ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei penale de față;
Prin rezoluția din 2 decembrie 2009
dată în lucrarea nr. 25476/5593A/lI 1-1/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea petentei L.V. întrucât
nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222-223
C. proc. pen.
S-a
reținut că în plângerea formulată, petenta a solicitat
tragerea la răspundere a unor instituții publice și magistrați, pentru
"împiedicarea
participării în proces (art. 261/1 C. pen.),
favorizarea
infractorului (art. 264 C. pen.),amenințare (art. 193 C. pen.) și alte
infracțiuni
", constând
în
împiedicarea participării în procesele
penale, civile, contencios administrativ a avocatului angajat de mine, d-nul
I.I., amenințarea ... cu amenda, prin mijloacele de constrângere
prin deturnarea scopului instituției, implicând
într-o politică penală
represivă, gen inchizitorial, scăpată de sub
controlul statului, prin
încălcarea
drepturilor omului, negarea funcției apărării etc.
Denunțul
meu se limitează la infracțiunea prevăzută de art. 261/1 C. pen., unde
subiectul pasiv, respectiv partea vătămată este avocatul".(?!)
Se poate constata cu ușurință nu numai conținutul
incoerent,
cu interpretări proprii, nonjuridice, a
prevederilor legale, dar și faptul că plângerea "penală" formulată de
L.V. nu îndeplinește condițiile imperative de fond și formă prevăzute de
dispozițiile art. 222-223 C. proc. pen., lipsind: vătămarea ce i s-a cauzat
prin infracțiune, calitatea procesuală, descrierea faptei care formează
obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă prevăzute de lege.
Î
mpotriva acestei rezoluții a formulat plângere
petenta, care a
fost respinsă prin rezoluția din 19
ianuarie 2010 dată în lucrarea
nr. 12439/09/237A/l
11/1/2010 a Procurorului Șef al Secției Urmărire
Penală și
Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Î
mpotriva
ambelor rezoluții petenta a formulat plângere pe care a înregistrat-o la Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Curtea reține că, potrivit art. 278/1 C. proc.
pen., cenzura instanței
de judecată este limitată la
soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în
activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluții
și, cu atât mai puțin în lipsa unei asemenea soluții.
Î
n același timp plângerea, ca modalitate de
sesizare
prev. de
art. 222 C. proc. pen. trebuie să cuprindă descrierea faptei care
formează obiectul său; în lipsa acestei mențiuni obligatorii, organul de
urmărire penală se află practic în imposibilitate de a efectua
cercetări în cauză și de a dispune asupra
începerii urmăririi penale
, în condițiile
prev.
de
art. 228 C. proc. pen.
Î
n speță, Curtea constată că organul de urmărire
penală nu a
dispus una dintre soluțiile care, potrivit
art. 278/1alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate în fața instanței, condiții
în care plângerea cu care petenta a investit Înalta Curte este inadmisibilă și
va fi respinsă conform art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen., obligându-o
pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2)
C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea
formulată de
petiționara L.V. împotriva
rezoluției din 2 decembrie 2009
dată în lucrarea nr. 25476/5593/VIII/1/2009
și rezoluției din 19 ianuarie 2010 dată în lucrarea nr. 12439/09/237/VI1/1/2010
ale
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția
Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționara la plata sumei de
200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie
2010.