ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de
Apel București la data de 13 iunie 2007, reclamanta G.I.R. a contestat, în
contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Constatarea calității de luptător în
rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, decizia emisă de
pârâtă la data de 26 aprilie 2007 în dosarul nr. 90/2003, privindu-l pe
defunctul B.S.G.
Reclamanta și-a motivat acțiunea printr-o
cerere depusă la dosar la data de 21 mai 2008, arătând că unchiul său, B.S.G.,
se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999 pentru a-i fi recunoscută
calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, fiind arestat și reținut,
fără a fi suferit vreo condamnare administrativă sau penală, în Colonia de
Muncă Spanțov, Mănăstirea și penitenciarele Văcărești și Pitești, de la data 15
aprilie 1952 și până la data de 1 septembrie 1953, când a decedat, la ultimul
loc de detenție.
Prin sentința nr. 1732 din 4 iunie 2008,
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins
acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, că din actele de stare civilă
depuse la dosar nu reiese că reclamanta a fost nepoata defunctului B.S.G., iar
declarațiile notariale ale numitelor D.F. și B.G. confirmă doar faptul că acesta
a fost înfiat la vârsta de 19 ani și cunoscut sub mai multe nume.
Prin urmare, curtea de apel a constatat
că decizia de respingere a cererii formulate de reclamantă a fost legală,
nefiind îndeplinite cerințele art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999,
împrejurare ce face de prisos analizarea celorlalte aspecte de fond expuse în
cuprinsul deciziei contestate, referitoare la caracterul activității
desfășurate de defunct în rezistența anticomunistă.
Reclamanta a atacat cu recurs sentința
menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, în temeiul
art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă
a arătat că B.S.G. a fost adoptat, conform sentinței civile nr. 145 din 26
martie 1913, de către E.S., sora tatălui său, și S.S., soțul acesteia, dar în
temeiul art. 313 din Codul civil, în vigoare la acea dată și ulterior potrivit art.
75, teza a III-a, C. fam., și-a păstrat toate drepturile și obligațiile
izvorâte din filiație față de părinții firești și rudele acestora.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în
recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurenta-reclamantă
a depus la dosar copia dosarului de anchetă nr. 11828 (vol. I și II) întocmit
pe numele B.G. de fosta Direcție a Securității Statului și aflat în Arhivele
Consiliului Național pentru Combaterea Securității, acte de stare civilă ale
membrilor familiei sale, aflate de altfel și la dosarul primei instanțe și
hotărârea judecătorească de adopție.
Examinând cauza prin prisma motivelor
invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Prin adresa nr. 90/2003, nedatată,
reclamantei i s-a comunicat că în ședința din data de 26 aprilie 2007, Comisia pentru
constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, cu unanimitatea
voturilor membrilor săi, a decis respingerea cererii de constatare a calității
de luptător în rezistența anticomunistă pentru unchiul său B.S.G., întrucât nu
se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
În motivarea deciziei adoptate la data de
26 aprilie 2007, Comisia a expus împrejurările rezultate din probele
administrate, în raport cu care a reținut că „se poate aprecia că situația
numitului B.S.G. se încadrează în dispozițiile art. 3 lit. a) din O.U.G. nr.
214/1999, deoarece a fost arestat în anul 1952 pentru activitate legionară și
manifestarea dezaprobării față de regimul venit la putere”, dar cererea a fost
respinsă pentru că petenta G.I.R. nu a depus toate actele necesare pentru
dovedirea gradului de rudenie și nu a dat curs solicitărilor formulate în acest
sens prin adresele secretariatului comisiei.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.
214/1999, cererea pentru constatarea calității de luptător în rezistența
anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri
administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la
gradul al patrulea, inclusiv.
Conform extractului din registrul
actelor de naștere pe anul 1896, nr. 2591 din 18 aprilie 1896, G.S.D. a fost
fiul lui M.B. și al B.M., născută F., G.S.D., a fost adoptat de S.S. și E.S.,
în temeiul sentinței civile nr. 145 din 26 martie 1913 a Tribunalului Vâlcea,
dobândind numele G.B.S. Adoptoarea E.S. a fost fiica lui S.B. și a E.B., fiind,
așadar, rudă cu adoptatul.
De asemenea, din certificatele de stare
civilă depuse la dosar (certificat de naștere seria Nj nr. 220234, certificat
de căsătorie seria C.1. nr. 657795, certificat de naștere seria N.1. nr.
831375) rezultă că reclamanta, născută B., este fiica lui B.N. și B.A. La
rândul său, B.N. a fost fiul lui B.M. și M.B.
Prin urmare, recurenta-reclamantă este
nepoată de frate al defunctului B.S.G., aflată în gradul II de rudenie cu
acesta.
Constatând astfel, contrar concluziei primei
instanțe, că recurenta-reclamantă a făcut dovada legăturii de rudenie care o
îndreptățește să formuleze cererea de recunoaștere a calității de luptător în
rezistența comunistă în temeiul art. 5 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează
să admită recursul și întrucât curtea de apel nu a analizat aspectele de fond
referitoare la încadrarea defunctului B.S.G. în ipotezele prevăzute de art. 2-3
din O.U.G. nr. 214/1999, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare
la aceeași instanță, potrivit art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr.
554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.I.R. împotriva
sentinței civile nr. 1732 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6
martie 2009.