului general înscris în art. 52 C. pen., astfel

încât recursul său este nefondat, urmează a fi respins, cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.N. împotriva

deciziei penale nr. 71/ A din 17

octombrie

2007 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Constată că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

ianuarie 2008.