ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4157/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată sub nr. 402/N din 23 iulie 2001 la Biroul executorului judecătoresc I.C. din Craiova și adresată Primăriei comunei Moțăței, județul Dolj, petiționara T.A. (născută S.), în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea imobilului situat în comuna Moțăței, județul Dolj, alcătuit din 2 corpuri de casă; grajd, pătule și 5000 mp teren, ce a aparținut defuncților săi părinți, S.A. și E. Prin dispoziția nr. 126 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Moțăței s-a propus acordarea către petiționară a unor despăgubiri bănești în sumă de 200 milioane lei(vechi) pentru imobilele preluate abuziv la 2 martie 1949, respectiv: 2 corpuri de casă; 63 mp grajd; 180 mp pătule și 5000 mp teren aferent.

S-a reținut în cuprinsul acestei dispoziții că din imobilele revendicate există, în prezent, un corp de casă compus din 6 camere și 2 holuri, amenajat ca dispensar medical, iar terenul aferent dispensarului și grădiniței este de 3477 mp, diferența de 1523 mp fiind inclusă în curtea Școlii nr. 2 Moțăței. S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16; art. 23 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Ulterior, prin dispoziția nr.1320 din 30 septembrie 2005 emisă de același primar, s-a revocat dispoziția nr. 126 din 14 decembrie 2001 și s-au acordat petiționarei măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală în sumă totală de 522.138.750 lei, pentru imobilele demolate în totalitate, pentru: pătule de 180 mp; grajd de 60 mp și teren de 4122 mp ocupat de școală.

S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001. Tot cu privire la notificarea nr. 402/N/2001, ulterior, primarul comunei Moțăței, a emis dispoziția nr.1662 din 15 noiembrie 2005, prin care a restituit petiționarei, în natură, imobilele compuse din: un corp de casă nr. 1 în suprafață de 130 mp; un corp de casă nr. 2 în suprafață de 88 mp; parcela de teren aferent construcțiilor în suprafață de 2432 mp cu vecinătățile menționate și parcela de teren în suprafață de 2918 mp liberă de construcții, cu vecinătățile menționate. Imobilul ce se restituie este grevat de servituți de trecere: terenul de 2432 mp e grevat de Puțul nr.2 din cadrul Serviciului public de apă potabilă Moțăței și cel de 2918 mp, de pârâul Balasan ce se află în administrarea consiliului local.

S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 3 lit. a); art. 4 alin. (2); art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La data de 3 ianuarie 2006, reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Moțăței, prin primar, a formulat contestație împotriva dispozițiilor nr. 1320/30 septembrie 2005 și nr. 1662 din 15 noiembrie 2005 emise de pârâtă (ambele comunicate la data de 22 noiembrie 2005 într-o singură corespondență). Ulterior, la datele de 3 ianuarie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 1320 din 30 septembrie 2005 (întrucât, pentru justificarea nerestituirii în natură a suprafeței de teren ocupată de școală s-a făcut referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce era deja abrogat prin Legea nr. 247/2005) și completarea dispoziției nr. 1662 din 15 noiembrie 2005, în sensul de a i se restitui în natură și suprafața de 3256 mp, teren de grădină folosit de Școala nr.2 din comună.

Reclamanta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 9 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005. Fiind astfel investit, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 723 din 22 iunie 2006, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit acțiunea. Întrucât există inadvertențe cu privire la întinderea suprafeței de teren cuprinse în cele trei dispoziții emise de primar, se impunea efectuarea unei expertize cu care, însă, reclamanta nu a fost de acord. Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanta a formulat apel, motivând în esență că aceasta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., în sensul că nu a avut rol activ pentru administrarea tuturor probelor utile și concludente în soluționarea cauzei. În apel s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu, expertiză efectuată de expert C.A. și completată de același expert printr-un supliment, nici una din părți necontestându-le. Prin decizia civilă nr. 274 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte acțiunea și în consecință: A anulat în parte dispoziția nr. 1320 din 30 septembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moțăței, județul Dolj cu referire la terenul ocupat de școală.

A completat dispoziția nr. 1662 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moțăței, județul Dolj. A dispus restituirea în natură și a suprafeței de 1466,4 mp teren situat în comuna Moțăței, județul Dolj, identificat în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul C.A., astfel: N și S – 1 = 31,2 mp, cu vecinătăți Școala nr.2 Moțăței și Dc 29; E și V – 1 = 47 mp cu vecinătăți: S 1 – proprietatea reclamantei și teren sport Școala nr. 2 Moțăței. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în ceea ce privește modalitatea de restituire cu referire la terenul în litigiu, solicitarea reclamantei este întemeiată în parte.

Aceasta, deoarece, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, în raport de modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, aceasta constituind regula, iar restituirea prin echivalent, excepția. Excepțiile de la restituirea în natură sunt prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001 și se referă, în speță, la amenajări de utilitate publică existente pe acest teren, respectiv terenul de sport, hidroforul și robinetele de alimentare cu apă a elevilor. Terenul aferent acestor amenajări nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât astfel de amenajări sunt permanent indispensabile activității de învățământ ce se desfășoară în școala ce nu face obiectul litigiului, așa încât, în speță nu sunt incidente prevederile art. 16 din același act normativ.

Instanța de apel a apreciat însă că terenul ocupat de seră (care în prezent este dezafectată, nefolosită, cu un grad avansat de uzură, ce reprezintă de altfel un schelet metalic) poate fi restituit în natură conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În fine, în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren aferentă și necesară pentru normala folosință de către școală a amenajărilor constând în teren de sport, hidrofor și robinete de alimentare cu apă, instanța de apel a apreciat-o la 2180,6 mp situată în continuarea curții școlii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,4 mp teren aferent și folosit pentru hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.

În consecință, suprafața de teren pentru care cererea de restituire în natură s-a apreciat a fi întemeiată, este de 1466,4 mp (3647 mp teren în litigiu – 2180,6 mp teren lăsat la dispoziția școlii) și prin atribuirea terenului respectiv în această modalitate, se asigură accesul la hidrofor, terenul de sport și robinetele de apă, direct din orice punct din curtea școlii, menținând astfel o continuitate și din acest punct de vedere. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta comuna Moțăței, prin primar și reclamanta T.A. I. În recursul său, pârâta comuna Moțăței, invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține, astfel, că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește suprafața de 1466,4 mp restituită în natură reclamantei.

Această suprafață de teren reprezintă o amenajare de utilitate publică ce întregește terenul de sport, accesul la hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor, așa încât, ea este absolut necesară pentru normala folosință de către școală a acestor amenajări de utilitate publică existente pe teren. Mai susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care dispoziția nr. 126 din 14 decembrie 2001 emisă inițial a intrat în circuitul civil iar Primarul comunei Moțăței nu avea competența de a o revoca. În fine, mai susține că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu. II. Prin recursul declarat, reclamanta T.A., invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în parte, în sensul de a i se restitui în natură și suprafața de 2180,6 mp (din suprafața totală de 3647 mp fiind recunoscuți în apel 1466 mp). Susține astfel, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, precum și ale art. 9 din aceeași lege. În dezvoltarea acestei critici, arată că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”.

Conform art. 16 alin. (1) din aceeași lege, republicată „În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) (teren folosit de unitate școlară în cazul de față) care face parte din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ(…) foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea”(…). Nerespectând dispozițiile legale menționate, instanța de apel i-a diminuat restituirea în natură cu suprafața de 764,6 mp pe considerentul că pe acest teren se află hidrofor și robinetele de alimentare cu apă. Or, din anexa la raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că atât hidroforul cât și robinetele de apă sunt amplasate la limita dintre terenul solicitat în natură și terenul școlii și pentru accesul normal la acestea sunt necesari 70 mp și nu 764,6 mp.

Mai mult, aceste utilități sunt într-un grad ridicat de degradare, neutilizate de mulți ani și ele nu reprezintă sursa de apă potabilă a școlii, căci școala este alimentată de la sursa de apă potabilă a localității, aspect ignorat de către expert. În ceea ce privește terenul în suprafață de 1416 mp în privința căruia instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pe considerentul că ar fi indispensabil normalei funcționări a școlii, reclamanta susține că soluția este nelegală și contrară situației reale de fapt. De vreme ce școala are o suprafață construită de 520 mp și un teren aferent de 5128 mp, în mod evident este posibilă realizarea oricăror obiective pe care școala le preconizează pe terenul pe care îl deține, fără a fi luată în considerare suprafața de teren ce formează obiectul prezentei cauze.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed: Conform art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”. În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel. Instanța de apel a reținut că pe terenul în litigiu se află un teren de sport, un hidrofor și robinete de alimentare cu apă a elevilor, amenajări de utilitate publică, care sunt indispensabile activității de învățământ ce se desfășoară în Școala nr. 2 din comuna Moțăței și de aceea nu este întemeiată cererea reclamantei de restituire în natură și a terenului ocupat de aceste amenajări precum și a terenului folosit pentru utilizarea acestora.

Pentru normala folosință de către școală a amenajărilor menționate, instanța a apreciat că este necesară suprafața de 2180,6 mp situată în continuarea curții școlii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,6 mp teren aferent și folosit pentru hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor. Reclamanta-recurentă susține că și această suprafață de 2180,6 mp poate fi restituită în natură întrucât amenajările existente pe acesta sunt dezafectate (la fel ca și sera deja restituită de instanța de apel) și nu sunt așadar indispensabile activității de învățământ ce se desfășoară în școală. Referitor la terenul de sport (1416 mp) susține că acesta este degradat, invadat de gunoaie și ierburi, utilizat ca pajiște de pășunat pentru păsările de casă ale vecinilor și nu este folosit conform destinației și ca atare, nu poate constitui o amenajare de utilitate publică.

Mai susține că Școala nr. 2 din Moțăței are un teren aferent de 5128 mp și pe acesta se află un teren propriu de sport folosit ca atare de către elevi, așa încât școlii nu-i mai este necesar și terenul său de 1416 mp. Referitor la hidrofor, susține că acesta este dezafectat de mulți ani și nu mai reprezintă sursa de alimentare cu apă a școlii întrucât aceasta este alimentată cu apă potabilă din sistemul centralizat de alimentare cu apă a localității încă din anul 2005 (mențiune existentă de altfel și în cuprinsul dispoziției nr. 1662/2005). La fel este și situația robinetelor de alimentare cu apă ce reprezintă doar o rămășiță a unor țâșnitoare, azi nefuncționale.

Având în vedere probatoriul existent la dosar precum și fotografiile depuse de reclamanta-recurentă în recurs, în scopul aplicării corecte a legii, se impune în mod evident, admiterea recursurilor și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului formulat de reclamantă, prilej cu care vor fi avute în vedere și criticile formulate de pârâtă în recursul său, ca apărări de fond. Cu prilejul rejudecării instanța de apel urmează să completeze probatoriul în sensul de a se stabili dacă școala nr.2 din comuna Moțăței, județul Dolj este sau nu racordată la Serviciul public de apă potabilă al localității sau folosește doar sistemul de alimentare cu apă potabilă amenajat pe terenul în litigiu constând în hidrofor și robinete; dacă aceste din urmă utilități sunt sau nu dezafectate.

De asemenea, instanța de apel urmează să verifice prin orice mijloc de probă dacă pe terenul de 5120 mp ce reprezintă curtea Școlii nr. 2 Moțăței se mai află un alt teren de sport. Toate aceste verificări sunt necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt și pentru a se face distincția dacă utilitatea publică și-a păstrat acest caracter și în prezent față de susținerile reclamantei și fotografiile depuse de aceasta în recurs. Drept urmare, pentru considerentele ce preced, recursurile declarate în cauză vor fi admise, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, ca instanță devolutivă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a III-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta T.A. și de pârâta Primăria Comunei Moțăței împotriva deciziei nr. 274 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.