ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 152 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea

de revizuire formulată de revizuientul G.D., deținut în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 mai 2006, pronunțată

de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că prin referatul nr. 613/III/6/2007, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat spre soluționare cererea de revizuire

formulată de condamnatul G.D. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova, împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 mai 2003, pronunțată de

Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002.

În motivarea cererii, condamnatul a

solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea probatoriilor în vederea

stabilirii unei situații de fapt corecte, arătând că magistratul care a

efectuat ancheta penală și cel care a pronunțat hotărârea au comis o serie de

abuzuri, în urma cărora i-au fost încălcate drepturile conferite de lege.

S-a mai reținut că motivele invocate nu

se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 20 din 30 ianuarie 2009 a admis

apelul declarat de revizuientul G.D., deținut în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 152 din 2 octombrie 2007,

pronunțată în dosarul cu nr. 2311/104/2007 al Tribunalului Olt, secția penală.

A desființat sentința atacată, a admis în

principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. și a trimis cauza

spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Olt.

S-a reținut de instanța de control

judiciar că la stabilirea vinovăției inculpatului și la individualizarea

pedepsei a fost avută în vedere și declarația martorei G.N., declarație care,

în dosarul nr. 91/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a

constatat că nu corespunde adevărului și că martora sus-menționată nu a scris

respectiva declarație.

Împotriva sus-menționatei decizii, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova apreciind decizia

instanței de apel nelegală și netemeinică, având în vedere că:

- instanța de control judiciar,

dispunând desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii de revizuire

și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății a pronunțat

o hotărâre care nu se regăsește între cele prevăzute de art. 379 C. proc. pen.,

privind soluțiile la judecarea cauzei în fond;

- constatarea instanței de apel în sensul

că declarația martorei G.N., dată în faza de urmărire penală, reprezintă un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere și care a

fost declarat fals, este nelegală și în afara probelor dosarului;

- îndrumarea dată prin decizie instanței

de fond, în sensul de a continua judecata și de a anula în procedura de

revizuire declarația martorei G.N., nu are suport legal;

- decizia instanței de apel este nelegală

și netemeinică și pentru faptul că declarația martorei G.N. dată la urmărirea

penală nu a constituit temei al hotărârilor de condamnare a inculpatului G.D.

În concluzie, față de cele susținute a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

la instanța de apel pentru continuarea judecății.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune

rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când

judecarea cauzei de către aceasta a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate

sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate sau când constată existența vreunui

caz de nulitate absolută dintre cele arătate în art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

Per a contrario

, atunci când nu

sunt întrunite condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., instanța de apel nu are dreptul să desființeze sentința

atacată și să trimită dosarul spre rejudecare la instanța de fond.

În acest caz, în limitele efectului

devolutiv al apelului conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

desființează sentința și, este obligată să rețină și să examineze cauza sub

toate aspectele de fapt și de drept.

Așa fiind, pornind de la aceste

reglementări legale cu caracter imperativ și de la constatarea că instanța de

fond a respins pe fond cererea de revizuire formulată de condamnat, măsurile

instanței de apel constând în desființarea sentinței, admiterea în principiu a

cererii de revizuire și trimiterea dosarului la prima instanță pentru

continuarea judecății, nu sunt prevăzute de normele de procedură penală.

Față de cele arătate, Curtea constată că

în aceste condiții nu se mai impune nici antamarea fondului cauzei și nici

analizarea celorlalte motive de recurs ale Parchetului, acestea urmând a fi

avute în vedere, în virtutea rolului devolutiv, de către instanța de apel la

examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.

Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea

urmează a-l admite, a casa decizia penală atacată și a trimite cauza la Curtea

de Apel Craiova pentru continuarea judecării apelului formulat de condamnatul

revizuient G.D.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 20

din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe revizuientul G.D.

Casează

decizia penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru

continuarea judecării apelului formulat de condamnat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului revizuient, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28

aprilie 2009.