ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4180/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22

octombrie 2007 și precizată ulterior , reclamantul B.C. a chemat în judecată

Ministerul Public prin

p

rocurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Ministerul Justiției prin președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

solicitând anularea mandatelor emise de parchet privind prelungirea măsurii

arestării sale preventive și respectiv, a sentinței penale nr. 49/2005 a

t

ribunalului Timiș și a mandatului de executare

a pedepsei.

Astfel, reclamantul a invocat abuzul

exercitat de reprezentanții parchetelor și instanțelor care au sustras și

distrus probele dosarului în care s-a dispus condamnarea sa pe nedrept, pentru

o faptă pe care nu a comis-o.

Prin sentința civilă nr. 418 din 7

februarie 2008, Curtea de Apel București, secția Contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că aspectele reclamate nu se încadrează în dispozițiile art.

1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând nepronunțarea

instanței asupra fondului cauzei, interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății și lipsa motivării cu privire la înscrisurile depuse în susținerea

acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, Curtea constată că instanța de

fond a reținut în mod corect inadmisibilitatea acțiunii, întrucât solicitarea

reclamantului de anulare a mandatelor de prelungire a măsurii arestării

preventive, ori a unei sentințe penale sau a mandatului de executare a pedepsei

nu se circumscrie prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Potrivit art. 1 din lege, orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Înscrisurile a căror anulare s-a cerut nu

constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, controlul judecătoresc asupra legalității și temeiniciei mandatelor

de arestare preventivă ori hotărârilor penale exercitându-se în condițiile și în

cadrul căilor de atac reglementate de codul de procedură penală.

În consecință, criticile formulate fiind

neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C.

împotriva sentinței civile nr. 418 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.