ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4143/2009

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1900/227/2008 la

data de 10 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantul M.G.G. a

chemat în judecată pe pârâții D.D. și Z.C.B., solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună următoarele:

-

să se

constate că titlul său de proprietate asupra suprafeței de 3250 mp. teren

situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preutești, constând în

contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2489/1997, este mai bine

caracterizat decât titlurile de proprietate nr. 2251/2003 și 2200/2003, emise

în favoarea pârâților;

-

obligarea

pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de

câte 250 mp. pe care aceștia le ocupă din terenul proprietatea sa situat în

intravilanul satului Arghira, comuna Preutești și învecinat cu moștenitorul P.P.,

drum județean, Ș.M., drumuri;

-

obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că terenul ce a aparținut autorului său a fost preluat în mod

abuziv de către fosta C.A.P., fără înscriere în cooperativă, iar apoi a fost

trecut fără nici un titlu în proprietatea statului și în administrarea fostului

Consiliu Popular Preutești, care, prin deciziile nr. 24/1978 și 52/1978, a atribuit

pârâților câte 250 mp. teren în vederea edificării unor construcții.

În cuprinsul acțiunii,

reclamantul invocă, în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, excepția de

nelegalitate a deciziilor anterior individualizate. Sub acest aspect,

recurentul apreciază că cele două decizii au fost emise cu încălcarea

dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, dat fiind faptul că, în

lipsa unui titlu valabil de preluare, terenul în discuție nu aparținea statului

și nu putea fi atribuit pârâților, cu atât mai mult cu cât aceștia nu aveau

calitatea de persoane îndreptățite, iar dispozițiile Legii nr. 4/1973 nu le

erau aplicabile.

În concepția reclamantului,

dată fiind nelegalitatea deciziilor de atribuire în folosință a suprafețelor de

câte 250 mp. în favoarea pârâților, titlurile de proprietate emise pentru

suprafețele aflate în litigiu sunt și ele nelegale, neputând fi preferate

actului de vânzare – cumpărare prin care el face dovada dobândirii terenului de

la adevăratul proprietar.

Prin întâmpinarea depusă la

02 octombrie 2008, pârâții D.D. și Z.C.B. au solicitat respingerea acțiunii.

Prin încheierea dată la 12

noiembrie 2008, Judecătoria Fălticeni a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., trimițând dosarul la Tribunalul Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Judecătoria Fălticeni a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și faptul că, în speță, a fost contestată legalitatea

unor acte administrative emise de către o autoritate publică, respectiv, Deciziile

nr. 24/1978 și 52/1978 emise de fostul Consiliu Popular Preutești.

Tribunalul Suceava, secția civilă

a dispus prin încheierea din 15 ianuarie 2009 trimiterea cauzei spre competentă

soluționare secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal, a

Tribunalului Suceava, dosarul fiind trimis din eroare secției civile.

Prin sentința civilă nr. 393

din 05 martie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a arătat că, la termenul de judecată din 12 februarie

2009, apărătorul ales al reclamantului a invocat excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Suceava, solicitând declinarea competenței în

favoarea Tribunalului București.

În concepția tribunalului

sesizat cu soluționarea excepției de nelegalitate, art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 instituie caracterul alternativ al competenței teritoriale în materia

contenciosului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a opta între

instanța de la domiciliul său și instanța de la domiciliul pârâtului.

Pe de altă parte,

judecătorul a avut în vedere împrejurarea că, la 12 noiembrie 2008, când a

invocat excepția de nelegalitate, reclamantul a precizat că solicită sesizarea Tribunalului

București, ca instanță de la domiciliul său.

În optica aceluiași

tribunal, alegerea reclamantului nu poate face obiectul cenzurii instanței,

astfel că este stabilită irevocabil competența teritorială.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 13404/3/2009 la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ

și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1581

din 23 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării conflictului negativ.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 4 alin. (1) și art. 10 alin.

(3) teza I din Legea nr. 554/2004.

În concepția judecătorului,

numai în situația în care reclamantul promovează o acțiune în contencios

administrativ, acesta are posibilitatea să aleagă între instanța domiciliului

său și cea de la domiciliul pârâtului, nu și în prezenta cauză, deoarece

reclamantul a promovat o acțiune în revendicare, competența absolută

aparținând, în condițiile art. 13 C. proc. civ., instanței de la locul situării

imobilului, Judecătoria Fălticeni.

În aceste condiții,

judecătorul a apreciat că instanța competentă să soluționeze excepția de

nelegalitate(invocată în cadrul litigiului preexistent – acțiunea în

revendicare) este instanța de contencios administrativ din circumscripția

instanței competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată

excepția de nelegalitate, iar reclamantul nu are posibilitatea de alegere dată

de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și

Justiție este sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență( în

sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ.

În speța de față, este vorba

de stabilirea competenței de soluționare a unei excepții de nelegalitate a două

acte administrative unilaterale cu caracter individual( a se vedea actele în

discuție aflate la filele 27-28 din dosarul Judecătoriei Fălticeni). De remarcat

faptul că cele două acte sunt două decizii emise de fostul Consiliu Popular al

comunei Preutești, prin care s-au atribuit suprafețe de teren proprietate de

stat unor persoane fizice, cu drept de folosință pe durata construcției, cu

plata unor taxe anuale pentru construirea unei locuințe proprietate personală.

Așa cum s-a reținut

anterior, excepția de nelegalitate a celor două acte administrative a fost

invocată în cadrul unui litigiu preexistent, având ca obiect revendicarea unui

imobil. Pentru o asemene acțiune, este incident art. 13 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța

în circumscripția căreia se află imobilele. Așadar, acest text normativ impune

un caz de competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga: în

speța de față, acțiunea în revendicare este de competența Judecătoriei

Fălticeni, ca instanță de la locul situării imobilului.

Potrivit art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; suspendarea

cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să

o soluționeze.

Pe de altă parte, mai sunt

relevante pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, potrivit

cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de

la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la

domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Așadar, prin coroborarea

acestui ultim text normativ cu prevederile art. 10 alin. (1) din legea în

discuție, numai în cazul în care reclamantul formulează în contencios

administrativ o acțiune în anularea unui act administrativ și repararea

prejudiciului, acesta are posibilitatea legală de alegere între instanța

domiciliului său și cea de la domiciliul pârâtului.

În concluzie, în cauza de

față, nu se pot aplica prevederile art. 10 alin. (3), teza I din Legea

contenciosului administrativ, astfel că reclamantul – care a invocat excepția

de nelegalitate a unor acte administrative în cadrul litigiului civil având ca

obiect revendicarea unui imobil – nu se poate prevala de această dispoziție

normativă.

Prin urmare, față de prev. art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării prezentei excepții

de nelegalitate aparține instanței de contencios administrativ din

circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a

fost invocată.

Față de cele arătate

anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța competentă

în soluționarea excepției de nelegalitate a celor două acte administrative

emise de o autoritate publică locală este Tribunalul Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială este Judecătoria

Fălticeni, instanța competentă să soluționeze acțiunea în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe M.G.G. și pe D.D., Z.B., respectiv Consiliul

Local al Comunei Preutești în favoarea Tribunalului Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2009.