ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Prin rezoluția din 2 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 25476/5593A/lI 1-1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea petentei L.V. întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222-223 C. proc. pen.

S-a reținut că în plângerea formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere a unor instituții publice și magistrați, pentru "împiedicarea participării în proces (art. 261/1 C. pen.), favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.),amenințare (art. 193 C. pen.) și alte infracțiuni ", constând în împiedicarea participării în procesele penale, civile, contencios administrativ a avocatului angajat de mine, d-nul I.I., amenințarea ... cu amenda, prin mijloacele de constrângere prin deturnarea scopului instituției, implicând într-o politică penală represivă, gen inchizitorial, scăpată de sub controlul statului, prin încălcarea drepturilor omului, negarea funcției apărării etc. Denunțul meu se limitează la infracțiunea prevăzută de art. 261/1 C. pen., unde subiectul pasiv, respectiv partea vătămată este avocatul".(?!) Se poate constata cu ușurință nu numai conținutul incoerent, cu interpretări proprii, nonjuridice, a prevederilor legale, dar și faptul că plângerea "penală" formulată de L.V.

nu îndeplinește condițiile imperative de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222-223 C. proc. pen., lipsind: vătămarea ce i s-a cauzat prin infracțiune, calitatea procesuală, descrierea faptei care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă prevăzute de lege. Î mpotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, care a fost respinsă prin rezoluția din 19 ianuarie 2010 dată în lucrarea nr. 12439/09/237A/l 11/1/2010 a Procurorului Șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Î mpotriva ambelor rezoluții petenta a formulat plângere pe care a înregistrat-o la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea reține că, potrivit art. 278/1 C. proc. pen., cenzura instanței de judecată este limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluții și, cu atât mai puțin în lipsa unei asemenea soluții. Î n același timp plângerea, ca modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen. trebuie să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul său; în lipsa acestei mențiuni obligatorii, organul de urmărire penală se află practic în imposibilitate de a efectua cercetări în cauză și de a dispune asupra începerii urmăririi penale , în condițiile prev. de art. 228 C. proc. pen. Î n speță, Curtea constată că organul de urmărire penală nu a dispus una dintre soluțiile care, potrivit art. 278/1alin.

(1) C. proc. pen., pot fi atacate în fața instanței, condiții în care plângerea cu care petenta a investit Înalta Curte este inadmisibilă și va fi respinsă conform art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen., obligându-o pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara L.V. împotriva rezoluției din 2 decembrie 2009 dată în lucrarea nr. 25476/5593/VIII/1/2009 și rezoluției din 19 ianuarie 2010 dată în lucrarea nr. 12439/09/237/VI1/1/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.