ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8 februarie 2013,

petiționarul T.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul

Dosarului nr. 1497/228/2012 al Judecătoriei Făurei, susținând în esență că, la

soluționarea cauzelor sale, de către organele judiciare locale, au fost

încălcate dispozițiile legale.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Făurei a

fost înregistrat Dosarul nr. 1497/228/2012, având ca obiect cauza penală

privind pe inculpatul T.A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În informațiile

solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Tribunalul

Brăila, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a

solicitat, lăsându-se la aprecierea Înaltei Curți soluționarea cererii de

strămutare.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de

strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Simpla susținere că

instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate

constitui un motiv temeinic de strămutare, în prezenta cauză confirmându-se că

la nivelul Judecătoriei Făurei sunt asigurate toate condițiile pentru

înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării

drepturilor petiționarului.

În speță, Înalta

Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile

art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006

și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea

judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul T.A. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1497/228/2012 al

Judecătoriei Făurei.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG