ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2021/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 17 octombrie 2006, P.T. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin C.C.S.D., solicitând anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006 emisă de pârâtă, ca nelegală. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent în valoare de 7.059.014,5 RON pentru acțiunile deținute de tatăl său la SA A.A.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin acea decizie coincide cu suma propusă de A.V.A.S. prin decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006. A precizat că în urma efectuării unei expertize contabile, la cererea lui s-a calculat valoarea actualizată a acțiunilor la suma totală de 46.749.145.000 lei și respectiv, de 9.349.829 lei pentru o acțiune.

Întrucât tatăl său T.P. deținea 4461 acțiuni (adică 89,22% din numărul total), contravaloarea recalculată a acestora era de 41.709.587.169 lei, valoare la care se adaugă cele 18 acțiuni deținute de bunica sa, E.P., a căror contravaloare totalizată 168.296.922 lei. Reclamantul a mai arătat că în condițiile menționate, dată fiind diferența foarte mare față de evaluarea realizată de o societate de specialitate, are serioase îndoieli asupra corectitudinii modului de calcul al despăgubirilor bănești cuvenite conform dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin sentința civilă nr. 1112 din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat decizia nr. 721 din 27 aprilie 2006 emisă de C.C.S.D.

Pe cale de consecință, a fost obligată această autoritate publică să emită o nouă decizie pentru acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, în sumă de 6.559.267 lei, și să-i plătească suma de 3065 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune deoarece sintagma „activul net din ultimul bilanț contabil” folosită de legiuitor în art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 nu se poate raporta decât la noțiunea de activ net astfel cum este definită în Legea nr. 31/1990 („diferența dintre totalul activelor și totalul datoriilor” societății, pe baza datelor extrase din ultimul bilanț contabil). Totodată, a făcut referire la constatările expertului contabil T.G., conform cărora, nici Legea nr. 247/2005 și nici Legea nr. 10/2001 nu stabilesc metodologia de calcul a activului net, pe baza datelor din ultimul bilanț dinainte de naționalizare.

Activul net nu se regăsește ca atare în bilanțul contabil, ci reprezintă un indicator sintetic de evaluare a patrimoniului unei societăți, care se calculează pe baza datelor bilanțului contabil. S-a mai reținut că în speță, pârâta a emis decizia contestată, utilizând un mod de calcul al activului net propus de CECCAR care însă, nu și-a găsit reglementarea până la 3 aprilie2007, dată la care a intrat în vigoare H.G. nr. 250/2007. Potrivit art. 31.6.4, activul net se calculează după formula: Activul net =(active imobilizate + active circulante minus (datorii + provizioane + conturi de regularizare). Instanța de fond a înlăturat concluziile expertului T.M., numit ulterior la solicitarea pârâtei, apreciind că ele „survin în urma unei analize și reaprecieri legale asupra modului de calcul statuat prin art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborat cu art. 32 5 din H.G.

nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice emise pentru aplicarea unitară a acestei legi. Dispozițiile menționate mai sus fac referire la două elemente: activ net și ultimul bilanț contabil. Aplicând normele de drept în vigoare la data emiterii deciziei, curtea a concluzionat că sunt întemeiate criticile formulate de reclamant cu privire la modul de calcul utilizat de pârâtă, prin raportare la elemente ce nu se regăseau în definiția dată activului net al societății comerciale. În fine, instanța a motivat că prin prevederile H.G. nr. 250/2007 se aduce o completare a dispozițiilor în vigoare în luna decembrie 2006, fapt dedus din împrejurarea că noțiunii de „activ net” din art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, i s-a dat o definiție care nu corespunde celei din contabilitatea actuală, la datorii fiind adunate provizioanele și conturile de regularizare.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta C.C.S.D. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea în parte, fundamentându-și această soluție pe raportul de expertiză întocmit de expertul T.G. Că, însăși expertul a precizat că atât dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, cât și cete cuprinse în Legea nr. 247/2005, nu stabilesc o metodologie de calcul a activului net pe baza datelor din ultimul bilanț înainte de naționalizare. În opinia recurentei, la efectuarea raportului de expertiză contabilă au fost încălcate prevederile H.G. nr. 250/2007 atunci în vigoare și s-au invocat prevederile conținute în acte normative care nu își găsesc incidența în prezenta cauză, fiind vorba de o societate comercială ce a făcut obiectul Legii nr. 119/1948.

În legătură cu modalitatea de calcul a despăgubirilor cuvenite reclamantului P.T., a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, recalcularea valorii acțiunilor deținute și dovedite de solicitant se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Totodată, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice.

Cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3065 lei către reclamant, recurenta a susținut că măsura respectivă este nelegală, întrucât Comisia Centrală reprezintă o structură aflată în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget propriu. Criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate. Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, prin decizia nr. 721 din 27 aprilie 2006, C.C.S.D. a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului P.T. în cuantum de 2.844.928 lei, reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite anterior în decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006, emisă de către A.V.A.S. Pornind de la constatările unei expertize extrajudiciare privind stabilirea valorii unei acțiuni la SC A. SA, reclamantul a contestat corectitudinea modului de calcul al despăgubirilor utilizat de pârâtă și cuvenite în nume propriu și în calitate de mandatar al lui P.D.

și P.V.C. Ca atare, prin acțiunea introdusă el a cerut anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006, ca nelegală și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent în valoare de 7.059.014,5 RON pentru acțiunile deținute de autorii săi la SA A.A. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, anulând actul administrativ suspus controlului jurisdicțional și obligând pârâta să emită o nouă decizie pentru acordarea unor despăgubiri în sumă de 6.559.267 lei către reclamant. Instanța de fond și-a întemeiat această hotărâre pe concluziile formulate în raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul T.G., la cererea reclamantului, raport completat cu răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de pârâtă.

Potrivit constatărilor expertului contabil, valoarea despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul este de 6.559.267 lei. S-a făcut precizarea că la stabilirea activului net și recalcularea valorii acțiunilor cu fost avute în vedere normele legale aplicabile până la naționalizarea din anul 1948, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 303/1947, conform cărora, la recalcularea participațiunilor și acțiunilor nu se vor lua în considerare amortizările efectuate, decât numai pentru participațiunile și acțiunile emise de societăți fără scop lucrativ. Expertul a considerat că metodologia de calcul a valorii acțiunilor deținute la o societate naționalizată nu poate fi ruptă de cadrul legal în care a funcționat acea societate și care, stabilea în mod precis modul de calcul a valorii acțiunilor.

Pe de altă parte, el a învederat că la data de 27 aprilie 2006 când a fost emisă decizia nr. 721, nu erau aplicabile dispozițiile H.G. nr. 250/2005 invocate de recurentă. În legătură cu calculul efectuat de către Comisia de evaluare, însușit ulterior și de expertul T.M., desemnat de instanță la cererea pârâtei, expertul T.G. a arătat că activul net a fost stabilit prin însumarea unor elemente de pasiv, respectiv capital social, fond de rezervă, rezerva provenită din recalcularea patrimoniului și beneficiul net. Această modalitate de calcul a activului net nu este însă, reglementată, iar valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluarea estimativă, de 2.844.928 RON a fost preluat în deciziile nr. 149 și 721/2006.

Existau așadar, elemente suficiente pe baza cărora instanța de fond să constate că reclamantul P.T. a dovedit temeinicia acțiunii cu concluziile amplu motivate ale expertului contabil T.G., care țin seama de faptul că sintagma utilizată de legiuitor în art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, republicată, „activul net din ultimul bilanț contabil” nu se poate raporta decât la H.G. nr. 498/2003, adică la noțiunea de activ net din art. 153 4 alin. (1) al Legii nr. 441/2006. Incidența în cauza dedusă judecății a dispozițiilor H.G. nr. 250/2007 este exclusă întrucât nici un subiect de drept nu își poate orienta conduita după acte normative viitoare. Hotărârea guvernamentală mai sus menționată nu era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 721/2006 și în plus, justețea soluției recurate este susținută de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.

Prin decizia nr. 2720 din 14 martie 2006, Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți a statuat, cu valoare de principiu, că dacă în varianta anterioară republicării Legii nr. 10/2001, textul art. 31 alin. (4) impunea depunerea ultimului bilanț contabil, fără a face o trimitere expresă la anul financiar 1947, în redactarea actuală, dispoziția legală (modificată prin Legea nr. 247/2005) este chiar mai permisivă, sub aspectul referirii la bilanțuri contabile anterioare Legii nr. 303/1947. Adăugând la argumentele expuse, faptul că după pronunțarea sentinței recurate, pârâte a emis titlul de plată nr. 1363 din 8 octombrie 2008 pentru prima tranșă din cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță, fără temei se susține în recurs că acțiunea reclamantului trebuia respinsă.

O concluzie similară se desprinde în privința acordării cheltuielilor de judecată, cuvenite reclamantului ca efect al admiterii parțiale a acțiuni și a aplicării prevederilor art. 274 C. proc. civ. În consecință și reținând inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 1112 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.