ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4143/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1900/227/2008 la data de 10 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantul M.G.G. a chemat în judecată pe pârâții D.D. și Z.C.B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: - să se constate că titlul său de proprietate asupra suprafeței de 3250 mp. teren situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preutești, constând în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2489/1997, este mai bine caracterizat decât titlurile de proprietate nr. 2251/2003 și 2200/2003, emise în favoarea pârâților; - obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de câte 250 mp.

pe care aceștia le ocupă din terenul proprietatea sa situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preutești și învecinat cu moștenitorul P.P., drum județean, Ș.M., drumuri; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că terenul ce a aparținut autorului său a fost preluat în mod abuziv de către fosta C.A.P., fără înscriere în cooperativă, iar apoi a fost trecut fără nici un titlu în proprietatea statului și în administrarea fostului Consiliu Popular Preutești, care, prin deciziile nr. 24/1978 și 52/1978, a atribuit pârâților câte 250 mp. teren în vederea edificării unor construcții. În cuprinsul acțiunii, reclamantul invocă, în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, excepția de nelegalitate a deciziilor anterior individualizate.

Sub acest aspect, recurentul apreciază că cele două decizii au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, dat fiind faptul că, în lipsa unui titlu valabil de preluare, terenul în discuție nu aparținea statului și nu putea fi atribuit pârâților, cu atât mai mult cu cât aceștia nu aveau calitatea de persoane îndreptățite, iar dispozițiile Legii nr. 4/1973 nu le erau aplicabile. În concepția reclamantului, dată fiind nelegalitatea deciziilor de atribuire în folosință a suprafețelor de câte 250 mp. în favoarea pârâților, titlurile de proprietate emise pentru suprafețele aflate în litigiu sunt și ele nelegale, neputând fi preferate actului de vânzare – cumpărare prin care el face dovada dobândirii terenului de la adevăratul proprietar.

Prin întâmpinarea depusă la 02 octombrie 2008, pârâții D.D. și Z.C.B. au solicitat respingerea acțiunii. Prin încheierea dată la 12 noiembrie 2008, Judecătoria Fălticeni a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., trimițând dosarul la Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Judecătoria Fălticeni a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că, în speță, a fost contestată legalitatea unor acte administrative emise de către o autoritate publică, respectiv, Deciziile nr. 24/1978 și 52/1978 emise de fostul Consiliu Popular Preutești.

Tribunalul Suceava, secția civilă a dispus prin încheierea din 15 ianuarie 2009 trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Suceava, dosarul fiind trimis din eroare secției civile. Prin sentința civilă nr. 393 din 05 martie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a arătat că, la termenul de judecată din 12 februarie 2009, apărătorul ales al reclamantului a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.

În concepția tribunalului sesizat cu soluționarea excepției de nelegalitate, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie caracterul alternativ al competenței teritoriale în materia contenciosului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a opta între instanța de la domiciliul său și instanța de la domiciliul pârâtului. Pe de altă parte, judecătorul a avut în vedere împrejurarea că, la 12 noiembrie 2008, când a invocat excepția de nelegalitate, reclamantul a precizat că solicită sesizarea Tribunalului București, ca instanță de la domiciliul său. În optica aceluiași tribunal, alegerea reclamantului nu poate face obiectul cenzurii instanței, astfel că este stabilită irevocabil competența teritorială.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 13404/3/2009 la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 1581 din 23 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ. Pentru a pronunța o asemenea soluție, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 4 alin. (1) și art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

În concepția judecătorului, numai în situația în care reclamantul promovează o acțiune în contencios administrativ, acesta are posibilitatea să aleagă între instanța domiciliului său și cea de la domiciliul pârâtului, nu și în prezenta cauză, deoarece reclamantul a promovat o acțiune în revendicare, competența absolută aparținând, în condițiile art. 13 C. proc. civ., instanței de la locul situării imobilului, Judecătoria Fălticeni. În aceste condiții, judecătorul a apreciat că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate(invocată în cadrul litigiului preexistent – acțiunea în revendicare) este instanța de contencios administrativ din circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, iar reclamantul nu are posibilitatea de alegere dată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție este sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență( în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. În speța de față, este vorba de stabilirea competenței de soluționare a unei excepții de nelegalitate a două acte administrative unilaterale cu caracter individual( a se vedea actele în discuție aflate la filele 27-28 din dosarul Judecătoriei Fălticeni). De remarcat faptul că cele două acte sunt două decizii emise de fostul Consiliu Popular al comunei Preutești, prin care s-au atribuit suprafețe de teren proprietate de stat unor persoane fizice, cu drept de folosință pe durata construcției, cu plata unor taxe anuale pentru construirea unei locuințe proprietate personală.

Așa cum s-a reținut anterior, excepția de nelegalitate a celor două acte administrative a fost invocată în cadrul unui litigiu preexistent, având ca obiect revendicarea unui imobil. Pentru o asemene acțiune, este incident art. 13 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. Așadar, acest text normativ impune un caz de competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga: în speța de față, acțiunea în revendicare este de competența Judecătoriei Fălticeni, ca instanță de la locul situării imobilului.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

Pe de altă parte, mai sunt relevante pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Așadar, prin coroborarea acestui ultim text normativ cu prevederile art. 10 alin. (1) din legea în discuție, numai în cazul în care reclamantul formulează în contencios administrativ o acțiune în anularea unui act administrativ și repararea prejudiciului, acesta are posibilitatea legală de alegere între instanța domiciliului său și cea de la domiciliul pârâtului.

În concluzie, în cauza de față, nu se pot aplica prevederile art. 10 alin. (3), teza I din Legea contenciosului administrativ, astfel că reclamantul – care a invocat excepția de nelegalitate a unor acte administrative în cadrul litigiului civil având ca obiect revendicarea unui imobil – nu se poate prevala de această dispoziție normativă. Prin urmare, față de prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării prezentei excepții de nelegalitate aparține instanței de contencios administrativ din circumscripția instanței competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța competentă în soluționarea excepției de nelegalitate a celor două acte administrative emise de o autoritate publică locală este Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială este Judecătoria Fălticeni, instanța competentă să soluționeze acțiunea în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.G.G. și pe D.D., Z.B., respectiv Consiliul Local al Comunei Preutești în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.