ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC A. SA Frumușica a chemat în judecată pârâtul M.A.D.R., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 93.990,03 lei, cuantum majorat ulterior la suma de 162.813,69 lei conform raportului de expertiză, cu titlu de daune interese delictuale, rezultate din refuzul pârâtului de a executa obligațiile ce-i revin în baza Legii nr. 381/2002, a Normelor metodologice de aplicare a acesteia și a celor stabilite prin sentința nr. 65 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19 din 4 februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i plătească acesteia suma de 162.813,69 lei, reprezentând daune - interese.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța a respins ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M.A.D.R., considerând că dreptul la acțiune s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței nr. 65 din 22 martie 2006 Curții de Apel Suceava. În soluționarea acestei excepții, instanța a pornit de la principiul general, potrivit căruia prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, apreciind că prescripția a fost întreruptă prin introducerea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată a pârâtului, întrerupere care are drept efect ștergerea prescripției începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ. Astfel, instanța de fond a avut în vedere existența faptei ilicite, dovedită și prin obligarea pârâtului, prin sentința nr. 7 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Suceava la plata unei amenzi de 20 % pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a sentinței nr. 65 din 22 martie 2006 a aceleiași instanțe. De asemenea, instanța fondului a mai reținut că existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară, care a fost efectuată în cauză.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., solicitând în principal admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat fără să verifice procedura de comunicare a actelor de procedură cu ministerul, conform art. 89 și următoarele C. proc. civ., astfel încât partea chemată în judecată ca pârât să își poate face apărările. Susține recurenta că instanța de fond nu a comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză, motiv pentru care i s-a produs o vătămare prin împiedicarea părții de a-și pregăti apărarea și de a formula eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză ceea ce constituie o încălcarea a principiului contradictorialității.

Pe fondul cauzei recurenta arată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 – art. 999 C. civ. Prin întâmpinare, SC A. SA Frumușica a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit dovezilor de la dosar procedura de citare cu pârâtul - recurent pentru termenul de judecată din 5 noiembrie 2007 se află atașată la dosar, fiind probabil expediată prin fax, astfel că nu se poate invoca recunoașterea de către pârât a conținutului cererii de chemare în judecată și termenul fixat de instanță.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost înaintat Curții de Apel Suceava pe baza de borderou la 25 ianuarie 2008, putând fi consultat la grefa acestei instanțe până la termenul din 4 februarie 2008. Pe fondul cauzei apreciază intimata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., iar existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită fiind dovedită de expertiza judiciară efectuată în cauză. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor expuse și a apărărilor formulate prin întâmpinare precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Reclamanta SC A. SA Frumușica a formulat acțiune în daune împotriva pârâtului M.A.D.R., în temeiul art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cauză la cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară pentru determinarea prejudiciului material înregistrat ca urmare a neacordării în termen legal al despăgubirilor pentru calamitatea naturală din anul 2004, care a afectat culturile de floarea soarelui, soia și porumb. Pentru termenul de judecată din 4 februarie 2008 când instanța a rămas în pronunțare, raportul de expertiză s-a depus la dosar în mai multe exemplare fără a fi comunicat și pârâtei - recurente. Prima instanță și-a fundamentat soluția în privința pretențiilor reclamantei conform art. 998 – art. 999 C. civ. pe raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este adevărat că potrivit art. 25 din Legea contenciosului administrativ, sancțiunea și despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (2) din lege se acordă reclamantului, printr-o hotărâre care să ia de urgență, cu citarea părților însă procedura de urgență sau cu celeritate a cauzelor nu poate fi făcută cu încălcarea dreptului la apărare al părților. În condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cerința vătămării produse recurentei - pârâte e dovedită prin faptul că nu a putut face obiecțiuni la raportul de expertiză, fiind obligată la plata unor daune interese în sumă de 162.813,69 lei, astfel cum au fost calculate de expert, și concluziile căruia partea reclamantei și-a majorat la același termen din 4 februarie 2008, pretențiile deduse judecății.

În cauză se constată astfel că au fost încălcate principiile contradictorialității și a dreptului la apărare motiv pentru care constatând în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că nu s-a comunicat raportul de expertiză contabilă pârâtei - recurente, în baza prevederilor art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost admis, casată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe. Asupra motivelor ce vizează fondul cauzei, pe baza probelor administrate, instanța de recurs nu se poate pronunța, având în vedere soluția de casare cu trimitere, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 19 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.