ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 116 din 5 martie 2007 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul L.P.N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen. S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a constatat că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 1600 RON despăgubiri civile și 500 RON daune morale către partea civilă C.N. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2 RON reprezentând contravaloarea cutiei de pocnitori, sumă cu care partea vătămată P.D.

nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 Ron cheltuieli judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că inculpatul locuiește în zona I.C. Frimu, iar în seara zilei de 27 decembrie 2004, în jurul orelor 17,30, se afla în zona blocului S, loc în care se afla și partea vătămată P.D., în vârstă de 14 ani, împreună cu martorii C.D. (14 ani) și P.M.C. (15 ani). Aflând de la martorii P.V. și P.M. că partea vătămată are asupra sa mai multe cutii cu pocnitori, inculpatul s-a deplasat în zona blocului S unde s-a apropiat de partea vătămată și i-a cerut pocnitorile. Aceasta a refuzat, moment în care inculpatul i-a băgat mâna în buzunar și i-a luat 2 cutii de pocnitori.

Partea vătămată a ripostat și a cerut inculpatului să-i fie restituite, însă acesta a ripostat că le va lua și pe celelalte. De teamă, partea vătămată a renunțat să le mai ceară. În zonă se afla și partea vătămată C.N. care, aflând de la partea vătămată P.D. de cele întâmplate, a mers după inculpat pentru a-i solicita pocnitorile. În momentul în care i-a cerut pocnitorile inculpatul I-a lovit cu pumnul în zona gurii. Părții vătămate a început să-i curgă sânge din gură și a simțit mobilitatea unor dinți din față. Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnul în zona feței și chiar a încercat să arunce cu o bucată de bordură, după care a fugit.

Din certificatul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur și lovire cu corp contondent cu margine alungită; pentru vindecarea leziunilor la nivelul buzelor, arcadei dentare maxilare partea stângă și efectuarea lucrării protetice dentare fizionomice pentru cei doi dinți pierduți a necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (infracțiune comisă cu violență), persoana inculpatului (are antecedente penale-fiind arestat într-o altă cauză-nu a recunoscut fapta comisă), precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (prin agresarea părții vătămate C.N.

a cauzat acesteia un prejudiciu estetic prin pierderea a doi dinți, leziune a arcadei dentare maxilare). S-a concluzionat că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.P., susținând că situația de fapt, condițiile în care a fost comisă fapta, conduita părții vătămate majore C.N. pot constitui împrejurări care s-ar putea regăsi în circumstanțe atenuante personale prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei. Prin decizia penală nr. 71/ A din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost admis apelul inculpatului, s-a desființată în parte sentința și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani închisoare.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în cad rărea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator. S-a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, întrucât situația de fapt, modalitățile și împrejurările săvârșirii faptei-așa cum rezultă din materialul probator-sunt nefavorabile inculpatului. Cu referire la partea vătămată C.N., s-a reținut că, fără a avea vreun comportament provocator la adresa inculpatului, a fost lovită de către acesta cu pumnul în zona feței, încercând chiar să arunce în ea cu o bucată de bord ură. Activitatea părții vătămate nu a constat decât în urmărirea inculpatului și solicitarea adresată acestuia de a restitui cele două cutii de pocnitori, activitate ce nu poate reprezenta o justificare a comportamentului infracțional manifestat de inculpat.

S-au reținut, de asemenea, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de tâlhărie pentru care inculpatul este judecat, urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul și integritatea corporală a persoanei-în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit pierderea a doi dinți, necesitând pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, atitudinea și comportamentul inculpatului pe tot parcursul procesului penal, în sensul că s-a sustras de la urmărirea penală, a negat comiterea faptei, iar în final, în apel, a încercat să inducă reținerea unei alte situații de fapt.

Având însă în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., valoarea modică a prejudiciului material cauzat părții vătămate P.D., gravitatea concretă a faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza în condiții optime și prin executarea unei pedepse într-un cuantum echivalent cu minimul special, respectiv 7 ani închisoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.P., invocând cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput de instanțele de fond, respectiv apel, reținându-se săvârșirea cu vinovăție a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, în seara de 27 decembrie 2004, în loc public, prin amenințare, a sustras de la partea vătămată P.D. două cutii cu pocnitori în valoare de 20.000 lei vechi, iar pentru a păstra bunurile sustrase a lovit-o pe partea vătămată C.N., lovituri care au produs la pierderea a doi dinți, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16 zile îngrijiri medicale. Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, vinovăția sa a fost stabilită prin coroborarea celorlalte mijloace de probă, respectiv declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în ca uză, certificatul medico-legal.

În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a admiterii apelului declarat de către inculpat, acestuia i s-a redus pedeapsa la un cuantum egal cu minimul special, respectiv 7 ani închisoare. În aceste condiții, o nouă redozare a pedepsei, așa cum inculpatul a solicitat instanței de recurs, presupune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante judiciare, căci numai în prezența acestora pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special. În acest context, Curtea constată că în speță nu este incidență nici una dintre circumstanțele atenuante enumerate în art. 74 alin. (1) C. pen.

Este de observat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar în declarațiile date în cauză a avut o atitudine constant nesinceră, nu a depus stăruință în acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate; simpla împrejurare că nu era cunoscut cu antecedente penale la momentul comiterii infracțiunii nu echivalează cu o bună conduită anterior săvârșirii faptei, iar pe de altă parte el este cercetat în stare de arest în altă cauză, ceea ce dovedește perseverență în încălcarea legii penale. De asemenea, nu există nici o altă împrejurare care ar putea avea caracter atenuant conform art. 74 alin. (2) C. pen., neputându-se face abstracție de urmarea adiacentă a conduitei inculpatului (care în speță este chiar mai gravă decât cea principală), partea vătămată C.N.

suferind pierderea a doi dinți, precum și alte leziuni care au necesitat un număr important de zile de îngrijiri medicale. În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, răspunzând scopului general înscris în art. 52 C. pen., astfel încât recursul său este nefondat, urmează a fi respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.N. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.