ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 29 iunie 2007, reclamanta P.L., în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., O.N.R. și M.E.F., a solicitat obligarea pârâtului O.N.R. la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2005 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective, obligarea pârâtului M.E.F. să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate și obligarea M.I.R.A. să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit art. 37 alin (2) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu. Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat din 2003 până în 2005. Prin art. 6 din O.G. nr. 38/2003, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată pe anul 2005 prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu și sporul de fidelitate nu pot fi anulate sau suspendate, dispozițiile legale menționate nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării drepturilor câștigate, ci doar la suspendarea exercițiului acestora. Prin sentința civilă nr. 2946 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.L., în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., O.N.R. și M.E.F. A obligat pârâții M.I.R.A. și O.N.R. să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru perioada ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005. A obligat pârâtul M.E.F.

să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate arătate mai sus. A obligat pârâtul M.I.R.A. să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu pe anii 2004 - 2005 și respectiv sporul de fidelitate pentru anul 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de polițistă, are dreptul la prima de concediu potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările ulterioare și că exercițiul acestui drept a fost suspendat pe perioada în litigiu, respectiv pentru anii 2004 și 2005, în baza legilor bugetare pentru acea perioadă, iar suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea/înlăturarea dreptului ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.

În ceea ce privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, s-a reținut că dreptul la sporul de fidelitate a fost stabilit prin art. 6 din O.U.G. nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003 și în anul 2004 s-a beneficiat de acest drept, doar pentru anul 2005 fiind suspendată plata acestui drept în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004, motiv pentru care, deoarece exercițiul dreptului la sporul de fidelitate a fost suspendat doar pentru anul 2005, drepturile la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor câștigate prin lege, derivând dintr-un raport de serviciu, cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 fiind întemeiată.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs M.E.F. În motivarea recursului, a fost invocată în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. S-a motivat, în esență, că între reclamantă și recurent nu există niciun fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituției respective, care gestionează bugetul de stat, fapt ce nu îi conferă dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că admiterea acțiunii reclamanților și acordarea sporului de fidelitate și a primelor de vacanță este neîntemeiată, întrucât legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată, iar beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cazul în speță, nu constituie un drept constituțional fundamental.

Recursul declarat de M.E.F. este întemeiat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției respective, pe fondul cauzei sentința atacată cu recurs fiind temeinică și legală. Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a M.E.F., între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și reclamanți. Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate – ce constituie obiectul acțiunii în speța de față – sunt drepturi de natură salarială.

Între reclamantă și M.E.F. nu există niciun fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituției respective. Raporturile de muncă sunt între reclamantă, pe de o parte și instituția în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte, M.I.R.A. fiind ordonatorul principal de credite pentru această instituție. Pretențiile reclamantei solicitate prin cererea de chemare în judecată reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator. Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.

Pârâtul care urmează să facă plata trebuie să rețină și să vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat. Totodată, calitatea de ordonator principal de credite, în raport de aceste entități, o are M.I.R.A., instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat. M.E.F. are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern. M.E.F. nu poate avea calitate de parte în proces, deoarece nu există un raport juridic legal sau convențional de garanție a sumelor ce reprezintă primele de vacanță sau sporul de fidelitate, ministerul neavând obligația să garanteze plata acestor sume în contextul în care reclamanții nu sunt salariații acestuia și deci, nu există un raport juridic legat de sumele respective.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut în mod întemeiat că suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea/înlăturarea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat. De asemenea, în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, se reține că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exercițiul acestui drept, drepturile la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor câștigate prin lege. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de pârâtul M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. nr. 2946 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de M.E.F. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.