ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2366/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 31365/3/2006, reclamanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar SC S.C. 2003 SRL în contradictoriu cu pârâtul Liceul Dimitrie Bolintineanu a solicitat rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 20.1 din contract și obligarea la plata sumei de 618.201,67 RON formată din 405.783,97 RON valoarea facturii fiscale 3872672 din 8 aprilie 2004 și 212.417,7 RON, daune interese conform art. 20.1 din contract. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3099 din 6 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 31365/3/2006, a respins ca nefondată acțiunea formulată de SC S.C.

2000 SRL prin administrator judiciar în contradictoriu cu Liceul „Dimitrie Bolintineanu”. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că termenul de finalizare a lucrărilor de recepție a fost stabilit la 1 decembrie 2003 și că suma din factura evocată reprezentând parte din prețul lucrărilor de demolare executate de SC A.G.M. C.T.H. SRL, are la bază un alt raport juridic contractual, străin de cel dedus judecății. A constatat că actele invocate de reclamantă nu sunt opozabile pârâtei, întrucât pe de o parte se evocă o subantrepriză străină de pârâtă, iar pe de altă parte nu s-a probat executarea lucrărilor, neputând fi atrasă răspunderea contractuală pretinsă prin acțiune, atât timp cât pretenția care face obiectul cauzei nu izvorăște din raportul contractual direct dintre părțile în litigiu.

Împotriva sentinței în termen legal a declarat apel reclamanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar, criticile evocate privind netemeinicia și nelegalitatea acesteia fiind motivate în drept pe dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ. și ale art. 967, art. 970, art. 1073 C. civ. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 418 din 2 octombrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar C.C.S.P.R.L., în contradictoriu cu intimatul Liceul „Dimitrie Bolintineanu” București, împotriva sentinței comerciale nr. 3099 din 6 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 31365/3/2006.

A schimbat în tot sentința comercială atacată, în sensul că a admis acțiunea. A dispus rezilierea contractului de execuție nr.c2020 din 3 septembrie 2003. A obligat pârâta la plata către apelantă a sumei de 405.783,97 RON, contravaloare factură și 212.417,7 RON, daune-interese. A luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut în esență că apelanta-reclamantă a probat executarea lucrărilor de demolare în beneficiul intimatei-pârâte, că această ultimă parte nu a îndeplinit propriile obligații derivând din contractul de execuție lucrări în litigiu înserate la art. 16.1 privind plata prețului acestora, refuzul onorării plății după primirea și semnarea fără obiecțiuni a facturii emisă la data de 8 aprilie 2004 nefiind justificat, astfel încât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.20.1 din contractul părților cu raportare la art. 1020 și art. 1021 C. civ., privind rezilierea convenției cu daune interese precum și ale art. 969, art. 970 și art. 1073 C. civ.

cu referire la pretențiile bănești solicitate prin cererea introductivă. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: În mod greșit instanța de apel a admis apelul reclamantei deoarece reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de execuție lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003. Capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 pentru nerespectarea obligațiilor de plată prevăzute la art. 20.1 asumate prin contractul de execuție de lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 de către pârâtă a rămas fără obiect, deoarece contractul a încetat la termen, adică la data de 1 decembrie 2003 potrivit art. 12 pct. 1 alin. (2) din contract și prin urmare reclamanta nu mai poate cere rezilierea contractului.

Instanța de apel a reținut în mod greșit că prin contractul încheiat între părți nu a fost interzisă subcontractarea lucrărilor de demolare deoarece pârâtul la atribuirea contractului a respectat procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001 și potrivit prevederilor acestei ordonanțe, ofertantul era obligat ca odată cu depunerea ofertei să declare dacă are sau nu subcontractanți. Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract pârâtul a fost obligat să atribuie contractul altei persoane. Susținerea reclamantei potrivit căreia, creanța care constituie obiectul cererii de chemare în judecată este o creanță certă, lichidă și exigibilă nu poate fi reținută de instanța de judecată, deoarece reclamanta nu a făcut dovezi în acest sens.

Susținerea reclamantei potrivit căreia a fost nevoită să apeleze la o societate comercială al cărui obiect îl constituie demolările și că această societate comercială a fost agreată de pârât este neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a avut cunoștință de acest subantreprenor, iar reclamanta nu l-a declarat la data la care a depus oferta. În ceea ce privește suma de 212.417,7 lei, daune-interese solicitată de reclamantă nu este justificată deoarece reclamanta nu a făcut dovada cauzării daunelor interese întrucât contractul a încetat la termen din vina exclusivă a reclamantei pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale iar faptul că această sumă a fost achitată de către reclamantă către subcontractant nu poate fi imputată pârâtului deoarece acesta nu a avut cunoștință de existența acestui subcontract iar factura fiscală invocată de reclamantă este emisă de SC S.C.

2000 SRL Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

Instanța de apel a constatat că potrivit art. 3.1 din contractul de execuție de lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 încheiat între părți, durata de valabilitate va fi până la încheierea procesului-verbal de recepție „finală”, termenul stabilit la 1 decembrie 2003 avut în vedere de prima instanță, până la care trebuiau terminate lucrările potrivit art. 12.1 alin. (2) fiind condiționat de îndeplinirea și de către intimata-pârâtă în calitate de achizator a obligațiilor proprii, privind emiterea ordinului de începere a acestora, fixarea în caz de întârziere a unui termen pentru intrare în normal, potrivit art. 12 alin. (1) și (3) din aceeași convenție, intimata-pârâtă nedovedind în vreun mod realizarea acestora.

Instanța de apel a constatat că prin contractul de execuție nr. 2020 din 3 septembrie 2003 nu a fost interzisă subcontractarea lucrărilor de demolare cu un alt executant, reclamanta dovedind că în acest scop a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. 2511 din 25 noiembrie 2003 cu SC A.G.M. C.T. SRL al cărui obiect a constat în „ executarea lucrărilor de demolare în incinta Liceului Dimitrie Bolintineanu”. Probele de la dosar relevă faptul că reclamanta prin adresa nr. 772 din 10 aprilie 2004 a înaintat pârâtei factura nr. 3872672 din 8 aprilie 2004 cuprinzând prețul lucrărilor de demolare precum și situația de lucrări parțial efectuate, revenind pârâtei obligația convocării comisiei de recepție potrivit art. 14.2 alin. (1) și (3) și art. 16.3 și art. 16.5 din convenția părților.

Pârâta nu a probat îndeplinirea acestei obligații, cu atât mai mult încheierea procesului-verbal de recepție parțială potrivit art. 16.5 era prevăzută ca o posibilitate, întocmirea acestuia neavând loc decât după convocarea comisiei de recepție. Pârâta nu numai că nu a contestat prețul lucrărilor de demolare dar a semnat prin reprezentantul legal împuternicit factura în litigiu emisă pentru plata contravalorii acestora fără nici o obiecție, aplicând ștampila instituției pe respectivul document, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 17 ( dosar instanța de apel). Instanța de apel a reținut în mod corect că a fost dovedită realizarea lucrărilor de demolare de către subantreprenorul contractat de reclamantă așa cum rezultă din considerentele de fapt și de drept evocate prin sentințele comerciale numerele 7703/din 7 iunie 2004 și 10821 din 20 septembrie 2004 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în materia somației de plată.

În consecință, întrucât reclamanta a probat executarea lucrărilor de demolare în beneficiul pârâtei, iar pârâta nu a îndeplinit propriile obligații derivând din contractul de execuție lucrări în litigiu înserate la art. 16.1 privind plata prețului acestora, refuzul onorării plății după primirea și semnarea fără obiecțiuni a facturii emisă la 8 aprilie 2004 nefiind justificat, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20.1 din contractul părților cu raportare la art. 1020 și art. 1021 C. civ. privind rezilierea convenției cu daune interese precum și ale art. 969, art. 970 și art. 1073 C. civ. Față de cele ce preced, rezultă că decizia atacată este legală și în consecință, Înalta Curte va respinge recursul în considerarea art. 312 pct. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” București împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008.