ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4794/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4794/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 511 din 17 iulie 2008, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.G.P., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul M. C., prin care a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia. Tribunalul a reținut că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 25 iunie 2008, cu ocazia returnării declarând că la 4 mai 2007 a fost condamnat la 7 luni închisoare pentru „prejudiciu și opunere rezistență funcționari publici", fiind eliberat la 6 februarie 2008, dată de la care a lucrat fără forme legale în construcții.
Odată cu aderarea României la U.E., legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar. A mai reținut tribunalul, că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor U.E. poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Măsurile luate trebuie să respecte principiul propoiționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză. În cauză, prin decretul de expulzare emis de autoritățile italiene, s-a prevăzut că, în cazul încălcării interdicției de returnare, pârâtul va fi pedepsit cu închisoare până la un an și va fi din nou îndepărtat, cu executarea imediată a măsurii.
Prin urmare, a constatat tribunalul, s-a ajuns ca pentru aceeași faptă, pârâtului să-i fie aplicate mai multe sancțiuni. Prin încheierea din 6 august 2008, Tribunalul Vrancea a admis cererea formulată de I.N.E.P. din cadrul M.I. R.A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentință, în sensul că reclamant în cauză este I.N.E. P., în loc de D.G.P. Prin decizia nr. 175/ A din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Galați a respins apelul declarat de I. N.E.P. din M.I.R.A. Curtea de apel a reținut că, în raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice. Curtea de apel a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport de categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară, fiind parțial incompatibilă cu aceasta. Reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într- una din situațiile care impun restricționarea dreptului la liberă circulație în spațiul U.E. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs I.N.E.P.
din M.I.R.A. Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că pârâtul a avut un comportament antisocial pe teritoriul Italiei, îndepărtarea sa fiind necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice. Conform decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de până la 5 ani. Între România și Italia a fost încheiat un acord de readmisie, iar România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca urmare a aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Odată cu semnarea actului de aderare, instanțele de judecată au obligația să interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, așa cum s-a arătat, are prioritate. Ori, potrivit dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de data aderării, ce au generat drepturi și obligații.
Această prevedere din tratat face ca legislația comunitară să fie de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că legea romană va fi interpretată în raport cu norma comunitară. Dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale U.E. este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost adoptată Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European. Actul normativ menționat este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în U.E. și care a devenit parte a tratatelor europene. Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, pentru că, potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea dreptului la liberă circulație și de ședere a cetățenilor U.E.
și a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză. Soluția este în deplin acord cu art. 6 din Tratatul privind U.E., care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Prin urmare, calitatea de membru al U.E. nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că, limitarea trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Este sarcina instanțelor de judecată să analizeze fiecare caz în parte și să stabilească în ce măsură restrângerea aplicată este conformă normelor constituționale și dreptului internațional. Astfel, la dosar au fost depuse talonul de returnare, declarația pârâtului, în care acesta arată că a fost condamnat la 7 luni închisoare pentru „prejudiciu personal și opunerea rezistenței unui funcționar public", precum și copia decretului emis de P.P.R., prin care pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul statului italian. La dosar nu s-au depus nici un fel de alte dovezi cu privire la motivul pentru care pârâtul a fost condamnat și apoi expulzat de pe teritoriul Italiei. De asemenea nu s-au depus dovezi cu privire la; comiterea vreunei infracțiuni sau contravenții și nici cu privire la existența unei condamnări penale.
Ori, pe lângă faptul că alin. (2) al art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede că restrângerea liberei circulații nu poate fi justificată de condamnările penale anterioare, în cauză, nici nu s-a făcut dovada naturii faptei pentru care a avut loc pretinsa condamnare și, pe cale de consecință, a modului în care aceasta ar pune în primejdie ordinea publică, siguranța și sănătatea publică. Consolidarea poziției de stat membru cu drepturi depline al U.E. nu presupune, așa cum susține în mod eronat recurentul, respectarea acordurilor bilaterale de readmisie, încheiate anterior dobândirii de către România a statului de stat membru al U.E., ci respectarea principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar.
Cum în cauză nu s-a demonstrat că ordinea publică, siguranța sau sănătatea publică ar fi fost afectate de conduita pârâtului, decizia pronunțată de curtea de apel este legală. De aceea, recursul declarat de reclamantă este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.N.E.P. din M.I.R.A. (în prezent, M. A.I.) împotriva deciziei nr. 175/ A din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.