ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2654/2009

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor cauzei se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost condamnat inculpatul G.T., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.T. pe o perioadă de 3 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza prevederilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului L.D. pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. S-au aplicat inculpaților G.T. și L.D. dispozițiile art. 71 – art. 64 teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv pentru inculpații G.T. și L.D. A fost confiscată de la inculpatul G.T. suma de 550 euro reprezentând comision încasat nelegal. A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, cererea părții vătămate, parte civilă N.M. privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile. Au fost obligați, în solidar, inculpații G.T.

și L.D. să achite câte 3000 euro despăgubiri civile pentru daune materiale și morale părților vătămate, părți civile R.D.C., R.D.S., B.I. și V.Gh.F. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, că în cursul anului 2008, cei doi inculpați au organizat o activitate de racolare de persoane pe raza județului Buzău, în vederea exploatării prin muncă. Aceștia și-au repartizat sarcinile în sensul că L.D. s-a ocupat de recrutare și transport pe teritoriul României, iar inculpatul G.T. de transport pe teritoriile Bulgariei și Greciei, de asigurarea cazării și primirea persoanelor exploatate. Inculpatul L.D., profitând de relațiile lor de rudenie pe care le avea în comuna Costești, județul Buzău și sprijinindu-se și pe ruda sa R.V., a convins prin inducere în eroare, mai multe persoane pentru a efectua lucrări agricole sezoniere în Grecia, respectiv recoltat de legume și pepeni.

Odată ajunse în Grecia, victimele au fost obligate să desfășoare munci agricole în condiții grele, improprii privind normarea și remunerarea muncii. Victimelor li s-au propus inițial un câștig de 50 euro pe zi de persoană, în realitate nefiind plătite pentru munca prestată. În Grecia s-au avut în vedere alte criterii de evaluare a muncii, respectiv pe număr de lădițe de roșii recoltate, pe suprafața de teren, criterii care au determinat diminuarea veniturilor victimelor lipsite de bani pentru a-și asigura hrana. În atare situație, aceste persoane erau dependente de cei doi inculpați. Deși din România li se promisese că vor avea de lucru, încă de la sosirea în Grecia, în primele 3 zile nu li s-au asigurat de lucru, în condițiile în care acestea nu aveau bani asupra lor, iar actele de identitate le fuseseră reținute de către inculpatul L.D.

Astfel, inculpații au determinat ca victimele să devină dependente material și financiar de ei, silite să locuiască în barăci improvizate din carton și lemn, acoperite cu folii de plastic, pe un câmp mărginit de un depozit dezafectat din localitatea La Kopetra. Barăcile unde se odihneau victimele nu erau racordate la rețeaua de electricitate, iar paturile erau improvizate din lăzi de plastic cu saltele uzate din câlți, fără așternut. În Grecia li s-a adus la cunoștință că trebuie să plătească un comision de 50 euro de persoană. Aceste persoane astfel recrutate au un grad redus, liminar de instrucție școlară și cu o situație materială deficitară. În tot acest timp, actele de identitate ale victimelor se aflau la inculpatul G.T.

care a fost recunoscut ca fiind „adevăratul șef de echipă”. Persoanele recrutate nemulțumite de condițiile de lucru, răzvrătite se puteau întoarce în România numai după achitarea datoriilor către inculpatul G.T., respectiv câte 70 euro de persoană în contul cheltuielilor de transport și câte 50 euro de persoană cu titlu de comision pretins pentru simplul fapt că le adusese în Grecia. Inculpatul G.T. a precizat părților vătămate și martorilor că nu vor primi actele de identitate pentru a reveni în România până nu-și vor achita datoria către el. Datorită nemulțumirilor exprimate de către părțile vătămate, inculpatul G.T. a cumpărat un minim de alimente care au fost împărțite la toate cele 23 de persoane recrutate.

Persoanele care au muncit, au lucrat între 7 ș-i 10 zile în sectoarele din care au fost repartizate, însă nu au fost plătite, invocându-se că proprietarul grec efectuează plata numai după terminarea suprafețelor de recoltat. Pe toată această perioadă inculpatul G.T. a asigurat cu titlu de împrumut câte 4-5 euro de persoană pentru cumpărarea de alimente și țigări, însă suma era insuficientă pentru asigurarea unei hrane normale. Cu câțiva euro câștigați de la un cetățean grec, părțile vătămate B.I., V.F., R.C. și N.M. au reușit să apeleze telefoanele familiilor în România pentru a le da bani de întoarcere. Familiile acestor persoane și-au făcut în țară datorii pentru a le ajuta să se întoarcă în România.

A considerat instanța de fond că victimele au trăit în Grecia o experiență de viață umilitoare, degradantă și au fost afectate psihic. Pentru partea vătămată N.M. a considerat tribunalul că situația a fost diferită, deoarece acesta nu s-a rezumat la locurile de muncă oferite de cei doi inculpați, ci a lucrat și pe cont propriu. Fapta, așa cum a fost descrisă, comisă de inculpații L.D. și G.T., se precizează de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în forma agravată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cei doi inculpați au recunoscut deplasarea în Grecia împreună cu părțile vătămate și martorii audiați, dar au afirmat că nu le-a indus în eroare cu privire la condițiile de muncă, că nu le-a perceput și nu le-a reținut vreun comision nelegal de intermediere a raporturilor de muncă.

A mai arătat instanța de fond că inculpatul G.T. era în monitorizarea organelor judiciare din județul Ialomița încă din vara anului 2007, unde a procedat la fel, recrutând prin inducere în eroare mai multe persoane pentru a fi exploatate prin muncă în Grecia și cu toate acestea, dând dovadă de perseverență infracțională, a planificat și organizat prezenta activitate infracțională riscantă. Inculpatul L.D. s-a aflat la prima încălcare a legii penale. Inculpații sunt căsătoriți, au în întreținere câte 2 copii minori și sunt încadrați în muncă. Față de toate acestea, tribunalul a aplicat inculpaților în urma reținerii unor circumstanțe atenuante, pedepse cu închisoarea cu executarea în regim privativ de libertate, au fost interzise cu titlu de pedepse complementare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., iar cu titlu de pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv pentru inculpați, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat la zi începând cu data de 13 august 2008 la zi reținerea și arestarea preventivă a inculpaților. S-a confiscat de la inculpatul G.T. suma de 550 euro reprezentând comision încasat nelegal. S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea părții vătămate, parte civilă N.M. privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile. Au fost obligați în solidar inculpații G.T. și L.D. să achite câte 3000 de euro despăgubiri civile pentru daune materiale și morale părților vătămate, părți civile R.D.C., R.D.S., B.I. și V.Gh.F. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații G.T.

și L.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, menționând în esență că nu sunt vinovați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, deoarece de la început le-au prezentat victimelor adevărul, însă acestea când au ajuns în Grecia nu au dorit să muncească. Au mai arătat inculpații că locuiau și munceau în aceleași condiții ca și victimele. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 64 din 29 mai 2009, a respins, ca nefondate, apelurile celor 2 inculpați G.T. și L.D., menținând sentința penală nr. 71 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Buzău. S-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți și s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 13 august 2008 la zi. Cei doi inculpați, nemulțumiți și de această hotărâre, în termen legal, au declarat recursurile de față.

În motivarea acestora s-a reluat în întregime, critica formulată de fiecare inculpat prin apelurile lor, astfel după cum s-a arătat în cele de mai sus. Recursurile sunt nefondate. Curtea, examinând probatoriul administrat în cauză, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, apreciază că, situația de fapt, corespunde întocmai activităților efective întreprinse, de fiecare inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală, întrunite fiind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea specială nr. 678/2001, în formă continuată. Așa fiind, apărarea inculpaților în sensul nevinovăției lor, se apreciază ca o simplă apărare, neconfirmată de materialul probator.

Apoi, hotărârile pronunțate se constată a fi motivate, analizat fiind materialul probator. Astfel, nu poate a fi omisă nici împrejurarea menționată încă de instanța de fond, că inculpatul G.T., era monitorizat de organele judiciare din județul Ialomița, încă din vara anului 2007, când, de asemenea, a „recrutat” prin inducere în eroare, mai multe persoane, pentru a fi exploatate prin muncă, în Grecia. Pentru cel de al 2-lea inculpat prin ambele hotărâri, se reține lipsa antecedentelor penale. În aceste condiții, se constată că, pe deplin justificat, dar și legal au fost stabilite, diferențiat pedepsele și care sunt orientate spre limita medie și nu maximă, deși faptele sunt grave și au produs efecte degradante și de agresiune psihică asupra părților vătămate.

Față de cele analizate, hotărârile atacate, se apreciază temeinic și legale și ca atare vor fi menținute, în timp, ce recursurile declarate, vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.D. și G.T. împotriva deciziei penale nr. 64 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 13 august 2008 la 15 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat L.D. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentul inculpat G.T. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.