ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul G.D., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin referatul nr. 613/III/6/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002.

În motivarea cererii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii unei situații de fapt corecte, arătând că magistratul care a efectuat ancheta penală și cel care a pronunțat hotărârea au comis o serie de abuzuri, în urma cărora i-au fost încălcate drepturile conferite de lege. S-a mai reținut că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 20 din 30 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de revizuientul G.D., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 152 din 2 octombrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr. 2311/104/2007 al Tribunalului Olt, secția penală.

A desființat sentința atacată, a admis în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Olt. S-a reținut de instanța de control judiciar că la stabilirea vinovăției inculpatului și la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere și declarația martorei G.N., declarație care, în dosarul nr. 91/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a constatat că nu corespunde adevărului și că martora sus-menționată nu a scris respectiva declarație.

Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova apreciind decizia instanței de apel nelegală și netemeinică, având în vedere că: - instanța de control judiciar, dispunând desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății a pronunțat o hotărâre care nu se regăsește între cele prevăzute de art. 379 C. proc.

pen., privind soluțiile la judecarea cauzei în fond; - constatarea instanței de apel în sensul că declarația martorei G.N., dată în faza de urmărire penală, reprezintă un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere și care a fost declarat fals, este nelegală și în afara probelor dosarului; - îndrumarea dată prin decizie instanței de fond, în sensul de a continua judecata și de a anula în procedura de revizuire declarația martorei G.N., nu are suport legal; - decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică și pentru faptul că declarația martorei G.N. dată la urmărirea penală nu a constituit temei al hotărârilor de condamnare a inculpatului G.D. În concluzie, față de cele susținute a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când judecarea cauzei de către aceasta a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate sau când constată existența vreunui caz de nulitate absolută dintre cele arătate în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Per a contrario , atunci când nu sunt întrunite condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., instanța de apel nu are dreptul să desființeze sentința atacată și să trimită dosarul spre rejudecare la instanța de fond. În acest caz, în limitele efectului devolutiv al apelului conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desființează sentința și, este obligată să rețină și să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Așa fiind, pornind de la aceste reglementări legale cu caracter imperativ și de la constatarea că instanța de fond a respins pe fond cererea de revizuire formulată de condamnat, măsurile instanței de apel constând în desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea dosarului la prima instanță pentru continuarea judecății, nu sunt prevăzute de normele de procedură penală.

Față de cele arătate, Curtea constată că în aceste condiții nu se mai impune nici antamarea fondului cauzei și nici analizarea celorlalte motive de recurs ale Parchetului, acestea urmând a fi avute în vedere, în virtutea rolului devolutiv, de către instanța de apel la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept. Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, a casa decizia penală atacată și a trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecării apelului formulat de condamnatul revizuient G.D. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 20 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe revizuientul G.D. Casează decizia penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecării apelului formulat de condamnat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului revizuient, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.