ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr. 3146 din 28 martie 2005, a admis acțiunea reclamantei R.A.E.D.P.

și P.C. și a obligat pârâtul S.Ș.T. Constanța la plata sumei de 4.080,95 Euro,

în echivalent lei la cursul B.N.R., contravaloare chirie și penalități și a

dispus evacuarea pârâtului din spațiul situat în Constanța, str. Atelierelor.

Tribunalul Constanța, prin

decizia nr. 178/ COM din 31 mai 2006, a admis recursul pârâtului, a casat

hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță

Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) C.

proc. civ.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 2571/ COM din 8 mai 2007, a admis acțiunea

principală a reclamantei R.A.E.D.P. și P.C.

A admis cererea conexă și a

obligat pârâtul S.Ș.T. Constanța la plata sumei de 10.745 lei penalități de

întârziere și la 1.844,92 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data

plății, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 1 iunie

2004 – 31 decembrie 2004.

A dispus evacuarea pârâtului

din spațiul situat în Constanța, str. Atelierelor, cu 2.603,20 lei cheltuieli

de judecată.

A respins cererea privind

acordarea unui termen de grație.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut că părțile au încheiat contractul de

închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003 pentru spațiul din Constanța, str.

Atelierelor pentru perioada 14 februarie 2003 – 7 aprilie 2004, pârâtul

obligându-se la plata a 221,48 Euro chirie lunară, până la data de 30 ale lunii

pentru luna în curs; că, contractul a expirat, în cauză intervenind tacita

relocațiune, că pârâtul a folosit spațiul și nu și-a respectat obligația de

plată a chiriei, plata acesteia făcându-se în timpul procesului, astfel că

potrivit art. 6 din contract acesta datorează penalitățile menționate și

contravaloarea lipsei de folosință.

Prin decizia nr. 213/ COM

din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârât împotriva hotărârii instanței de fond, obligându-l la 200 lei

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Împotriva menționatei

decizii, pârâtul S.Ș.T. Constanța a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3,

5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare Judecătoriei Constanța.

În criticile formulate

recurentul pârât invocă excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 3146

din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanța, procedura de citare fiind viciată,

citarea sindicatului făcându-se greșit la altă adresă, fiindu-i încălcat astfel

dreptul la apărare; invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Constanța, secția comercială, în soluționarea cauzei în primă instanță în

raport de faptul că sindicatul este o organizație profesională non profit și nu

o organizație comercială, spațiul închiriat în cauză având destinația de sediu

social și nu de spațiu comercial și că în raport de primul capăt de cerere,

evaluabil în bani competența aparține Judecătoriei Constanța și susține, în

esență, că, chiria a fost stabilită greșit de reclamantă la suma de 221,48

euro/lună fără să țină cont că sindicatul este o organizație non profit iar

construcțiile provizorii ce fac obiectul contractului sunt improprii realizării

scopului urmărit, aceasta refuzând constant orice renegociere; că instanța de

apel din eroare nu i-a compensat sumele provenite din chirie cu contravaloarea

investițiilor făcute asupra spațiului în cauză, sumă ce se ridică la 2.400

euro; că greșit Curtea de Apel Constanța nu i-a acordat termen de grație

conform dispozițiilor art. 1021 C. civ. și art. 44 C. com., în raport de buna

sa credință, constând în achitarea contravalorii chiriei restante.

Recursul pârâtului este

nefondat.

Prima critică a recurentului

pârât prin care invocă excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 3146

din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanța privind nelegalitatea procedurii de

citare nu poate fi analizată în această cale de atac în condițiile în care

aceasta a și fost casată prin decizia nr. 178/COM/2006 a Tribunalului Constanța

și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța care a pronunțat

sentința nr. 2571/COM/2007.

Cu privire la excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Constanța se constată că aceasta a fost

soluționată corect de ambele instanțe, reținându-se că prin decizia nr. 178/COM/2006

a Tribunalului Constanța excepția necompetenței materiale invocată a fost

soluționată în mod irevocabil.

Pe fondul cauzei, în mod

corect instanța de apel a reținut că la baza raporturilor dintre părți a stat

contractul de închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003, care a expirat la 7

aprilie 2004, că pârâtul a folosit spațiul în cauză în baza tacitei relocațiuni

aspect în raport de care datorează contravaloarea lipsei de folosință a

acestuia la care a și fost obligat de altfel, și cu penalitățile de întârziere

calculate conform clauzei penale prevăzute la art. 6 din contract.

Referitor la critica

recurentului pârât ce vizează cuantumul chiriei în raport de aspectele

menționate, aceasta nu poate fi analizată, acest motiv fiind pentru prima oară

invocat în recurs, fiind un aspect de netemeinicie și nu de nelegalitate, care

nu poate fi analizat în recurs raportat la prevederile art. 304 alin. (1) C.

proc. civ.

Curtea apreciază că

instanțele în mod corect i-au respins cererea de acordare a termenului de

grație față de natura comercială a cauzei și de neinvestirea acestora cu o

cerere reconvențională cu privire la creanța sa, reprezentând contravaloare

îmbunătățiri aduse spațiului, aspect în raport de care cererea de compensare a

pretinselor datorii reciproce nu avea temei legal.

Față de această situație,

cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat,

recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul S.Ș.T. Constanța împotriva deciziei nr. 213/ COM din 3 octombrie

2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.