ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2009

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 877 din 13 decembrie

2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată

de D.D., judecător la Tribunalul Prahova, pentru recunoașterea gradului de

judecător de curte de apel, ca efect al dobândirii de drept a gradului

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Împotriva acestei hotărâri, D.D. a

declarat recurs susținând că prin promovarea sa la Parchetul Național Anticorupție ca urmare a ordinului de numire nr. 1740/C din 30 iunie 2004

al Ministrului Justiției a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În sprijinul susținerilor sale,

recurentul a invocat și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 152/1154/2006 prin care s-a hotărât recunoașterea în ierarhia

instanțelor a gradului profesional dobândit de procuror și în ierarhia

parchetului a gradului profesional dobândit de judecător, în cazul foștilor

procurori numiți judecători și a foștilor judecători, numiți procurori, cu

excepția procurorilor cu grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cărora la momentul numirii ca judecători li se

recunoaște gradul de curte de apel.

Prin decizia nr. 1892 din 15 mai 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii D.D. a formulat

contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., invocând omisiunea de cercetare a motivului d casare invocat

distinct și explicit la pct. 4 fila 1 privind faptul că prin Ordinul MJ nr.

1740/C din 30 iunie 2004, începând cu 1 iulie 2004, a fost promovat (numit) în funcția de procuror la Parchetul Național Anticorupție, nivel central, arătând

că această promovare a fost dispusă în condițiile O.U.G. nr. 43/2002 și Legii

nr. 92/1992, care reglementa cariera magistraților, la data respectivă și care

a creat o situație juridică nouă, producând efecte juridice cu caracter

irevocabil asupra atribuțiilor de serviciu, carierei profesionale, dosarului de

personal și salarizării aplicate.

Contestația în anulare nu este fondată.

Prin recursul său, D.D., nu a formulat

motive distincte de casare, ci a făcut o argumentație în fapt și în drept,

reiterând motivele din acțiune pentru a susține dobândirea de drept a gradului

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul căruia apreciază că i se cuvine acordarea

gradului de judecător de curte de apel.

Analizând recursul, instanța a avut în

vedere întreaga argumentare inclusiv cea referitoare la Ordinul MJ nr. 1740/2004 de numire la Parchetul Național Anticorupție reținând însă că la

data transferului din această funcție în cea de judecător la Judecătoria Vălenii de Munte, nu avea recunoscut gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel fiind și cum din considerentele

deciziei rezultă cu evidență analiza tuturor aspectelor criticate prin recurs,

contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca nefondată.

De altfel, motivându-și contestația D.D.

a înțeles să reitereze practic argumentele de drept și de fapt pe care și-a

întemeiat recursul, ceea ce este inadmisibil, pe această cale neputându-se

reexamina fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de D.D. împotriva Deciziei nr. 1892 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.