ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

adresată Consiliului Superior al Magistraturii, B.O. a solicitat recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în

funcția de

procuror

la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța, prin Ordinul nr. 186 din 8 iunie

2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată.

Petenta a menționat faptul că, începând cu data de 15 martie 2006 până la 11 iunie 2006, a funcționat ca procuror la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor

din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T

este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de

gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

petentului de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut în esență faptul că, în situația în care s-ar considera

că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta

structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar

eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție, prin concurs.

De asemenea, Plenul CSM a reținut faptul că legiuitorul a prevăzut, în

mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T,

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că acești procurori sunt

salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și

Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva

acestei hotărâri petenta B.O., în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 7 din

Legea nr. 317/2000 republicată, a declarat recurs.

În motivele de

recurs, recurenta B.O. arată că intimatul a avizat favorabil numirea sa în

funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.; numirea s-a făcut pe perioadă

nedeterminată și reprezintă promovarea realizată în urma admiterii în baza unui

interviu, ca formă de examinare specială prevăzută de lege, în această

structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deci, legea nu

precizează că procurorul ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul

profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție unde funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură cu

personalitate juridică specializată, organizată în structură centrală și

structură teritorială.

În fine, recurenta

mai arată că a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau în

competența acestei structuri, a beneficiat de fapt și de drept de statutul și

remunerația acordată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare,

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicită respingerea recursului

ca neîntemeiat, susținând că prin respingerea cererii recurentei, Plenul a

interpretat corect și a făcut distincția cuvenită între noțiunile de „numire”

și „promovare”, legea prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două

instituții.

Astfel, chiar dacă

D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca o structură specializată, are personalitate juridică

proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare care sunt stabilite

prin lege specială.

În ceea ce privește

promovarea procurorilor, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată,

aceasta se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante la parchete (inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție). În art. 44 alin. (1) lit. c) din același act normativ se

prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru

promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (condiție diferită de cea de 6 ani vechime necesară numirii la D.I.I.C.O.T.).

Potrivit art. 26

din Legea nr. 508/2004 dispozițiile Legilor nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004,

republicate, se aplică în mod corespunzător și direcției sus menționate.

De asemenea,

intimatul mai arată că potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004,

republicată, la încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate,

procurorii revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Faptul că

procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

În fine, se mai

susține că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa

la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în

competența acestei direcții și de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege

pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Problema de drept

vizează acordarea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție procurorului T.D.R. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este

necontestat faptul că recurenta a funcționat

ca procuror la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația

acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în

prezent D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică

dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

De asemenea,

numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004

(privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public

a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun

în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere,

reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor.

Este evident faptul că nu se poate

face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit

procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere faptul că recurenta nu a

solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin hotărârea

recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și

cele ale instituției numirii acestora.

Or, în cauză recurenta a fost numită

în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel

că, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Mai mult, intimatul nu a

efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentei și o

constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat,

încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului.

A admite teza intimatului ar însemna

a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

Așa fiind, în temeiul art. 29 din Legea

nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum și cu

art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula

hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în partea referitoare

la recurentă și a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.O.,

împotriva hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează parțial hotărârea atacată, în

ceea ce o privește pe recurentă.

Obligă intimatul să recunoască recurentei

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.