ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1893/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166/D/2007 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. S-a constatat că, în cauză, nu există constituire de parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 6000 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că la 27 ianuarie 2000, martorul G.C. a găsit la o ghenă de gunoi, în apropierea blocului X, de pe str. Ceferiștilor, o pungă de plastic, în care se afla cadavrul unui nou-născut de sex feminin și care prezenta la nivelul gâtului un ciorap legat cu nod obișnuit. În urma investigațiilor desfășurate pentru depistarea persoanei care a dat naștere copilului nou-născut, s-a stabilit că autoarea este inculpata M.C., care la data de 05 februarie 2000 a fost internată la Spitalul Clinic de Obstetrică-ginecologie Cuza-Vodă, din Iași, cu diagnosticul „lehuzie propriu-zisă”. Din raportul medico-legal de autopsie efectuat de I.M.L. Mina Minovici, Laboratorul Exterior Iași, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice consecutive suprimării gâtului cu un obiect moale, anume, un ciorap înnodat.

Se mai precizează că nou-născutul era de sex feminin și că după naștere, a respirat. Potrivit Raportului I.M.F. Craiova, Laboratorul de identificare genetică prin tipizare A.D.N., aprobat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici București, amprenta A.D.N. a petei de sânge, recoltată de pe punga de plastic în care a fost găsit produsul de concepție, provine de la un subiect ai cărui părinți biologici sunt inculpata M.C. și M.C., probabilitatea ca aceștia să fie mamă biologică și tată biologic al nou-născutului ucis, de la care provine pata de sânge, fiind de 99,998 %. Prin decizia penală nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău s-a admis apelul declarat de inculpata M.C.

împotriva sentinței penale nr. 166 din 30 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău pe care a desființat-o sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a pedepsei accesorii. Rejudecând cauza, a redus pedeapsa la 4 ani închisoare. A dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Conform art. 86 2 C. pen., a stabilit termenul de încercare de 6 ani. A aplicat dispozițiile art. 86 3 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și alin. (2) și art. 86 4 C. pen. A înlăturat pedeapsa accesorie. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței aplicate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea cheltuielilor judiciare în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpata M.C., considerând-o netemeinică și nelegală.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru că, instanța de apel, în mod greșit, a redus pedeapsa, la 4 ani închisoare având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., pentru care a fost condamnată inculpata este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 76 (2) pentru infracțiunea de omor, dacă se rețin și circumstanțele atenuante, pedeapsa închisorii putea fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, respectiv, nu mai jos de 5 ani, ceea ce înseamnă că, pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei M.C. este nelegală.

De asemenea, în aceste condiții este nelegală și modalitatea de executare prevăzută de art. 86 1 C. pen. Pentru motivele invocate, Parchetul a solicitat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea deciziei penale criticate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală. Inculpata M.C., atacând decizia cu recurs, a invocat, cazurile prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen., cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

Examinând cele două recursuri, Curtea le consideră întemeiate, în principal, datorită deficiențelor de motivare a deciziei instanței de apel, încât, va aprecia necesară, rejudecarea apelului declarat de inculpată, împotriva sentinței penale nr. 166/ D din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău, ocazie cu care examinându-se cauza, sub toate aspectele criticate, inclusiv, cele formulate în recurs, se va aprecia asupra comiterii ori nu a faptei de către recurentă, a vinovăției acesteia ca și asupra eventualei pedepse.

Se va avea în vedere, în primul rând, temeinicia criticii formulate de recurentă, primul motiv de recurs, prin care consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru recurenta inculpată ca și pentru corecta soluționare a cauzei, atât cu ocazia judecării formulării cererii de probatorii, cât și cu ocazia judecării fondului, aceste solicitări putând influența hotărâtor soluția instanței, dacă ar fi fost avute în vedere, în momentul pronunțării. Or, decizia Curții de Apel Bacău, nu conține motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului declarat de inculpată, care tindea fie la trimiterea cauzei la parchet, fie la achitare, și nu la redozarea pedepsei, pe care a făcut-o, în mod greșit, instanța.

Astfel, din actele dosarului rezultă că, încă de la primul termen de judecată din fața Tribunalului Iași, inculpata, prin apărătorul său, a susținut necesitatea trimiterii cauzei la parchet întrucât, în mod nelegal, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Deși a reiterat această solicitare în fața Curții de Apel Bacău, instanța investită cu judecarea apelului, nu s-a pronunțat în niciun fel, asupra acestei probleme de drept. Instanța nu s-a pronunțat, nici asupra amplelor susțineri ale apărării inculpatei, menționate, în prima parte a deciziei, referitoare la nevinovăția acesteia. În „motivarea hotărârii”, instanța de apel, apreciază inițial că inculpata nu a motivat apelul în scris, dar, reține, totuși, că s-a susținut oral restituirea cauzei la parchet și achitarea acesteia.

După această analiză sumară, Curtea de Apel Bacău „...examinând în temeiul art. 378 1 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este netemeinică cu privire la pedeapsa aplicată și la modalitatea de executare” a acesteia. Restul motivării deciziei reprezintă motivele pentru care instanța de apel apreciază că se impune redozarea pedepsei, iar, în final, se arată că „Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei”. Din niciun alineat al deciziei, de nicăieri, din cuprinsul acesteia, nu rezultă motivele pentru care, în opinia instanței de apel, nu se impune, restituirea cauzei la Parchet, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și nici care sunt probele ce fac ca soluția de achitare, să nu poată fi primită.

Chiar dacă apelul nu a fost motivat în scris, așa cum s-a arătat de către instanța de apel, aceasta nu putea să se dispenseze de obligația pe care o avea, conform legii, de a analiza cauza sub toate aspectele și de a răspunde motivelor de apel invocate oral, în ședință publică, de către apărătorul ales al inculpatei. Problemele de drept invocate de apărarea apelantei, atât cu privire la neprezentarea materialului de urmărire penală, cât și cu privire la achitare, sunt complexe, necesitând o abordare largă, pe baza unei analize atente, a tuturor probelor din dosar, lucru ce nu s-a făcut, ceea ce pune pe apelantă în situația de a nu putea, critica, în niciun fel considerentele respingerii apelului inculpatei, care, lipsesc, cu desăvârșire.

Tot așa, în cursul judecării cauzei în apel, instanța nu a motivat nici respingerea cererii de probe, depusă de apărătorul inculpatei. Astfel, deși la termenul din 18 septembrie 2007, apărătorul inculpatei a solicitat, atât printr-o notă de probe depusă la dosarul cauzei cât și în fața instanței, oral, efectuarea unui nou raport de expertiză care să lămurească contradicțiile expertizelor medico-legale anterioare, toate avizate de Comisia Superioară a I.M.L., proba este respinsă, alături de celelalte probe, audierea experților etc., fără vreo motivare. În raport cu modul de respingere fără vreo motivare adecvată a apelului declarat de inculpată, precum și a probelor solicitate de inculpată, inclusiv, a tuturor cererilor esențiale făcute de aceasta în cadrul apărării, instanța va trebui să constate, în baza art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., că decizia este supusă casării, încât, urmare a admiterii recursului inculpatei, dar, și al Parchetului, pentru o corectă înfăptuire a actului de justiție, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza și toate celelalte cereri și critici formulate în recurs, neanalizate de această Curte, în această fază a procesului. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpata M.C. împotriva sentinței penale nr. 166/ D din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău. Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.