ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2645/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2645/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 18 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava

a fost condamnat inculpatul V.F. zis F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a

ll-a și Iit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului cu

titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a)

teza a ll-a și Iit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

V.F. durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea

preventivă a inculpatului V.F.

A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 12 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, inculpatul și numita

M.M. s-au deplasat ia localul aparținând SC T. SRL, situat la mică instanță de

albia pârâului Umor, curs de apă ce străbate orașul Gura Humorului. Deși erau

în stare avansată de ebrietate, sus-numiții și-au mai cumpărat de la local o

cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice. În jurul orelor 20,00 - 21,00, de

cei doi s-a apropiat victima T.N., persoană cu care inculpatul și numita M.M.

se cunoșteau de mai mulți ani, aceasta rămânând împreună cu cei doi, consumând

în continuare băuturi alcoolice.

În jurul orelor 22,00 (ora închiderii barului), cei trei s-au

îndepărtat de zona localului, deplasându-se în continuare pe digul pârâului

Umor cu intenția de a consuma băuturile alcoolice cumpărate de la local și puse

într-un recipient din plastic.

În timpul deplasării pe respectivul dig și întrucât victima se afla în

stare avansată de ebrietate, aceasta a făcut gesturi obscene față de numita

M.M. Deranjat de comportamentul victimei, inculpatul a exercitat asupra sa acte

de violență cu pumnii, care au condus la dezechilibrarea și rostogolirea

victimei pe taîuzuî digului. Inculpatul s-a deplasat spre locul unde căzuse

victima și a constatat că aceasta este în stare de semiconștiență. În aceste

condiții, inculpatul i-a solicitat numitei M.M. să-l ajute să modifice locul

agresiunii, aceasta conformându-se, după care amândoi au transportat victima

prin albia pârâului, lăsând-o pe prundișul din mijlocul albiei. Considerând că

ceea ce a făcut până atunci nu este suficient, inculpatul, în prezența numitei

M.M. a început să lovească victima cu putere, cu pietre provenind din albia

pârâului și întrucât loviturile au vizat exclusiv zona cranio - cerebrală,

victima a încetat din viață la scurt timp după încetarea violențelor. Pentru a

induce în eroare organele de anchetă, inculpatul a dezbrăcat victima de

pantaloni, încercând să acrediteze ideea unei agresiuni sexuale.

Ulterior, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii,

deplasându-se spre locuința sa.

Conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală,

instalată ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală și

hemoragie subarahnoidiană și fractură de bază de craniu. După morfologia lor,

leziunile sau putut produce prin loviri active, repetate, ale capului cu

obiecte și mijloace contondente, combinate cu comprimarea viscerocraniului pe o

suprafață dură, neregulată (pietriș). Analizele toxicologice au relevat o

alcoolemie de 2,10 grame la mie. Totodată, medicul legist a constatat la

nivelul mucoasei anale fisuri cicatrizate, fără leziuni de violență.

S-a apreciat că în cauză subzistă condițiile cerute de art. 143 și 148

lit. f) C. proc. pen., procedându-se la deducerea și menținerea stării de

arest.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a luat act că nu există

constituire de partea civilă

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.F. care prin

intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și netemeinică. în principal

s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiune a prevăzută de

art. 174 și 175 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.,

motivând că fapta a fost comisă pe fondul unui conflict spontan iar inculpatul

nu a avut intenția de a ucide. în subsidiar s-a solicitat să se procedeze la

reindividualizarea pedepsei reținându-se circumstanțele atenuante facultative

cu consecința reducerii pedepsei spre minimul special.

Prin decizia penală nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

S-a dedus prevenția ia zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Procedând la analiza probatoriului administrat în cauză, respectiv

procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare ia fata

locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă, proces-verbal de

conducere în teren și planșa fotografică aferentă, raport de constatare

medico-legală autopsie și planșa fotografică aferentă; procese-verbale de

examinare criminalistică și planșele fotografice aferente; raport de constatare

tehnico-științifică privind comportamentul simulat, dovezi de predare-primire

bunuri, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului,

instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

Este de observat că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut

cu lux de amănunte comiterea faptei, conducând chiar organele de cercetare pe

teren, indicând și locul unde a aruncat recipientul de plastic în care se afla

băutura alcoolică, dopul de la aceasta, obiecte ce au fost găsite la locul

indicat de către organele de poliție. Acasă la inculpat a fost găsită o bluză

ce prezenta mai multe urme de sânge, inculpatul recunoaște comiterea faptei, iar

mai mult supus testului poligraf se concluzionează că acesta a comis fapta. De

asemeni, în cursul urmăririi penale inculpatul recunoscând fapta, a indicat

organelor de cercetare și tomberonul unde ulterior și-a aruncat geaca cu care

era îmbrăcat.

În aceste împrejurări, instanța de apel constată că inculpatul este

autorul in fracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Este adevărat că în fața primei instanțe, dându-și probabil seama de

gravitatea faptei comise și a consecințelor pe care le atrage, inculpatul a

început să-și nuanțeze poziția procesuală susținând inițial că nici măcar nu o

cunoaște pe victima T.N., în pofida declarațiilor mai multor martori care arată

că iau văzut de mai multe ori împreună la cerșit pentru ca apoi să zică că a

dat victimei doar 2 palme, iar în cele din urmă că numita M.M. ar fi lovit

victima cu piatra în cap.

În fața instanței de apel inculpatul se declară total nevinovat

susținând că martorul C.N.A. a băut cu victima până la orele 03

00

dimineață, ceea ce înseamnă că acesta ar fi lovit-o.

La cererea apelantului, pentru a verifica ipotezele avansate de către

acesta. Curtea, în cursul apelului, a audiat martorii M.G.C., M.V.P., C.N.A.,

revenind de la audierea martorei E.S. datorită imposibilității de prezentare

fiind plecată din țară. Ori, din probele administrate în cursul urmăririi

penale, în fața primei instanțe, în fața instanței de apel nu rezultă că vreo

altă persoană a comis fapta imputată apelantului și care el inițial a

recunoscut-o în detaliu, și nici măcar nu s-a dovedit că după ce victima a

consumat băuturi alcoolice cu inculpatul și concubina sa, aceasta s-ar fi

întâlnit și ar fi băut și cu alte persoane.

În plus martorul C.N.A. a fost și el supus testului poligraf

concluzionându-se că ia întrebările relevante a răspuns sincer și nu are nicio

legătură cu fapta.

Pentru a face diferențierea între infracțiune a de omor și cea de

loviri cauzatoare de moarte, trebuie ținut seama de toate împrejurările

săvârșirii faptei: instrumentul folosi locul în care s-a lovit, numărul și

intensitatea loviturilor, „aporturile anterioare dintre infractor și victimă,

poziția subiectivă cu care s-a acționat.

În cauză inculpatul a lovit de moi multe ori cu un bolovan (obiect apt

de a produce moartea, în zona capului care este o zonă vitală, cu o intensitate

ridicată-dovadă fiind concluziile actelor medico-legale, aspecte care dovedesc

pe deplin intenția inculpatului de a ucide.

Drept consecință solicitarea de schimbare a încadrării juridice din

omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, este neîntemeiata

Cu privire la cererea apărării de reținere a circumstanțelor atenuante

facultative și coborârea pe cale de consecință a cuantumului pedepsei, se

constată că reținerea de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.,

este pentru instanță o facultate și nicidecum o obligație. Ținând cont de

gravitatea faptei comise, modalitatea săvârșirii, poziția procesuală oscilantă

a inculpatului, valoarea socială lezată, Curtea constată că în cauză a fost

făcută o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzută

de art. 72 C. pen., iar diminuarea cuantumului acesteia nu ar corespunde

scopului de prevenție generală, reeducare a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând

practic, din perspectiva cazurilor de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., criticile formulate în apel.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a cazurilor

de casare în care acestea formal se încadrează, Curtea constată că recursul

este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în primele declarații date

în faza de urmărire penală, inculpatul V.F. a recunoscut săvârșirea faptei în

modalitatea descrisă în actul de sesizare, constând în aceea că în noaptea de

12 aprilie 2008,pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, a

exercitat violențe repetate asupra victimei T.N. mai întâi cu pumnii (ceea ce a

determinat căderea acesteia), iar apoi cu corpuri contondente (pietre provenite

din albia râului), toate acestea vizând zona capului

Aceste susțineri făcute de inculpat au fost confirmate ulterior de

procesul verbal de conducere în teren (inclusiv planșele foto întocmite cu

acest prilej), activitate efectuată în prezența martorilor asistenți A.V. și M.C.

De asemenea, sinceritatea manifestată de inculpat în aceste declarații

este confirmată implicit de rezultatul testării acestuia cu tehnica de tip poligraf

care nu a evidențiat modificări psiho-fiziologice semnificativ caracteristice

care să conducă la concluzia detecției comportamentului simulat.

În fine, situația de fapt rezultată din aceste declarații ale

inculpatului se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de

necropsie, care atesta că moartea victimei a fost violentă, fiind constatate

multiple leziuni grave (traumatism cranio-cerebral hemoragie cerebrală și

fractură de craniu), ce nu s-ar fi putut produce decât printr-un mecanism activ

(lovituri repetate ale capului cu obiecte și mijloace contondente).

Este adevărat că în declarațiile date ulterior, inculpatul a încercat

să-și diminueze contribuția la decesul victimei susținând fie că nu doar el, ci

și o altă persoană (numita M.M. care s-a aflat permanent alături de cei doi jar

fi aplicat victimei mai multe lovituri cu o piatră în zona capului, fie că

loviturile letale ar fi fost aplicate exclusiv de către aceasta.

Aceste noi susțineri ale inculpatului nu au putut fi verificate până la

trimiterea sa în judecată, cauza fiind disjunsă față de numita M.M., iar în

faza cercetării judecătorești, reușindu-se audierea acesteia din urmă, nu au

fost confirmate nu doar acuzațiile aduse de inculpat, ci nici măcar prezența ei

alături de inculpat și victimă la data și locul comiterii faptei.

Pe de altă parte, chiar dacă inițial, după începerea urmăririi penale

in rem (cu autor necunoscut) a existat și o altă persoană suspectată de

comiterea infracțiunii, numitul C.N.A., cercetările efectuate în cauză (audieri

percheziții domiciliare, testare la poligraf) nu au confirmat vreo implicare a

acestuia în comiterea faptei deduse judecății, sens în care s-a și dispus față

de acesta neînceperea urmăririi penale.

Prin urmare, probatoriile administrate în cauză nu susțin o altă

variantă a situației de fapt decât cea expusă în rechizitoriu și rezultată din

primele declarații date de inculpat (în prezenta unui avocat și după ce i s-au

adus la cunoștință prevederile art. 70 C. proc. pen.).

Această situație de fapt a fost corect încadrată în drept prin

raportare la dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., iar nu ale art. 183 C.

pen., așa cum a solicitat inculpatul atât în apei, cât și în recurs.

Leziunile constatate cu ocazia necropsiei victimei (traumatism

cranio-cerebral, hemoragie subarahnoidiană și fractură de bază de craniu)

dovedesc faptul că moartea victimei a fost violență, existând o cauzalitate

directă între loviturile ce i-au fost aplicate acesteia și deces.

Cu alte cuvinte leziunile cauzate atestă că persoana care a lovit

victima (în mod repetat, cu obiecte contondente) a urmărit sau măcar a acceptat

producerea decesului acesteia, ceea ce caracterizează din punctul de vedere al

formei de vinovăție omorul (care se comite cu intenție) jar nu lovirile sau

vătămările cauzatoare de moarte (infracțiune praeterintenționată, la care

rezultatul mai grav se produce din culpă)

În fine, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că au

fost avute în vedere prin coroborare criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, dedus din

modalitatea și împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul

consumului de alcool care a degenerat într-un conflict spontan), circumstanțele

personale ale inculpatului (care nu se află la primul conflict cu legea penală având

multiple condamnări care nu atrag însă starea de recidivă), dar și lipsa

oricăror împrejurări cărora să li se poată reține efecte atenuante în

condițiile art. 74 C. pen

Prin urmare, nu există motive care să justifice coborârea pedepsei sub

limita stabilită de instanța de fond și menținută implicit de instanța de apel sancțiunea

aplicată inculpatului fiind aptă să asigure atât reeducarea acestuia și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cât și o coerciție corespunzătoare

faptei pe care a comis-o.

În consecință, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat

și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

deducerea prevenției ia zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva

deciziei penale nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și

arestării preventive de ia 18 aprilie 2008 la 15 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.