ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2021/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 17

octombrie 2006, P.T. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin C.C.S.D.,

solicitând anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006 emisă de pârâtă, ca

nelegală.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtului

să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent în

valoare de 7.059.014,5 RON pentru acțiunile deținute de tatăl său la SA A.A..

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin acea decizie coincide cu

suma propusă de A.V.A.S. prin decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006.

A precizat că în urma efectuării

unei expertize contabile, la cererea lui s-a calculat valoarea actualizată a

acțiunilor la suma totală de 46.749.145.000 lei și respectiv, de 9.349.829 lei

pentru o acțiune.

Întrucât tatăl său T.P. deținea 4461

acțiuni (adică 89,22% din numărul total), contravaloarea recalculată a acestora

era de 41.709.587.169 lei, valoare la care se adaugă cele 18 acțiuni deținute

de bunica sa, E.P., a căror contravaloare totalizată 168.296.922 lei.

Reclamantul a mai arătat că în condițiile

menționate, dată fiind diferența foarte mare față de evaluarea realizată de o

societate de specialitate, are serioase îndoieli asupra corectitudinii modului

de calcul al despăgubirilor bănești cuvenite conform dispozițiilor cuprinse în

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 1112 din 8

aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat decizia nr. 721

din 27 aprilie 2006 emisă de C.C.S.D.

Pe cale de consecință, a fost obligată

această autoritate publică să emită o nouă decizie pentru acordarea de

despăgubiri în favoarea reclamantului, în sumă de 6.559.267 lei, și să-i

plătească suma de 3065 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că o atare soluție se

impune deoarece sintagma „activul net din ultimul bilanț contabil” folosită de

legiuitor în art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 nu se poate raporta decât

la noțiunea de activ net astfel cum este definită în Legea nr. 31/1990

(„diferența dintre totalul activelor și totalul datoriilor” societății, pe baza

datelor extrase din ultimul bilanț contabil).

Totodată, a făcut referire la

constatările expertului contabil T.G., conform cărora, nici Legea nr. 247/2005

și nici Legea nr. 10/2001 nu stabilesc metodologia de calcul a activului net,

pe baza datelor din ultimul bilanț dinainte de naționalizare. Activul net nu se

regăsește ca atare în bilanțul contabil, ci reprezintă un indicator sintetic de

evaluare a patrimoniului unei societăți, care se calculează pe baza datelor

bilanțului contabil.

S-a mai reținut că în speță, pârâta a

emis decizia contestată, utilizând un mod de calcul al activului net propus de

CECCAR care însă, nu și-a găsit reglementarea până la 3 aprilie2007, dată la

care a intrat în vigoare H.G. nr. 250/2007. Potrivit art. 31.6.4, activul net

se calculează după formula: Activul net =(active imobilizate + active

circulante minus (datorii + provizioane + conturi de regularizare).

Instanța de fond a înlăturat concluziile

expertului T.M., numit ulterior la solicitarea pârâtei, apreciind că ele

„survin în urma unei analize și reaprecieri legale asupra modului de calcul

statuat prin art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborat cu

art. 32

5

din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice

emise pentru aplicarea unitară a acestei legi.

Dispozițiile menționate mai sus fac

referire la două elemente: activ net și ultimul bilanț contabil.

Aplicând normele de drept în vigoare la

data emiterii deciziei, curtea a concluzionat că sunt întemeiate criticile

formulate de reclamant cu privire la modul de calcul utilizat de pârâtă, prin

raportare la elemente ce nu se regăseau în definiția dată activului net al

societății comerciale.

În fine, instanța a motivat că prin

prevederile H.G. nr. 250/2007 se aduce o completare a dispozițiilor în vigoare

în luna decembrie 2006, fapt dedus din împrejurarea că noțiunii de „activ net”

din art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, i s-a dat o definiție care nu

corespunde celei din contabilitatea actuală, la datorii fiind adunate

provizioanele și conturile de regularizare.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

pârâta C.C.S.D.

Recurenta a susținut, în esență, că în

mod greșit prima instanță a admis acțiunea în parte, fundamentându-și această

soluție pe raportul de expertiză întocmit de expertul T.G. Că, însăși expertul

a precizat că atât dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, cât și cete

cuprinse în Legea nr. 247/2005, nu stabilesc o metodologie de calcul a

activului net pe baza datelor din ultimul bilanț înainte de naționalizare.

În opinia recurentei, la efectuarea

raportului de expertiză contabilă au fost încălcate prevederile H.G. nr. 250/2007

atunci în vigoare și s-au invocat prevederile conținute în acte normative care

nu își găsesc incidența în prezenta cauză, fiind vorba de o societate

comercială ce a făcut obiectul Legii nr. 119/1948.

În legătură cu modalitatea de calcul a

despăgubirilor cuvenite reclamantului P.T., a arătat că sunt aplicabile

dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora,

recalcularea valorii acțiunilor deținute și dovedite de solicitant se face în

baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea

coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin

ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 și a indicelui inflației stabilit de

Institutul Național de Statistică, precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947

pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care

bilanțul este anterior acesteia.

Totodată, potrivit art. 31 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent se vor

propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor prin decizia motivată

a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a

preluat patrimoniul persoanei juridice.

Cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 3065 lei către reclamant, recurenta a susținut că măsura

respectivă este nelegală, întrucât Comisia Centrală reprezintă o structură

aflată în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget

propriu.

Criticile formulate în recurs nu sunt

întemeiate.

Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii

rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, prin decizia nr. 721 din 27

aprilie 2006, C.C.S.D. a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea

reclamantului P.T. în cuantum de 2.844.928 lei, reprezentând valoarea

despăgubirilor stabilite anterior în decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006, emisă

de către A.V.A.S.

Pornind de la constatările unei expertize

extrajudiciare privind stabilirea valorii unei acțiuni la SC A. SA, reclamantul

a contestat corectitudinea modului de calcul al despăgubirilor utilizat de

pârâtă și cuvenite în nume propriu și în calitate de mandatar al lui P.D. și P.V.C.

Ca atare, prin acțiunea introdusă el a

cerut anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006, ca nelegală și obligarea

pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent

în valoare de 7.059.014,5 RON pentru acțiunile deținute de autorii săi la SA

A.A.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte

acțiunea, anulând actul administrativ suspus controlului jurisdicțional și

obligând pârâta să emită o nouă decizie pentru acordarea unor despăgubiri în

sumă de 6.559.267 lei către reclamant.

Instanța de fond și-a întemeiat această

hotărâre pe concluziile formulate în raportul de expertiză contabilă întocmit

de expertul T.G., la cererea reclamantului, raport completat cu răspunsul la

obiecțiunile formulate în cauză de pârâtă.

Potrivit constatărilor expertului

contabil, valoarea despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul este de

6.559.267 lei.

S-a făcut precizarea că la stabilirea

activului net și recalcularea valorii acțiunilor cu fost avute în vedere

normele legale aplicabile până la naționalizarea din anul 1948, respectiv cele

cuprinse în Legea nr. 303/1947, conform cărora, la recalcularea

participațiunilor și acțiunilor nu se vor lua în considerare amortizările

efectuate, decât numai pentru participațiunile și acțiunile emise de societăți

fără scop lucrativ.

Expertul a considerat că metodologia de

calcul a valorii acțiunilor deținute la o societate naționalizată nu poate fi

ruptă de cadrul legal în care a funcționat acea societate și care, stabilea în

mod precis modul de calcul a valorii acțiunilor.

Pe de altă parte, el a învederat că la

data de 27 aprilie 2006 când a fost emisă decizia nr. 721, nu erau aplicabile

dispozițiile H.G. nr. 250/2005 invocate de recurentă.

În legătură cu calculul efectuat de către

Comisia de evaluare, însușit ulterior și de expertul T.M., desemnat de instanță

la cererea pârâtei, expertul T.G. a arătat că activul net a fost stabilit prin

însumarea unor elemente de pasiv, respectiv capital social, fond de rezervă,

rezerva provenită din recalcularea patrimoniului și beneficiul net.

Această modalitate de calcul a activului

net nu este însă, reglementată, iar valoarea despăgubirilor stabilită prin

raportul de evaluarea estimativă, de 2.844.928 RON a fost preluat în deciziile

nr. 149 și 721/2006.

Existau așadar, elemente suficiente pe

baza cărora instanța de fond să constate că reclamantul P.T. a dovedit

temeinicia acțiunii cu concluziile amplu motivate ale expertului contabil T.G.,

care țin seama de faptul că sintagma utilizată de legiuitor în art. 31 alin. (4)

al Legii nr. 10/2001, republicată, „activul net din ultimul bilanț contabil” nu

se poate raporta decât la H.G. nr. 498/2003, adică la noțiunea de activ net din

art. 153

4

alin. (1) al Legii nr. 441/2006.

Incidența în cauza dedusă judecății a

dispozițiilor H.G. nr. 250/2007 este exclusă întrucât nici un subiect de drept

nu își poate orienta conduita după acte normative viitoare.

Hotărârea guvernamentală mai sus

menționată nu era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 721/2006 și în plus,

justețea soluției recurate este susținută de jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție în această materie.

Prin decizia nr. 2720 din 14 martie 2006,

Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți a statuat, cu

valoare de principiu, că dacă în varianta anterioară republicării Legii nr. 10/2001,

textul art. 31 alin. (4) impunea depunerea ultimului bilanț contabil, fără a

face o trimitere expresă la anul financiar 1947, în redactarea actuală,

dispoziția legală (modificată prin Legea nr. 247/2005) este chiar mai

permisivă, sub aspectul referirii la bilanțuri contabile anterioare Legii nr. 303/1947.

Adăugând la argumentele expuse, faptul că

după pronunțarea sentinței recurate, pârâte a emis titlul de plată nr. 1363 din

8 octombrie 2008 pentru prima tranșă din cuantumul despăgubirilor stabilite de

instanță, fără temei se susține în recurs că acțiunea reclamantului trebuia

respinsă.

O concluzie similară se desprinde în

privința acordării cheltuielilor de judecată, cuvenite reclamantului ca efect

al admiterii parțiale a acțiuni și a aplicării prevederilor art. 274 C. proc.

civ.

În consecință și reținând inexistența în

cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin.

(2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român reprezentat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 1112 din 8

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

aprilie 2009.