ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4794/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4794/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 511 din 17 iulie 2008, Tribunalul
Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea
formulată de
reclamanta D.G.P., prin reprezentant legal,
în contradictoriu cu pârâtul M.
C., prin
care a solicitat restrângerea dreptului pârâtului
la liberă circulație
în Italia.
Tribunalul
a reținut că pârâtul a fost returnat din Italia
la data de 25 iunie 2008, cu ocazia returnării
declarând că la 4
mai 2007 a fost condamnat la 7 luni
închisoare pentru
„prejudiciu și opunere
rezistență funcționari publici", fiind
eliberat la 6 februarie 2008, dată de la care a lucrat fără forme
legale
în construcții.
Odată cu aderarea României la U.E.,
legea internă trebuie interpretată prin raportare
la dreptul
comunitar.
A mai
reținut tribunalul, că dreptul la liberă circulație
nu este un drept absolut, însă, conform art. 27
din Directiva
2004/38/CE, restricționarea libertății de
circulație și de
ședere a cetățenilor U.E. poate
fi dispusă numai pentru
motive de
ordine publică, siguranță publică sau sănătate
publică. Măsurile luate trebuie să respecte principiul
propoiționalității și să se întemeieze pe conduita
persoanei în
cauză.
În cauză,
prin decretul de expulzare emis de autoritățile
italiene,
s-a prevăzut că, în cazul încălcării interdicției de returnare, pârâtul va fi
pedepsit cu închisoare până la un an
și va
fi din nou îndepărtat, cu executarea imediată a măsurii.
Prin urmare, a constatat
tribunalul, s-a ajuns ca pentru
aceeași faptă, pârâtului să-i fie aplicate mai multe sancțiuni.
Prin încheierea
din 6 august 2008, Tribunalul Vrancea a
admis cererea formulată de I.N.E.P. din cadrul M.I.
R.A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentință,
în sensul că reclamant în cauză este I.N.E.
P.,
în loc de D.G.P.
Prin
decizia nr. 175/ A din 30 septembrie 2008, Curtea
de Apel Galați a respins apelul declarat de I.
N.E.P. din M.I.R.A.
Curtea de
apel a reținut că, în raport de dispozițiile art.
20 din
Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea
legii interne privind libera
circulație a
persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care
România este
parte.
Art. 27 din Directiva 2004/38/CE
prevede în mod
limitativ doar trei situații
în care statul ar putea restrânge
libertatea de circulație a
persoanelor: afectarea ordinii
publice,
siguranței publice sau sănătății publice.
Curtea de
apel a constatat că norma internă prevede o
categorie mai largă de situații posibile când
poate dispune
restrângerea
dreptului cetățeanului român la libera circulație,
în raport de categoria situațiilor de excepție
prevăzute de
norma
comunitară, fiind parțial incompatibilă cu aceasta.
Reclamantul
nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-
una din
situațiile care impun restricționarea dreptului la
liberă circulație în spațiul U.E.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs I.N.E.P.
din M.I.R.A.
Fără a
invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
recurentul a arătat
că
pârâtul a avut un comportament antisocial pe teritoriul
Italiei, îndepărtarea sa fiind necesară în
vederea menținerii
ordinii și siguranței publice.
Conform decretului emis de autoritățile
italiene,
împotriva pârâtului s-a dispus
măsura interzicerii de a se
întoarce pe teritoriul Italiei pentru o
perioadă de până la 5 ani.
Între România și Italia a fost încheiat
un acord de
readmisie, iar România trebuie
să probeze capacitatea de a
stopa migrația ilegală.
Criticile
formulate permit încadrarea recursului în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar
nu sunt fondate, pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția
României,
ca urmare a aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale U.E.,
precum și
celelalte reglementări comunitare
cu caracter obligatoriu au
prioritate
față de dispozițiile contrare din legile interne, cu
respectarea actului de aderare, iar autoritatea
judecătorească
garantează aducerea
la îndeplinire a obligațiilor rezultate din
actul aderării.
Odată cu
semnarea actului de aderare, instanțele de
judecată au
obligația să interpreteze legea internă prin
raportare
la dreptul comunitar, care, așa cum s-a arătat, are
prioritate.
Ori,
potrivit dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul
instituind Comunitatea Europeană, statele
au obligația de a
lua toate
măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre
tratatul
european și convențiile încheiate înainte de data aderării, ce au generat
drepturi și obligații.
Această prevedere din tratat face ca
legislația
comunitară să fie de imediată
aplicare, ceea ce înseamnă că
legea romană va fi interpretată în raport
cu norma comunitară.
Dreptul
la liberă circulație pe teritoriul statelor membre
ale U.E. este garantat de art. 18 din Tratat. În
aplicare acestui articol, a fost adoptată Directiva nr. 2004/38/CE a
Parlamentului European.
Actul
normativ menționat este cuprins în anexele
protocolului de
aderare, care cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în U.E. și care a
devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit
legislației europene în materie, dreptul la liberă
circulație nu este un drept absolut, pentru că,
potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea dreptului la
liberă
circulație și de
ședere a cetățenilor U.E. și a membrilor lor
de familie se dispune doar pentru motive de
ordine publică,
siguranță
publică sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al
articolului,
măsura trebuie să respecte principiul
proporționalității
și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în
cauză.
Soluția este în deplin acord cu art. 6 din
Tratatul
privind U.E., care statuează că
drepturile
fundamentale sunt
respectate, așa cum sunt garantate de
Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților
fundamentale.
Prin
urmare, calitatea de membru al U.E. nu interzice României dreptul de a
restrânge libertatea de
circulație
a cetățenilor săi, numai că, limitarea trebuie supusă
condițiilor
prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005
trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Este
sarcina instanțelor de judecată să analizeze fiecare
caz
în parte și să stabilească în ce măsură restrângerea
aplicată este conformă normelor constituționale și dreptului
internațional.
Astfel,
la dosar au fost depuse talonul de returnare,
declarația pârâtului, în care acesta arată că a
fost condamnat
la 7 luni
închisoare pentru „prejudiciu personal și opunerea
rezistenței
unui funcționar public", precum și copia decretului emis de P.P.R., prin
care
pârâtul a fost îndepărtat de pe
teritoriul statului italian.
La dosar nu s-au depus nici un fel de
alte dovezi cu privire la motivul pentru care pârâtul a fost condamnat și apoi
expulzat de pe teritoriul Italiei.
De asemenea nu s-au depus dovezi cu
privire la; comiterea vreunei infracțiuni sau contravenții și nici cu privire
la existența unei condamnări penale.
Ori, pe lângă faptul că alin. (2) al art.
27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede că restrângerea liberei circulații nu
poate fi justificată de condamnările penale anterioare, în
cauză, nici nu s-a făcut dovada naturii faptei
pentru care a
avut loc pretinsa
condamnare și, pe cale de consecință, a
modului în care aceasta ar pune în primejdie ordinea publică,
siguranța
și sănătatea publică.
Consolidarea poziției de stat membru cu
drepturi
depline al U.E. nu presupune, așa
cum susține
în mod eronat
recurentul, respectarea acordurilor bilaterale
de readmisie, încheiate anterior dobândirii de către România
a statului de stat membru al U.E., ci respectarea
principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar.
Cum în
cauză nu s-a demonstrat că ordinea publică,
siguranța sau sănătatea publică ar fi fost
afectate de conduita
pârâtului,
decizia pronunțată de curtea de apel este legală.
De aceea,
recursul declarat de reclamantă este nefondat
și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
se
va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul I.N.E.P. din M.I.R.A. (în prezent, M.
A.I.) împotriva deciziei nr. 175/ A din
30
septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 9 aprilie 2009.