ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 877 din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de D.D., judecător la Tribunalul Prahova, pentru recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel, ca efect al dobândirii de drept a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri și în baza art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, D.D. a declarat recurs și a solicitat anularea hotărârii și pe cale de consecință, să se constate că a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să i se recunoască gradul profesional de judecător de curte de apel, în conformitate cu hotărârea nr. 152/1.154/2006 a Plenului C.S.M..

În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin Ordinul nr. 1740/C din 30 iunie 2004 emis de ministrul justiției a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 9 alin. (1/1) din O.U.G. nr. 43/2002, în baza recomandării Procurorului General al P.N.A., la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a arătat că această numire constituie o promovare în înțelesul legii, astfel că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căruia a exercitat funcția de procuror.

În susținerea cererii sale, recurentul a invocat și hotărârea nr. 152/1154/2006, prin care Plenul C.S.M. a hotărât recunoașterea, în ierarhia instanțelor, a gradului profesional dobândit de procurori și recunoașterea, în ierarhia parchetelor, a gradului profesional dobândit de judecători, în cazul foștilor procurori numiți judecători și a foștilor judecători numiți procurori, cu excepția procurorilor cu grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cărora în momentul numirii ca judecători li se recunoaște gradul de curte de apel. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul D.D. a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., nivel central, prin Ordinul nr. 1740/C din 30 iunie 2004 al ministrului justiției și anterior îndeplinise funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin hotărârea nr. 152 din 22 septembrie 2004 a C.S.M., în temeiul art. 69 și art. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurentul a fost transferat în funcția de judecător la Judecătoria Vălenii de Munte, unde și-a desfășurat activitatea până la data de 15 aprilie 2005, când a fost transferat la Judecătoria Ploiești, iar începând cu data de 1 martie 2007 a fost promovat în funcție de execuție la Tribunalul Prahova prin hotărârea nr. 90/2007 a Plenului C.S.M., în urma participării la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 4 februarie 2007. Hotărârea nr. 152 din 22 septembrie 2004 prin care s-a dispus transferul recurentului din funcția de procuror la P.N.A.

în funcția de judecător la Judecătoria Vălenii de Munte a fost emisă de C.S.M. în baza art. 69 din Legea nr. 92/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această hotărâre nu a fost contestată și și-a produs efectele juridice prin emiterea ordinului de transfer, Ordinul nr. 3207/C din 3 decembrie 2004, prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției de judecător la judecătorie. În consecință, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, recurentul nu mai îndeplinea funcția de procuror și ocupa deja funcția de judecător la Judecătoria Vălenii de Munte, astfel încât legea nouă nu era aplicabilă situației sale juridice în vederea recunoașterii gradului profesional.

La data transferului său în funcția de judecător la judecătorie, recurentul nu avea recunoscut gradul de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și din acest motiv, a urmat procedura prevăzută în Legea nr. 303/2004 pentru a fi promovat în funcție de execuție la Tribunalul Prahova. Astfel, se reține că recurentul a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 4 februarie 2007 și a fost promovat la Tribunalul Prahova, prin hotărârea nr. 90/2007 a Plenului C.S.M. Față de considerentele expuse, se constată că este legală și temeinică hotărârea contestată, întrucât recurentul nu are un drept recunoscut de lege privind dobândirea gradului de judecător de curte de apel.

În recurs s-a invocat neîntemeiat și hotărârea nr. 152 din 19 octombrie 2006 a Plenului C.S.M., dat fiind că aceasta se referă la recunoașterea gradului profesional cu ocazia numirii judecătorilor și procurorilor în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu erau în vigoare la data transferului recurentului în funcția de judecător la judecătorie. Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D. împotriva Hotărârii nr. 877 din 12 decembrie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.