ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta SC A. SA Frumușica a chemat în judecată pârâtul M.A.D.R.,

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 93.990,03 lei, cuantum majorat ulterior

la suma de 162.813,69 lei conform raportului de expertiză, cu titlu de daune

interese delictuale, rezultate din refuzul pârâtului de a executa obligațiile ce-i

revin în baza Legii nr. 381/2002, a Normelor metodologice de aplicare a acesteia

și a celor stabilite prin sentința nr. 65 din 22 martie 2006 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19 din 4

februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i

plătească acesteia suma de 162.813,69 lei, reprezentând daune - interese.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța a respins ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la

acțiune, invocată de pârâtul M.A.D.R., considerând că dreptul la acțiune s-a

născut la data rămânerii definitive a sentinței nr. 65 din 22 martie 2006

Curții de Apel Suceava.

În soluționarea acestei

excepții, instanța a pornit de la principiul general, potrivit căruia

prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită

începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască,

atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, apreciind că prescripția a fost întreruptă

prin introducerea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată a

pârâtului, întrerupere care are drept efect ștergerea prescripției începută

înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

Pe fondul cauzei, Curtea de

Apel Suceava a constatat că sunt întrunite cumulativ toate condițiile

răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ.

Astfel, instanța de fond a

avut în vedere existența faptei ilicite, dovedită și prin obligarea pârâtului,

prin sentința nr. 7 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Suceava la plata unei

amenzi de 20 % pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a

sentinței nr. 65 din 22 martie 2006 a aceleiași instanțe.

De asemenea, instanța fondului

a mai reținut că existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acesta

și fapta ilicită rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară, care a fost

efectuată în cauză.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâtul M.A.D.R.,

solicitând în principal admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare

cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat fără să verifice procedura de comunicare

a actelor de procedură cu ministerul, conform art. 89 și următoarele C. proc.

civ., astfel încât partea chemată în judecată ca pârât să își poate face apărările.

Susține recurenta că

instanța de fond nu a comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză, motiv pentru

care i s-a produs o vătămare prin împiedicarea părții de a-și pregăti apărarea și

de a formula eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză ceea ce constituie o

încălcarea a principiului contradictorialității.

Pe fondul cauzei recurenta

arată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale

conform art. 998 – art. 999 C. civ.

Prin întâmpinare, SC A. SA

Frumușica a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit dovezilor

de la dosar procedura de citare cu pârâtul - recurent pentru termenul de judecată

din 5 noiembrie 2007 se află atașată la dosar, fiind probabil expediată prin

fax, astfel că nu se poate invoca recunoașterea de către pârât a conținutului

cererii de chemare în judecată și termenul fixat de instanță.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză a fost înaintat Curții de Apel Suceava pe baza de borderou la

25 ianuarie 2008, putând fi consultat la grefa acestei instanțe până la

termenul din 4 februarie 2008.

Pe fondul cauzei apreciază

intimata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C.

civ., iar existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acesta

și fapta ilicită fiind dovedită de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma  criticilor expuse și a apărărilor formulate prin întâmpinare

precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

Reclamanta SC A. SA

Frumușica a formulat acțiune în daune împotriva pârâtului M.A.D.R., în temeiul art.

24 alin. (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cauză la cererea reclamantului

s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară pentru determinarea

prejudiciului material înregistrat ca urmare a neacordării în termen legal al

despăgubirilor pentru calamitatea naturală din anul 2004, care a afectat

culturile de floarea soarelui, soia și porumb.

Pentru termenul de judecată

din 4 februarie 2008 când instanța a rămas în pronunțare, raportul de expertiză

s-a depus la dosar în mai multe exemplare fără a fi comunicat și pârâtei - recurente.

Prima instanță și-a fundamentat

soluția în privința pretențiilor reclamantei conform art. 998 – art. 999 C. civ.

pe raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este adevărat că potrivit art.

25 din Legea contenciosului administrativ, sancțiunea și despăgubirile prevăzute

de art. 24 alin. (2) din lege se acordă reclamantului, printr-o hotărâre care

să ia de urgență, cu citarea părților însă procedura de urgență sau cu

celeritate a cauzelor nu poate fi făcută cu încălcarea dreptului la apărare al

părților.

În condițiile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. cerința vătămării produse recurentei - pârâte e dovedită prin

faptul că nu a putut face obiecțiuni la raportul de expertiză, fiind obligată la

plata unor daune interese în sumă de 162.813,69 lei, astfel cum au fost calculate

de expert, și concluziile căruia partea reclamantei și-a majorat la același

termen din 4 februarie 2008, pretențiile deduse judecății.

În cauză se constată astfel

că au fost încălcate principiile contradictorialității și a dreptului la apărare

motiv pentru care constatând în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., că nu s-a comunicat raportul de expertiză contabilă pârâtei -

recurente, în baza prevederilor art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct.

5 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost admis, casată hotărârea și

trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Asupra motivelor ce vizează

fondul cauzei, pe baza probelor administrate, instanța de recurs nu se poate

pronunța, având în vedere soluția de casare cu trimitere, urmând a fi avute în

vedere cu ocazia rejudecării de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței nr. 19 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.