ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4157/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4157/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea

înregistrată sub nr. 402/N din 23 iulie 2001 la Biroul executorului

judecătoresc I.C. din Craiova și adresată Primăriei comunei Moțăței, județul

Dolj, petiționara T.A. (născută S.), în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001,

a solicitat restituirea imobilului situat în comuna Moțăței, județul Dolj,

alcătuit din 2 corpuri de casă; grajd, pătule și 5000 mp teren, ce a aparținut

defuncților săi părinți, S.A. și E.

Prin dispoziția nr. 126 din

14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Moțăței s-a propus acordarea către

petiționară a unor despăgubiri bănești în sumă de 200 milioane lei(vechi)

pentru imobilele preluate abuziv la 2 martie 1949, respectiv: 2 corpuri de

casă; 63 mp grajd; 180 mp pătule și 5000 mp teren aferent.

S-a reținut în cuprinsul

acestei dispoziții că din imobilele revendicate există, în prezent, un corp de

casă compus din 6 camere și 2 holuri, amenajat ca dispensar medical, iar

terenul aferent dispensarului și grădiniței este de 3477 mp, diferența de 1523

mp fiind inclusă în curtea Școlii nr. 2 Moțăței.

S-a apreciat că în cauză

sunt aplicabile prevederile art. 16; art. 23 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Ulterior, prin dispoziția

nr.1320 din 30 septembrie 2005 emisă de același primar, s-a revocat dispoziția

nr. 126 din 14 decembrie 2001 și s-au acordat petiționarei măsuri reparatorii

constând în titluri de valoare nominală în sumă totală de 522.138.750 lei,

pentru imobilele demolate în totalitate, pentru: pătule de 180 mp; grajd de 60

mp și teren de 4122 mp ocupat de școală.

S-a apreciat că sunt

incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Tot cu privire la

notificarea nr. 402/N/2001, ulterior, primarul comunei Moțăței, a emis

dispoziția nr.1662 din 15 noiembrie 2005, prin care a restituit petiționarei,

în natură, imobilele compuse din: un corp de casă nr. 1 în suprafață de 130 mp;

un corp de casă nr. 2 în suprafață de 88 mp; parcela de teren aferent

construcțiilor în suprafață de 2432 mp cu vecinătățile menționate și parcela de

teren în suprafață de 2918 mp liberă de construcții, cu vecinătățile

menționate.

Imobilul ce se restituie

este grevat de servituți de trecere: terenul de 2432 mp e grevat de Puțul nr.2

din cadrul Serviciului public de apă potabilă Moțăței și cel de 2918 mp, de

pârâul Balasan ce se află în administrarea consiliului local.

S-a apreciat că sunt

incidente prevederile art. 3 lit. a); art. 4 alin. (2); art. 7 și art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

La data de 3 ianuarie 2006,

reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Moțăței, prin

primar, a formulat contestație împotriva dispozițiilor nr. 1320/30 septembrie 2005

și nr. 1662 din 15 noiembrie 2005 emise de pârâtă (ambele comunicate la data de

22 noiembrie 2005 într-o singură corespondență).

Ulterior, la datele de 3

ianuarie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând anularea parțială

a dispoziției nr. 1320 din 30 septembrie 2005 (întrucât, pentru justificarea

nerestituirii în natură a suprafeței de teren ocupată de școală s-a făcut

referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce era deja abrogat prin

Legea nr. 247/2005) și completarea dispoziției nr. 1662 din 15 noiembrie 2005,

în sensul de a i se restitui în natură și suprafața de 3256 mp, teren de grădină

folosit de Școala nr.2 din comună.

Reclamanta a apreciat că

sunt incidente prevederile art. 9 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Fiind astfel investit,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 723 din 22 iunie 2006, a

respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit acțiunea.

Întrucât există inadvertențe cu privire la întinderea suprafeței de teren

cuprinse în cele trei dispoziții emise de primar, se impunea efectuarea unei

expertize cu care, însă, reclamanta nu a fost de acord.

Împotriva hotărârii primei

instanțe reclamanta a formulat apel, motivând în esență că aceasta nu a făcut

aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a avut

rol activ pentru administrarea tuturor probelor utile și concludente în

soluționarea cauzei.

În apel s-a încuviințat

efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu,

expertiză efectuată de expert C.A. și completată de același expert printr-un

supliment, nici una din părți necontestându-le.

Prin decizia civilă nr. 274

din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de

reclamantă, a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte

acțiunea și în consecință:

A anulat în parte dispoziția

nr. 1320 din 30 septembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moțăței, județul Dolj

cu referire la terenul ocupat de școală.

A completat dispoziția nr. 1662

din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moțăței, județul Dolj.

A dispus restituirea în

natură și a suprafeței de 1466,4 mp teren situat în comuna Moțăței, județul

Dolj, identificat în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit

de expertul C.A., astfel: N și S – 1 = 31,2 mp, cu vecinătăți Școala nr.2 Moțăței

și Dc 29; E și V – 1 = 47 mp cu vecinătăți: S 1 – proprietatea reclamantei și

teren sport Școala nr. 2 Moțăței.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că în ceea ce privește modalitatea de

restituire cu referire la terenul în litigiu, solicitarea reclamantei este

întemeiată în parte.

Aceasta, deoarece, potrivit

art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, în raport de modificările

intervenite prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, aceasta

constituind regula, iar restituirea prin echivalent, excepția.

Excepțiile de la restituirea

în natură sunt prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001 și se referă, în

speță, la amenajări de utilitate publică existente pe acest teren, respectiv

terenul de sport, hidroforul și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.

Terenul aferent acestor

amenajări nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât astfel de

amenajări sunt permanent indispensabile activității de învățământ ce se

desfășoară în școala ce nu face obiectul litigiului, așa încât, în speță nu

sunt incidente prevederile art. 16 din același act normativ.

Instanța de apel a apreciat

însă că terenul ocupat de seră (care în prezent este dezafectată, nefolosită,

cu un grad avansat de uzură, ce reprezintă de altfel un schelet metalic) poate

fi restituit în natură conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În fine, în ceea ce privește

întinderea suprafeței de teren aferentă și necesară pentru normala folosință de

către școală a amenajărilor constând în teren de sport, hidrofor și robinete de

alimentare cu apă, instanța de apel a apreciat-o la 2180,6 mp situată în

continuarea curții școlii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul

de 764,4 mp teren aferent și folosit pentru hidrofor și robinetele de

alimentare cu apă a elevilor.

În consecință, suprafața de

teren pentru care cererea de restituire în natură s-a apreciat a fi întemeiată,

este de 1466,4 mp (3647 mp teren în litigiu – 2180,6 mp teren lăsat la

dispoziția școlii) și prin atribuirea terenului respectiv în această

modalitate, se asigură accesul la hidrofor, terenul de sport și robinetele de

apă, direct din orice punct din curtea școlii, menținând astfel o continuitate

și din acest punct de vedere.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs pârâta comuna Moțăței, prin primar și reclamanta T.A.

I. În recursul său, pârâta comuna

Moțăței, invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, astfel, că instanța

de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001

în ceea ce privește suprafața de 1466,4 mp restituită în natură reclamantei.

Această suprafață de teren

reprezintă o amenajare de utilitate publică ce întregește terenul de sport,

accesul la hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor, așa încât,

ea este absolut necesară pentru normala folosință de către școală a acestor

amenajări de utilitate publică existente pe teren.

Mai susține că instanța de

apel a încălcat prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 în

condițiile în care dispoziția nr. 126 din 14 decembrie 2001 emisă inițial a

intrat în circuitul civil iar Primarul comunei Moțăței nu avea competența de a

o revoca.

În fine, mai susține că

reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenul în

litigiu.

II. Prin recursul declarat,

reclamanta T.A., invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Solicită admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate în parte, în sensul de a i se

restitui în natură și suprafața de 2180,6 mp (din suprafața totală de 3647 mp

fiind recunoscuți în apel 1466 mp).

Susține astfel, că instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, precum și ale

art. 9 din aceeași lege.

În dezvoltarea acestei

critici, arată că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 „Imobilele preluate în

mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în

natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de

orice sarcini”.

Conform art. 16 alin. (1)

din aceeași lege, republicată „În situația imobilelor având destinațiile

arătate în anexa nr. 2 lit. a) (teren folosit de unitate școlară în cazul de

față) care face parte din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de interes public, de învățământ(…) foștilor

proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în

proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea”(…).

Nerespectând dispozițiile

legale menționate, instanța de apel i-a diminuat restituirea în natură cu

suprafața de 764,6 mp pe considerentul că pe acest teren se află hidrofor și

robinetele de alimentare cu apă. Or, din anexa la raportul de expertiză

efectuat în cauză rezultă că atât hidroforul cât și robinetele de apă sunt

amplasate la limita dintre terenul solicitat în natură și terenul școlii și

pentru accesul normal la acestea sunt necesari 70 mp și nu 764,6 mp.

Mai mult, aceste utilități

sunt într-un grad ridicat de degradare, neutilizate de mulți ani și ele nu

reprezintă sursa de apă potabilă a școlii, căci școala este alimentată de la sursa

de apă potabilă a localității, aspect ignorat de către expert.

În ceea ce privește terenul

în suprafață de 1416 mp în privința căruia instanța de apel a reținut că nu

sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pe

considerentul că ar fi indispensabil normalei funcționări a școlii, reclamanta

susține că soluția este nelegală și contrară situației reale de fapt.

De vreme ce școala are o

suprafață construită de 520 mp și un teren aferent de 5128 mp, în mod evident

este posibilă realizarea oricăror obiective pe care școala le preconizează pe

terenul pe care îl deține, fără a fi luată în considerare suprafața de teren ce

formează obiectul prezentei cauze.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce succed:

Conform art. 314 C. proc.

civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”.

În speță, împrejurările de fapt

nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel.

Instanța de apel a reținut

că pe terenul în litigiu se află un teren de sport, un hidrofor și robinete de alimentare

cu apă a elevilor, amenajări de utilitate publică, care sunt indispensabile

activității de învățământ ce se desfășoară în Școala nr. 2 din comuna Moțăței

și de aceea nu este întemeiată cererea reclamantei de restituire în natură și a

terenului ocupat de aceste amenajări precum și a terenului folosit pentru

utilizarea acestora.

Pentru normala folosință de

către școală a amenajărilor menționate, instanța a apreciat că este necesară

suprafața de 2180,6 mp situată în continuarea curții școlii, din care terenul

de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,6 mp teren aferent și folosit pentru

hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.

Reclamanta-recurentă susține

că și această suprafață de 2180,6 mp poate fi restituită în natură întrucât

amenajările existente pe acesta sunt dezafectate (la fel ca și sera deja

restituită de instanța de apel) și nu sunt așadar indispensabile activității de

învățământ ce se desfășoară în școală.

Referitor la terenul de

sport (1416 mp) susține că acesta este degradat, invadat de gunoaie și ierburi,

utilizat ca pajiște de pășunat pentru păsările de casă ale vecinilor și nu este

folosit conform destinației și ca atare, nu poate constitui o amenajare de

utilitate publică.

Mai susține că Școala nr. 2

din Moțăței are un teren aferent de 5128 mp și pe acesta se află un teren

propriu de sport folosit ca atare de către elevi, așa încât școlii nu-i mai

este necesar și terenul său de 1416 mp.

Referitor la hidrofor,

susține că acesta este dezafectat de mulți ani și nu mai reprezintă sursa de

alimentare cu apă a școlii întrucât aceasta este alimentată cu apă potabilă din

sistemul centralizat de alimentare cu apă a localității încă din anul 2005

(mențiune existentă de altfel și în cuprinsul dispoziției nr. 1662/2005).

La fel este și situația

robinetelor de alimentare cu apă ce reprezintă doar o rămășiță a unor

țâșnitoare, azi nefuncționale.

Având în vedere probatoriul

existent la dosar precum și fotografiile depuse de reclamanta-recurentă în

recurs, în scopul aplicării corecte a legii, se impune în mod evident,

admiterea recursurilor și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la

instanța de apel pentru rejudecarea apelului formulat de reclamantă, prilej cu

care vor fi avute în vedere și criticile formulate de pârâtă în recursul său,

ca apărări de fond.

Cu prilejul rejudecării

instanța de apel urmează să completeze probatoriul în sensul de a se stabili

dacă școala nr.2 din comuna Moțăței, județul Dolj este sau nu racordată la

Serviciul public de apă potabilă al localității sau folosește doar sistemul de

alimentare cu apă potabilă amenajat pe terenul în litigiu constând în hidrofor

și robinete; dacă aceste din urmă utilități sunt sau nu dezafectate.

De asemenea, instanța de

apel urmează să verifice prin orice mijloc de probă dacă pe terenul de 5120 mp

ce reprezintă curtea Școlii nr. 2 Moțăței se mai află un alt teren de sport.

Toate aceste verificări sunt

necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt și pentru a se face

distincția dacă utilitatea publică și-a păstrat acest caracter și în prezent

față de susținerile reclamantei și fotografiile depuse de aceasta în recurs.

Drept urmare, pentru

considerentele ce preced, recursurile declarate în cauză vor fi admise, se va

casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță

de apel, ca instanță devolutivă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3)

teza a III-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta T.A. și de pârâta Primăria Comunei Moțăței împotriva deciziei nr. 274

din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.