ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104

din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționara P.G.A. împotriva rezoluției nr. 299/ P din 9 august

2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în condițiile dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen.

Petiționara a solicitat

desființarea rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu

privire la executorul judecătoresc S.M.R., pentru infracțiunea de abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen.

La data de 21 martie 2007,

petiționara a reclamat faptul că executorul judecătoresc, abuzând de

prerogativele funcției, a solicitat în mod abuziv suspendarea dreptului de

folosire a pașaportului.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că, prin încheierea civilă nr. 1850/ CC din 10

iunie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a încuviințat executarea silită a mai

multor titluri executorii, sentințe judecătorești, printre care și cu privire

la P.G.A., care a fost obligată să plătească suma de 3710 lei numiților J.A. și

J.A.

Întrucât aceasta a refuzat

să-și onoreze obligațiile, debitorii au solicitat la 8 septembrie 2008,

reținerea pașaportului acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 14 lit. d) din

Legea nr. 216/1998.

Ca urmare, prin adresa nr. 377/2005,

intimatul S.M.R., a solicitat Serviciului Pașapoarte Baia Mare, suspendarea

dreptului de folosință a pașaportului petiționarei P.G.A.

La 28 decembrie 2008,

petiționara a fost împiedicată de lucrătorii poliției de frontieră Cenad să

părăsească țara; a considerat că, prin măsura dispusă, i-a fost interzis abuziv

dreptul la liberă circulație.

Prin rezoluția nr. 299/ P

din 9 august 2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

motivându-se că executorul judecătoresc a acționat în baza dreptului conferit

de dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor,

aprobat prin Legea nr. 216/1998.

Plângerea formulată de

petiționară, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost

respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 245/II/2 din 4

aprilie 2008.

Petiționara s-a adresat cu

plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., Curții de Apel

Timișoara care, prin sentința penală nr. 104 din 8 octombrie 2008, a respins-o,

ca nefondată, menținând rezoluțiile procurorului.

S-a motivat că nu executorul

judecătoresc a dispus suspendarea dreptului de folosire a pașaportului, ci

organele abilitate, la cererea formulată de acesta în temeiul dispozițiilor art.

14 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 65/1997, aprobată și modificată prin Legea nr.

216/1998, în vigoare la data formulării cererii, 8 septembrie 2005, urmare

solicitării inițiale a creditorilor J.A. și J.A.

Se constată, astfel, că

petiționarei nu i-a fost încălcat dreptul la liberă circulație, nefiind

încălcate și obligațiile stipulate în art. 1 și 2 din Protocolul 4 la C.E.D.O.,

care prevăd cazurile în care se poate restrânge dreptul la liberă circulație,

printre care și în situația în care este necesară pentru protejarea drepturilor

și libertăților altora, în speță a creditorilor.

Recursul declarat de

petiționară, prin care susține că s-au încălcat dispozițiile art. 247 C. pen.

și drepturile prevăzute în Protocolul 4 al C.E.D.O. – art. 2, este nefondat.

Din examinarea cauzei,

rezultă că intimatul S.M.R. a acționat cu respectarea prevederilor art. 14 din

O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea

nr. 216/1998, potrivit cărora celui urmărit pentru creanțe exigibile mai mare

de 2500 lei (douăzecișicinci milioane lei), datorate unei persoane fizice, la

cererea creditorilor, în măsura în care plata creanțelor a fost dispusă prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, i se poate suspenda dreptul

de folosire a pașaportului.

Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.,

prevede, în art. 2, că dreptul la liberă circulație poate fi restrâns, printre

altele, ca o măsură necesară într-o societate democratică, pentru protejarea

drepturilor și libertăților altora.

Față de aceste considerente,

în mod temeinic și legal s-a apreciat că în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea

de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, intimatul acționând în

limita prerogativelor prevăzute de lege la momentul când a solicitat organelor

de poliție măsura suspendării pașaportului.

Față de aceste motive, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul petentei va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara P.G.A. împotriva sentinței penale nr. 104 din

8 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2009.