ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2645/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 18 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul V.F. zis F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.F.

durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.F. A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 12 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, inculpatul și numita M.M. s-au deplasat ia localul aparținând SC T. SRL, situat la mică instanță de albia pârâului Umor, curs de apă ce străbate orașul Gura Humorului. Deși erau în stare avansată de ebrietate, sus-numiții și-au mai cumpărat de la local o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice. În jurul orelor 20,00 - 21,00, de cei doi s-a apropiat victima T.N., persoană cu care inculpatul și numita M.M.

se cunoșteau de mai mulți ani, aceasta rămânând împreună cu cei doi, consumând în continuare băuturi alcoolice. În jurul orelor 22,00 (ora închiderii barului), cei trei s-au îndepărtat de zona localului, deplasându-se în continuare pe digul pârâului Umor cu intenția de a consuma băuturile alcoolice cumpărate de la local și puse într-un recipient din plastic. În timpul deplasării pe respectivul dig și întrucât victima se afla în stare avansată de ebrietate, aceasta a făcut gesturi obscene față de numita M.M. Deranjat de comportamentul victimei, inculpatul a exercitat asupra sa acte de violență cu pumnii, care au condus la dezechilibrarea și rostogolirea victimei pe taîuzuî digului. Inculpatul s-a deplasat spre locul unde căzuse victima și a constatat că aceasta este în stare de semiconștiență.

În aceste condiții, inculpatul i-a solicitat numitei M.M. să-l ajute să modifice locul agresiunii, aceasta conformându-se, după care amândoi au transportat victima prin albia pârâului, lăsând-o pe prundișul din mijlocul albiei. Considerând că ceea ce a făcut până atunci nu este suficient, inculpatul, în prezența numitei M.M. a început să lovească victima cu putere, cu pietre provenind din albia pârâului și întrucât loviturile au vizat exclusiv zona cranio - cerebrală, victima a încetat din viață la scurt timp după încetarea violențelor. Pentru a induce în eroare organele de anchetă, inculpatul a dezbrăcat victima de pantaloni, încercând să acrediteze ideea unei agresiuni sexuale. Ulterior, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, deplasându-se spre locuința sa.

Conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, instalată ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană și fractură de bază de craniu. După morfologia lor, leziunile sau putut produce prin loviri active, repetate, ale capului cu obiecte și mijloace contondente, combinate cu comprimarea viscerocraniului pe o suprafață dură, neregulată (pietriș). Analizele toxicologice au relevat o alcoolemie de 2,10 grame la mie. Totodată, medicul legist a constatat la nivelul mucoasei anale fisuri cicatrizate, fără leziuni de violență. S-a apreciat că în cauză subzistă condițiile cerute de art. 143 și 148 lit. f) C. proc.

pen., procedându-se la deducerea și menținerea stării de arest. În ce privește latura civilă a cauzei s-a luat act că nu există constituire de partea civilă Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.F. care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și netemeinică. în principal s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiune a prevăzută de art. 174 și 175 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., motivând că fapta a fost comisă pe fondul unui conflict spontan iar inculpatul nu a avut intenția de a ucide. în subsidiar s-a solicitat să se procedeze la reindividualizarea pedepsei reținându-se circumstanțele atenuante facultative cu consecința reducerii pedepsei spre minimul special.

Prin decizia penală nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. S-a dedus prevenția ia zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Procedând la analiza probatoriului administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare ia fata locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă, proces-verbal de conducere în teren și planșa fotografică aferentă, raport de constatare medico-legală autopsie și planșa fotografică aferentă; procese-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente; raport de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, dovezi de predare-primire bunuri, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Este de observat că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut cu lux de amănunte comiterea faptei, conducând chiar organele de cercetare pe teren, indicând și locul unde a aruncat recipientul de plastic în care se afla băutura alcoolică, dopul de la aceasta, obiecte ce au fost găsite la locul indicat de către organele de poliție. Acasă la inculpat a fost găsită o bluză ce prezenta mai multe urme de sânge, inculpatul recunoaște comiterea faptei, iar mai mult supus testului poligraf se concluzionează că acesta a comis fapta. De asemeni, în cursul urmăririi penale inculpatul recunoscând fapta, a indicat organelor de cercetare și tomberonul unde ulterior și-a aruncat geaca cu care era îmbrăcat.

În aceste împrejurări, instanța de apel constată că inculpatul este autorul in fracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Este adevărat că în fața primei instanțe, dându-și probabil seama de gravitatea faptei comise și a consecințelor pe care le atrage, inculpatul a început să-și nuanțeze poziția procesuală susținând inițial că nici măcar nu o cunoaște pe victima T.N., în pofida declarațiilor mai multor martori care arată că iau văzut de mai multe ori împreună la cerșit pentru ca apoi să zică că a dat victimei doar 2 palme, iar în cele din urmă că numita M.M. ar fi lovit victima cu piatra în cap. În fața instanței de apel inculpatul se declară total nevinovat susținând că martorul C.N.A.

a băut cu victima până la orele 03 00 dimineață, ceea ce înseamnă că acesta ar fi lovit-o. La cererea apelantului, pentru a verifica ipotezele avansate de către acesta. Curtea, în cursul apelului, a audiat martorii M.G.C., M.V.P., C.N.A., revenind de la audierea martorei E.S. datorită imposibilității de prezentare fiind plecată din țară. Ori, din probele administrate în cursul urmăririi penale, în fața primei instanțe, în fața instanței de apel nu rezultă că vreo altă persoană a comis fapta imputată apelantului și care el inițial a recunoscut-o în detaliu, și nici măcar nu s-a dovedit că după ce victima a consumat băuturi alcoolice cu inculpatul și concubina sa, aceasta s-ar fi întâlnit și ar fi băut și cu alte persoane.

În plus martorul C.N.A. a fost și el supus testului poligraf concluzionându-se că ia întrebările relevante a răspuns sincer și nu are nicio legătură cu fapta. Pentru a face diferențierea între infracțiune a de omor și cea de loviri cauzatoare de moarte, trebuie ținut seama de toate împrejurările săvârșirii faptei: instrumentul folosi locul în care s-a lovit, numărul și intensitatea loviturilor, „aporturile anterioare dintre infractor și victimă, poziția subiectivă cu care s-a acționat. În cauză inculpatul a lovit de moi multe ori cu un bolovan (obiect apt de a produce moartea, în zona capului care este o zonă vitală, cu o intensitate ridicată-dovadă fiind concluziile actelor medico-legale, aspecte care dovedesc pe deplin intenția inculpatului de a ucide.

Drept consecință solicitarea de schimbare a încadrării juridice din omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, este neîntemeiata Cu privire la cererea apărării de reținere a circumstanțelor atenuante facultative și coborârea pe cale de consecință a cuantumului pedepsei, se constată că reținerea de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., este pentru instanță o facultate și nicidecum o obligație. Ținând cont de gravitatea faptei comise, modalitatea săvârșirii, poziția procesuală oscilantă a inculpatului, valoarea socială lezată, Curtea constată că în cauză a fost făcută o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., iar diminuarea cuantumului acesteia nu ar corespunde scopului de prevenție generală, reeducare a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând practic, din perspectiva cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., criticile formulate în apel. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a cazurilor de casare în care acestea formal se încadrează, Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în primele declarații date în faza de urmărire penală, inculpatul V.F. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare, constând în aceea că în noaptea de 12 aprilie 2008,pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, a exercitat violențe repetate asupra victimei T.N.

mai întâi cu pumnii (ceea ce a determinat căderea acesteia), iar apoi cu corpuri contondente (pietre provenite din albia râului), toate acestea vizând zona capului Aceste susțineri făcute de inculpat au fost confirmate ulterior de procesul verbal de conducere în teren (inclusiv planșele foto întocmite cu acest prilej), activitate efectuată în prezența martorilor asistenți A.V. și M.C. De asemenea, sinceritatea manifestată de inculpat în aceste declarații este confirmată implicit de rezultatul testării acestuia cu tehnica de tip poligraf care nu a evidențiat modificări psiho-fiziologice semnificativ caracteristice care să conducă la concluzia detecției comportamentului simulat.

În fine, situația de fapt rezultată din aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, care atesta că moartea victimei a fost violentă, fiind constatate multiple leziuni grave (traumatism cranio-cerebral hemoragie cerebrală și fractură de craniu), ce nu s-ar fi putut produce decât printr-un mecanism activ (lovituri repetate ale capului cu obiecte și mijloace contondente). Este adevărat că în declarațiile date ulterior, inculpatul a încercat să-și diminueze contribuția la decesul victimei susținând fie că nu doar el, ci și o altă persoană (numita M.M. care s-a aflat permanent alături de cei doi jar fi aplicat victimei mai multe lovituri cu o piatră în zona capului, fie că loviturile letale ar fi fost aplicate exclusiv de către aceasta.

Aceste noi susțineri ale inculpatului nu au putut fi verificate până la trimiterea sa în judecată, cauza fiind disjunsă față de numita M.M., iar în faza cercetării judecătorești, reușindu-se audierea acesteia din urmă, nu au fost confirmate nu doar acuzațiile aduse de inculpat, ci nici măcar prezența ei alături de inculpat și victimă la data și locul comiterii faptei. Pe de altă parte, chiar dacă inițial, după începerea urmăririi penale in rem (cu autor necunoscut) a existat și o altă persoană suspectată de comiterea infracțiunii, numitul C.N.A., cercetările efectuate în cauză (audieri percheziții domiciliare, testare la poligraf) nu au confirmat vreo implicare a acestuia în comiterea faptei deduse judecății, sens în care s-a și dispus față de acesta neînceperea urmăririi penale.

Prin urmare, probatoriile administrate în cauză nu susțin o altă variantă a situației de fapt decât cea expusă în rechizitoriu și rezultată din primele declarații date de inculpat (în prezenta unui avocat și după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 C. proc. pen.). Această situație de fapt a fost corect încadrată în drept prin raportare la dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., iar nu ale art. 183 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul atât în apei, cât și în recurs. Leziunile constatate cu ocazia necropsiei victimei (traumatism cranio-cerebral, hemoragie subarahnoidiană și fractură de bază de craniu) dovedesc faptul că moartea victimei a fost violență, existând o cauzalitate directă între loviturile ce i-au fost aplicate acesteia și deces.

Cu alte cuvinte leziunile cauzate atestă că persoana care a lovit victima (în mod repetat, cu obiecte contondente) a urmărit sau măcar a acceptat producerea decesului acesteia, ceea ce caracterizează din punctul de vedere al formei de vinovăție omorul (care se comite cu intenție) jar nu lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (infracțiune praeterintenționată, la care rezultatul mai grav se produce din culpă) În fine, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că au fost avute în vedere prin coroborare criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, dedus din modalitatea și împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul consumului de alcool care a degenerat într-un conflict spontan), circumstanțele personale ale inculpatului (care nu se află la primul conflict cu legea penală având multiple condamnări care nu atrag însă starea de recidivă), dar și lipsa oricăror împrejurări cărora să li se poată reține efecte atenuante în condițiile art. 74 C. pen Prin urmare, nu există motive care să justifice coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond și menținută implicit de instanța de apel sancțiunea aplicată inculpatului fiind aptă să asigure atât reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cât și o coerciție corespunzătoare faptei pe care a comis-o.

În consecință, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenției ia zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de ia 18 aprilie 2008 la 15 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.